Hiper-îmbogățirea câtorva neo-feudali economici globali și supra-îndatorarea statelor

Pandemia a determinat capitalizări bursiere uriașe ale corporațiilor Big Tech și Big Pharma și datorii publice gigantice.

Este foarte probabil că lumea a fost blocată în fața calculatoarelor sau a dispozitivelor mobile „smart” și, de aceea, acțiunile acestor corporații au explodat, ca urmare a expectațiilor de creștere a businessului celor două domenii. De asemenea, este posibilă explicația că statele, pentru a susține sistemul sanitar, unele ramuri economice aflate în dificultate și co-finanțarea șomajului tehnic, s-au împrumutat masiv.

Cine a putut, a printat bani – Federal Reserve, BCE, Banca centrală a Chinei au aruncat bani din elicopter sfintelor sistemelor lor. Cine nu a putut printa bani, s-a împrumutat masiv (și scump, ca biata Românie iohannisian-orbanian-cîțiană). SUA, China, Japonia, statele bogate membre ale UE, Canada și Australia s-au împrumutat ieftin și mult, pentru că au calificativ triplu A, încălcând orice regulă de prudență bugetară. Creditorii financiari dețin acum creanțe contra statelor care depășesc de 4 ori producția anuală globală de bunuri și servicii.

În tot acest timp al hiper-îmbogățirii câtorva neo-feudali economici globali și al supra-îndatorării statelor (pentru care vor plăti două generații viitoare), lumea a intrat într-un accelerat proces de pauperizare și în criză alimentară, aspecte cu mult mai periculoase decât criza sanitară (indusă și, ulterior, penibil gestionată). Plus că lumea vestică, inclusiv România, s-a „pricopsit” cu ideea de apartheid sanitar (segregarea vaccinaților de ne-vaccinați, care va duce la ghetoizare), cu consecințe economice dezastruoase pentru cei care vor marșa pe această idee.

Dacă 50% din omenire va refuza vaccinarea (sau va fi ocolită de valul furios al propagandei vacciniste, pe motiv că nu au bani de vaccin), tot 50% dintre consumatori, inclusiv pasageri ai avioanelor, turiști, clienți ai hotelurilor și cafenelelor, asigurații, debitori etc. vor pierde această calitate, cu consecința pierderii unei jumătăți din cifra de afaceri a comercianților atât de naivi și auto-destructivi încât să accepte această segregare. Va fi cam ca pe vremea lui Martin Luther King. Sau a lui Nelson Mandela…

Sunt, în plus, două aspecte foarte, foarte stranii, pe care nu le pot înțelege pe de-a-ntregul. Oare de ce a crescut capitalizarea bursieră a Tesla de 8 ori în mai puțin de un an, făcându-l pe transhumanistul Elon Musk cel mai bogat om din lume (cu o avere care a crescut de la cca 40 mld dolari în 2019, la cca 200 mld dolari în 2021)? Poate faptul că lumea financiară a înghețat finanțarea start-up-urilor, a oprit investițiile în petrol și asigurări (care or să intre curând în vrie, date fiind multiplele falimente care se apropie) și a abandonat industria auto clasică (a se observa că Tesla produce 500 de mii de mașini electrice pe an doar în 2020, în toți ceilalți ani ratând toate țintele, în timp ce industria auto clasică produce peste 15 milioane mașini pe an și nu valorează, toată, nici cât una dintre corporațiile membre ale clubului neo-feudalilor informatici)?

Oare de ce se menține relativ constant (sau chiar crește) dolarul, în ciuda „insurecției” ratate a celor care au ocupat Capitolului din Washington? Te-ai fi așteptat la o scădere, cauzată de evadarea investitorilor în alte monede (sau în aur). Dar nu s-a petrecut asta.

Probabil că explicația rezidă în continua și programatica scădere a puterii de cumpărare a dolarului, pusă în practică, încă din 2008, de Federal Reserve, cu titlu de relaxare cantitativă oficială, transparentă, sau cu titlu de susținere insidioasă a băncilor americane sau a statului federal, care și-a crescut constant datoria, până la niveluri inimaginabile (a depășit 25 de trilioane de dolari în 2019), fără să piardă din ratingul triplu A, și asta chiar dacă în repetate rânduri SUA lui Obama sau a lui Trump au fost în pragul falimentului.

Luați câteva cifre, ca să vă cruciți. În luna iulie 2011, masa monetară M2 a SUA era de 9,2 trilioane de dolari. În februarie 2020, înainte de pandemia declarată de OMS, aceeași masă monetară era de 15 trilioane. În data de 28 decembrie, nivelul atins a fost de 19 trilioane – deci, o diferență de 4 trilioane de dolari, în doar 10 luni. Nu mai puțin de 52% din masa monetară actuală a SUA a fost printată după 2011. Mai mult de 65% din această masa monetară a fost printată după 2008.

Mai este de mirare că ceea ce puteai cumpăra cu 100 de dolari în 2008, acum te costă 165 de dolari?

Ce ne spun aceste cifre? În primul rând, că e bine să ai un imperiu comercial, bancar și militar, ca să arunci pe piață „bani”, când și cât ai chef. În al doilea rând, că cifrele inflației sunt total irelevante, de vreme ce puterea de cumpărare a banilor se înjumătățește în 10 ani, deși băncile centrale afișează niveluri reduse sau chiar sub zero de depreciere monetară. În al treilea rând, că moneda este o armă politică și militară, deopotrivă.

Nota 1: Nici cu euro nu este altfel, doar că BCE reprezintă interesele Germaniei și Franței.

Nota 2: Situaţia leului nostru este cu mult mai gravă. Ceea ce în anul 2000 puteai să cumperi cu 100 de lei (echivalent RON), în 2021 cumperi cu cca 700 de lei.