Hazardul nu există
Coincidenţe remarcabile
Se pot considera drept coincidenţe numeroasele cazuri în care visăm sau ne gândim la o anumită persoană pe care nu am mai văzut-o de mult timp şi apoi o întâlnim sau primim veşti despre ea în cursul orelor sau zilelor următoare. Chiar şi raţionaliştii cei mai înverşunaţi mărturisesc că au trăit asemenea experienţe, pe care le atribuie purei „întâmplări”.
Dicţionarul enciclopedic dă următoarea definiţie a „coincidenţei”: „evenimente care se petrec la întâmplare”. Totuşi, aceste „întâmplări” sunt adeseori prea semnificative pentru a nu fi remarcabile. Anumite cifre pot juca un rol semnificativ în evenimentele importante care jalonează viaţa multor oameni. De exemplu, cifra 3 se regăseşte de-a lungul vieţii lui Thomas Jefferson, al 3-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii. El s-a născut la 13 aprilie 1743 şi a fost al 3-lea copil din familie şi al 3-lea care se numea Thomas. A început redactarea Declaraţiei de Independenţă la vârsta de 33 de ani, a cumpărat Louisiana de la Franţa în luna mai 1803, şi a fost învins în alegeri cu o diferenţă de 3 voturi.
Aceeaşi cifră a jucat un rol primordial în viaţa cancelarului german Bismarck, care a studiat la 3 şcoli, a fost ambasador în 3 ţări, a servit sub 3 regi, a luptat în 3 războaie, a semnat 3 tratate de pace şi a avut 3 copii. Blazonul său reprezenta un trifoi cu 3 foi şi 3 frunze de stejar.
Cât despre cifra 7, ea a jucat un rol similar în viaţa lui Ronald Reagan. În decursul celor 7 ani cât a fost membru al corpului de pompieri-salvatori publici ai statului Illinois, a salvat 77 de persoane. A debutat la cinema în 1937 şi a devenit preşedinte al organizaţiei actorilor în 1947. A preluat mandatul de guvernator al statului California în 1967 şi a fost reales în 1970. A fost ales de către republicani pentru a candida la alegerile prezidenţiale în ziua a 17-a a lunii a 7-a din 1980. Şi-a sărbătorit a 70-a aniversare la 17 zile după învestitură, şi a fost victima unei tentative de asasinat în a 70-a zi după preluarea puterii. Glonţul a ricoşat pe cea de-a 7-a sa coastă… La sfârşitul celui de-al doilea mandat la Casa Albă, avea 77 de ani.
Henry Longfellow (1807-1882), unul dintre marii poeţi englezi şi-a obţinut diploma la 18 ani, s-a căsătorit 18 ani mai târziu, a scris 18 volume de poezii, a predat la Harvard timp de 18 ani şi a murit în 18 martie.
Albert Einstein şi Otto Hahn s-au născut amândoi în data de 14 martie 1879. Amândoi au devenit mari fizicieni şi amândoi au obţinut premiul Nobel.
Coincidenţele nu sunt decât partea vizibilă a aisbergului
Pentru biologul austriac Paul Kammerer, legile serialităţii sunt la fel de importante ca şi legile fundamentale ale fizicii, coincidenţele izolate sau în serie nefiind decât precum părţile vizibile ale unui aisberg. El consideră că acestea reprezintă manifestări ale unui principiu universal al Naturii care operează „independent de cauzalitatea fizică”. Acest principiu funcţionează în afara legilor cunoscute ale fizicii şi produce evenimente concurente legate prin afinităţi. Seriile sunt considerate procese ciclice care se propagă întocmai ca nişte unde pe axa temporală a continuumului spaţio-temporal. După cum afirmă chiar el: „Serialitatea este omniprezentă şi continuă în viaţă, în natură şi în cosmos! Ea este cordonul ombilical care uneşte gândirea, sentimentele, ştiinţa şi arta cu intimitatea Universului care le-a dat naştere”.
În ziua de sâmbătă 11 august 1985, Karen Dawn Southwick, în vârstă de 22 de ani, s-a căsătorit la biserica din Tettenhall în Wolverhampton, în Anglia. Tatăl său, Alfred, a condus-o la altar. Trei ore mai târziu, Karen Dawn Southwick, în vârstă de 22 de ani, s-a căsătorit în aceeaşi biserică, fiind condusă la altar de tatăl său, Alfred. Nu este nicidecum un caz de bigamie ci este vorba despre două persoane diferite, purtând exact acelaşi nume şi care s-au căsătorit în aceeaşi zi, în aceeaşi biserică. Cele două familii nu se cunoaşteau.
Celebrul cotidian The New York Herald relatează că în data de 16 noiembrie 1911, Sir Edmundbury Godfrey a fost asasinat în mod sălbatic într-un loc numit Greenberry Hill. Asasinii au fost descoperiţi; ei se numeau Green, Berry şi Hill.
Filozoful Arthur Schopenhauer, care a exercitat o influenţă considerabilă asupra lui Freud şi a lui Jung, definea coincidenţa drept: „Apariţia simultană a unor evenimente nelegate în mod cauzal. Dacă ne imaginăm că fiecare înlănţuire cauzală avansează în timp ca un meridian pe glob, putem reprezenta evenimentele simultane ca paralelele care dau latitudinea. Toate evenimentele unei vieţi umane se regăsesc deci în astfel de conexiuni a celor două coordonate fundamental diferite”.
Geoffrey Kenihan şi soţia sa Kerry au intrat într-un restaurant din Leningrad în data de 2 august 1971, pentru a servi cina. Pe când se îndreptau spre singura masă rămasă liberă, un alt cuplu, Roger şi Alice, făcea acelaşi lucru. Până la urmă au acceptat să împartă această singură masă vacantă şi au petrecut împreună o seară excelentă, după care s-au despărţit, convinşi că nu se vor mai revedea vreodată. Anul următor, tot pe data de 2 august, aceeaşi aventură s-a repetat pentru cele două cupluri la hotelul Oberoi din Singapore, la mii de kilometri distanţă de domiciliile lor repective. Din nou, ei au împărţit singura masă rămasă liberă. Aceste conexiuni ilustrează „simpatia tuturor lucrurilor” a lui Hipocrate, unitatea care leagă fiecare creatură cu toate celelalte proclamată de Pico de la Mirandola în perioada Renaşterii şi non-separabilitatea Universului fizicienilor moderni.
Bazându-se în principal pe experienţele sale personale, Carl Gustav Jung a elaborat teoria sincronicităţii, în colaborare şi cu fizicianul Wolfgang Pauli, părintele „Principiului Excluziunii” (unul dintre conceptele-cheie ale fizicii moderne). Jung afirma: „Noi putem să credem că ne urmăm propriul drum şi să nu descoperim niciodată că suntem, în mare măsură, nişte actori pe scena teatrului vieţii. Există factori care, deşi ne rămân necunoscuţi, ne influenţează viaţa, în special atunci când rămân inconştienţi. Am întâlnit deseori fenomenele respective, şi m-am putut convinge de importanţa acestor experienţe. În majoritatea cazurilor, sunt lucruri despre care nu se vorbeşte de teama de a nu le expune ironiei celor ce refuză să gândească. Am fost uimit să constat câţi oameni au trăit experienţe de acest gen, şi cu câte precauţii păstrează secretul asupra lor.”
Salvaţi de multiple coincidenţe
Revista Life relata în martie 1950 cum 15 persoane care aveau repetiţie la cor la ora 19 şi 15 minute la biserica din oraşul Beatrice, în statul american Nebraska, au fost reţinute toate pentru diferite motive, toate perfect întemeiate. Unele uitaseră ora, altele nu şi-au putut porni maşina, altele au fost reţinute de evenimente exterioare. Dar, la ora 19 şi 25 de minute, biserica a fost distrusă de o explozie. Şansele ca toate persoanele să întârzie au fost calculate la una la un milion. Şi totuşi, aşa au stat lucrurile şi nimeni nu a fost nici măcar rănit.
Jung adăuga: „Pe lângă numeroase cazuri de premoniţie spontană, de percepţii non spaţiale şi de alte cazuri similare, printre care se numără şi exemple trăite chiar de mine, ele aduc dovada că uneori psihicul funcţionează dincolo de legea cauzală a spaţiului şi a timpului; rezultă că reprezentările noastre despre spaţiu, timp şi cauzalitate sunt incomplete. O imagine totală asupra Universului necesită, ca să mă exprim astfel, o nouă dimensiune; numai atunci va fi posibil să se ofere o explicaţie omogenă pentru totalitatea fenomenelor. De aceea, chiar şi astăzi, raţionaliştii persistă în a crede că experienţele parapsihologice nu există; ele s-ar dovedi fatale pentru propria lor concepţie asupra universului.”
Există serii norocoase, precum cele ale numerelor câştigătoare care reapar la jocurile de noroc, dar anumite serii sunt uneori catastrofale. Fost preşedinte al Societăţii franceze de Psihologie Analitică, doctorul Pierre Solié a scris numeroase lucrări despre raporturile dintre psihologie şi biologie asupra medicinei psihosomatice. El a trăit un fenomen semnificativ de telepatie în care sincronicitatea a funcţionat într-un mod remarcabil. Într-o zi, primul pacient al dimineţii îi povesti visul său din noaptea precedentă. Nu mică fu surprinderea terapeutului când al doilea pacient îi povesti aproximativ acelaşi vis. Surprinderea se schimbă în stupefacţie atunci când al treilea pacient, fapt remarcabil – tot bărbat! – îi relată, către amiază, un vis a cărei schemă era identică cu cea a viselor pacienţilor precedenţi. Zăpăcit de această sincronicitate flagrantă, Pierre Solié verifică data vizitelor precedente ale pacienţilor săi, constatând că toţi veniseră în aceeaşi zi şi că în acea zi el însuşi era foarte preocupat de o problemă personală căreia nu reuşea să-i găsească soluţia. La începutul după-amiezii, un al patrulea pacient, tot bărbat, vru să înceapă să-i povestească: – Am avut un vis ciudat noaptea trecută… – Am să vă povestesc eu visul dumneavoastră, îl întrerupse psihanalistul. Convins că visul era identic cu cel al celor trei pacienţi anteriori, el îi povesti visul pacientului întins pe divan. Stupefiat de justeţea detaliilor şi de precizia relatării, pacientului nu-i venea să creadă că doctorul Solié nu poseda un extraordinar dar al clarviziunii! Aceste patru personaje i-au adus lui Pierre Solié, în aceeaşi zi, răspunsul la întrebările sale şi un avertisment asupra modului în care trebuia să acţioneze. Aceste patru vise identice care nu-i vizau în mod direct pe cei care le visaseră reprezentau un răspuns la problemele lui Pierre Solié.
În 1953, Irving Kupcinet, jurnalist la Chicago Sun Times, rezervă o cameră la hotelul Savoy din Londra, pentru a face un reportaj despre încoronarea reginei Elisabeth. În sertarul noptierei din camera sa, descoperi o cravată uitată de un client precedent şi marcată cu numele proprietarului său. Kupcinet fu stupefiat să constate că cravata îi aparţinea prietenului său Harry Hannin. Dar cel mai extraordinar fapt l-a constituit primirea, două zile mai târziu, a unei scrisori de la acest prieten, expediată de la hotelul Meurice din Paris, în care scria: „Nu mă vei crede dacă îţi spun că, deschizând sertarul noptierei din camera mea, am găsit o cravată care îţi aparţine”. Kupcinet locuise la acel hotel cu câteva luni înainte.
Rămâne totuşi dificil de trasat graniţa dintre coincidenţele care pot fi explicate prin teoria probabilităţilor şi cele care par a face parte dintr-un plan şi a ţine de o inteligenţă superioară. Pentru a complica şi mai mult lucrurile, unele dintre aceste coincidenţe au uneori o importanţă vitală pentru cel care le percepe, pe când altele sunt lipsite de sens şi par a ţine doar de un „spirit pus pe şotii”. Dat fiind faptul că ele nu au atunci nici o importanţă în viaţa subiectului, ne putem întreba dacă „forţele” invizibile nu sunt dotate cu un anumit simţ al umorului şi nu caută uneori să ne amuze sau pur şi simplu să ne atragă atenţia.
Nu există întâmplare
În 1992, Jeanette Ellis, din Cobbs Creek, statul Virginia, s-a urcat în Fordul condus de soţul ei pentru a merge la clinica unde trebuia să aducă pe lume al doilea său copil, un băiat. Dar nu au avut timp să ajungă şi copilul s-a născut în maşină, la ora 6 şi 40 de minute dimineaţa. Placa de înmatriculare a maşinii era BOY 640 (BOY = băiat – l. engl.).
Încă din secolul trecut, Schiller constata: „Hazardul nu există; ceea ce considerăm ca o întâmplare oarbă provine, de fapt, din sursa cea mai profundă dintre toate”. Această „sursă profundă” este foarte puţin accesibilă oamenilor obişnuiţi şi ridică o problemă deosebit de importantă. Sincronicitatea apare ca o manifestare naturală a ordinii subiacente a naturii şi pare a se propaga întocmai precum undele pe suprafaţa unui lac.
În 1971, autorul George Feifer i-a împrumutat unui prieten manuscrisul corectat de mână al cărţii sale „Fiica lui Petrovka”. Acest prieten l-a pierdut în săptămâna următoare. În 1973, Feifer a mers la Viena unde aveau loc filmările la filmul bazat pe cartea sa. Acolo l-a întâlnit pe actorul principal, Anthony Hopkins, care i-a povestit că, după semnarea contractului, a încercat în zadar să cumpere romanul. Pe când se întorcea acasă dezamăgit de încercarea sa infructuoasă, a zărit o carte abandonată pe o bancă de metrou în Leicester Square. Era chiar manuscrisul romanului pe care îl căutase zadarnic în librăriile londoneze. Actorul a fost foarte surprins să afle că acest manuscris era tocmai cel pe care autorul îl pierduse cu doi ani înainte!
În 1974, într-un interviu publicat de ziarul Daily Mail, Brian Josephson, laureat al premiului Nobel pentru fizică în 1973, declara: „Ne aflăm pe pragul unor descoperiri importante pentru fizică. Avem de-a face cu o nouă formă de energie. Această forţă trebuie să aibă şi ea legile sale. Eu cred că metodele curente de investigaţie ştiinţifică ne vor învăţa enorm de multe lucruri despre fenomenele psihice. Ele sunt misterioase, dar nu mai misterioase decât multe alte lucruri din fizică. În trecut, oamenii de ştiinţă „respectabili” nu vroiau să ştie nimic despre cercetarea psihică. Chiar şi azi, mulţi dintre ei rămân pe aceeaşi poziţie. Eu cred că aceşti savanţi „respectabili” riscă să „rămână de căruţă”! Trecând de la materie la energie, fizica şi-a deplasat cercetarea înspre procese extrem de subtile şi de inteligente. După ce a pus în evidenţă ordinea care există în univers, ea ar trebui să atingă în curând un nivel de înţelegere superior”.
Citiţi şi:
Miracolele tainice ale sincronicităţii
Coincidenţe neobişnuite
yogaesoteric
februarie 2009