Iată unde ne-au dus secolele de democrație: la o îndobitocire în masă

În afaceri, când nu mai ai cerere îți schimbi produsul/serviciul sau mori. E simplu. La fel este și în viață. Nu mai găsești de muncă în domeniul tău, cauți în altă parte.

La fel trebuie să fie și în politică. Dar chiar așa e – vor sări imediat câțiva inteligenți. Nu, nu e! În politică doar se mimează că ar fi. În fapt nu se petrece nimic.

Să luăm definiția „statului democratic”. Este nemodificată de-o groază de vreme. Din 1688, de când monarhia britanică a devenit constituțională, treburile s-au modificat destul de puțin. Am mai avut Constituția Americană în 1787 și Revoluția Franceză în 1989. De atunci, statul e alcătuit la fel.

Să ne amintim că pe vremea aceea se mergea cu calul și căruța, în timp ce acum se fac excursii private la marginea spațiului. Oare statul, la modul la care a fost definit, este același?

Dacă pui la îndoială statul așa-zis democratic, imediat sar talibanii democrației pentru a te elimina. Cu toate acestea, ar fi cazul să ne întrebăm cât se poate de simplu: oare mai răspunde acest stat necesităților actuale?

Politica este, în cel mai fericit caz, o glumă bună, justiția e o chestiune atât de macabră încât ar merita să încetăm să mai discutăm despre subiect, iar zona executivă este sufocată de proști.

De fapt, întreaga societate este sufocată de prostie. Iată unde ne-au dus secolele de democrație: la o îndobitocire în masă, la o cretinizare absolută.

Motivele pentru care se petrece așa sunt cât se poate de limpezi și au de-a face cu esența regimului în care trăim: delegarea. Iată esența stricată a democrației: îți delegi drepturile și opiniile unui reprezentant care însă, odată ales, face absolut ce vrea ghidat de „propria sa conștiință”.

Nu-mi dau seama cum atâția oameni inteligenți nu s-au prins de ordinara cacofonie a unei scheme de doi bani. Cum adică să-mi pun drepturile și libertățile în mâna unui necunoscut care apoi poate face ce vrea cu mine? Nu-i o nebunie? Ba da, e fix o formă de sclavie care, pentru a fi mai ușor digerabilă, e teoretic limitată în timp.

Într-adevăr, ticălosul în mâna căruia îți pui drepturile și libertățile, după ce i se termină mandatul, este nevoie să fie din nou votat de cineva pentru a decide asupra libertăților sclavilor care l-au votat. Vi se mai pare normal?

Nu-i greu de observat că întreaga construcție retorică este strict o păcăleală de zile mari. „Dar ce poți pune în loc?” – se vor activa din nou democraturnicii, acești gardieni ai menținerii sistemului. Răspunsul simplu ar fi: „Orice altceva!”.

Răspunsul rațional ar fi însă cel care presupune exercitarea neîngrădită a libertății fiecăruia. Ce înseamnă asta? După ce se setează limitele absolute ale libertății, absolut nimeni și nimic să nu mai poată să le modifice.

Astfel, spre exemplu, nu se va putea ajunge niciodată la instaurarea abuzivă a unei stări de urgență decât atunci când TOȚI membrii comunității pică de acord asupra acestui aspect. Nu este cazul să decidă o Curte când și cum mi se încalcă drepturile, ci numai eu.

Chiar și în condițiile în care majoritatea decide să aibă drepturile încălcate, dacă eu nu sunt de acord, nu este permis să mi se poată încălca drepturile. Ce părere aveți? Arată mai normal? E mai în ton cu ceea ce ar însemna democrație?

Păi cum faci să inițiezi o lege sau să faci un proiect major? Iată alt punct. E simplu: prin consultări, prin vot. Însă, în loc să votezi nevolnicii, votezi proiectul. E mult mai logic.

Iar pentru implementarea proiectului este responsabilă o echipă profesionistă care, dacă-și asumă, este important să se mențină exact de termene. Nu poate, răspunde. Iar răspunderea este la modul individual, presupunând inclusiv depunerea unor garanții.

Mă rog, nu soluțiile sunt tema acestui articol. V-am dat câteva exemple pentru a înțelege că există căi prin care absolut tot ceea ce acum este „construcție statală” să se dizolve instantaneu în fața unei mult mai eficiente forme de democrație directă.

Probabil democrația directă nu este un panaceu. De fapt nu probabil, ci cu siguranță. Însă devine din ce în ce mai necesară introducerea sa în condițiile în care monstrul pseudo-democratic în care ne aflăm conduce la monstruozități precum vaccinarea obligatorie și menținerea la infinit a unor abuzive stări de urgență.

Prostirea accelerată a populației este cauzată de masificarea indusă de regimul așa-zis democratic în care trăim.

Singura ieșire din capcana în care am fost târâți este revenirea la un regim în care implicarea omului în viața sa să redevină esențială.

Altfel nu vom face altceva decât să ne eliberăm prin deja cunoscutele supape pe care „democrația” ni le pune la dispoziție: alegerile și protestele. Ambele, după cum bine ați observat, n-au absolut niciun rezultat palpabil.

Autor: Dan Diaconu

Citiți și:
Dan Diaconu: „Le spun bieților prostovani care trăiesc în narațiunea progresistă că își sapă singuri groapa”
Libertatea sau binele comun? Interpretări ale noţiunii de „democraţie”
Românii au nevoie de români!

yogaesoteric
3 decembrie 2021