Idei forţă care ne permit să ne inducem şi să ne menţinem nealterată starea de YOGA în minte

48.773 0

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Dacă privim cu atenţie şi luciditate atât în noi înşine, cât şi în jurul nostru, descoperim că în realitate nu prea există treburi urgente. În felul acesta, ne putem da seama că, cel mai adesea, există doar oameni grăbiţi.
Tot ceea ce este cu adevărat util şi valoros se află întotdeauna la dispoziţia noastră şi nu ne costă nimic. Un semnificativ exemplu de acest gen este ENERGIA NESFÂRŞITĂ A IUBIRII.
Este de mii de ori mai bine să te apreciezi, de fiecare dată, cu atenţie şi luciditate, la justa ta valoare, decât să te deteşti.
Pentru a atinge cu uşurinţă o stare de contemplativitate, este bine ca, măcar o dată pe zi, să urmărim să ne detaşăm de gândurile care apar în mod spontan şi este bine să le lăsăm pur şi simplu să defileze, întocmai aşa cum trec norii pe cer. Atunci când ne fixăm într-o astfel de stare de contemplativitate, este foarte bine să urmărim să fim viaţa şi nu să ne gândim la viaţă.
Nu pierdeţi niciodată din vedere ceea ce vă este întotdeauna la dispoziţie, fiind totodată şi extraordinar de valoros, atunci când vizaţi departe. Acel „ceva” misterios, omniscient, omniprezent şi etern este Dumnezeu Tatăl care vă îmbrăţişează neîncetat, chiar şi atunci când nu bănuiţi aceasta.
În tăcerea şi în singurătatea deplină în care suntem totodată conştienţi că Dumnezeu este prezent şi ne îmbrăţişează neîncetat, devine în mod gradat posibil să experimentăm şi să pătrundem esenţialul prin intermediul intuiţiei.
Nu este niciodată prea târziu să spuneţi: STOP! la tot ceea ce trebuie să fie stopat cât mai repede.
Înţeleptul contemplă extaziat întregul univers într-o picătură de rouă şi intuieşte prezenţa tainică a paradisului dintr-o floare minunată. Atunci când, în unele momente privilegiate, el îl iubeşte pe Dumnezeu, descoperă că, în felul acesta, devine tangent cu infinitul şi savurează, îmbătat de dor de absolut, eternitatea.
Fiinţa umană care este prea grăbită nu ajunge niciodată unde vrea.
Chiar dacă energia subtilă a stării de pace profundă este atrasă în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre din MACROCOSMOS, starea de pace profundă ţâşneşte apoi de undeva din interior şi, tocmai de aceea, nu trebuie să fie căutată în afară.
Este de milioane de ori mai valoros să începi o acţiune benefică la momentul potrivit, într-un ceas bun, decât să o începi anapoda şi haotic, oricând se nimereşte.
În anumite momente privilegiate apar clipe magice şi mai ales atunci trebuie să fim atenţi, pentru ca nu cumva tocmai cuvintele să împiedice să vorbească tăcerea misterioasă în care sălăşluieşte Dumnezeu.
Fiinţa umană care este însufleţită de o intenţie bună şi care aspiră să realizeze ceva minunat, descoperă întotdeauna o modalitate adecvată şi inteligentă, care îi permite să ducă totul la bun sfârşit. Fiinţa umană care nu vrea să facă nimic, găseşte de fiecare dată scuze sau motive.
Este o mare prostie să ne pierdem timpul, regretând timpul pe care deja l-am pierdut.
Dacă, la un moment dat, veţi ajunge în faza în care veţi considera că nu vă mai rămâne nimic de creat, atunci aveţi în vedere că a sosit momentul să începeţi să vă creaţi şi să vă transformaţi profund pe voi înşivă.
Viaţa fiinţei umane este scurtă, dar stările chinuitoare de plictiseală o fac să pară foarte lungă.
Pentru fiinţa umană care este capabilă să-l aprecieze la justa sa valoare, spiritul este şi rămâne întotdeauna opusul banilor. Tocmai de aceea, nu este de mirare că, în cazul tuturor acelora care au spirit, cu cât au mai puţini bani, cu atât sunt mai satisfăcuţi şi mulţumiţi. Decât să ai mult sau multe, este de milioane de ori mai bine să te cunoşti pe deplin pe tine însuţi şi să reuşeşti să fii ceea ce eşti cu adevărat în esenţa ta nemuritoare (Sinele Suprem Nemuritor (ATMAN)).
Pentru cel înţelept, paradisul pământesc se află, de fiecare dată, exact acolo unde el trăieşte.
În timp ce activitatea binefăcătoare gândeşte într-un mod creator, lenea visează.
Atunci când plângi de fericire, nu-ţi şterge lacrimile, căci în felul acesta reuşeşti să furi acele lacrimi durerii.
Nu ajungem atât de departe cât ar trebui, decât atunci când ştim cu anticipaţie în ce direcţie ne îndreptăm.
Singură tăcerea lui Dumnezeu este misterioasă, copleşitoare şi mare, restul este iluzie, efemeritate şi slăbiciune.
Cui îi este foarte frică să nu sufere, începe în felul acesta să sufere, cu anticipaţie, tocmai de ceea ce îi este frică. Atunci când deja declanşăm în universul nostru lăuntric procesul specific de rezonanţă ocultă al suferinţei, începem să suferim la scurt timp după aceea, cu mult înainte să suferim la modul concret vorbind. Tocmai de aceea, se spune în folclor că: EXACT DE CEEA CE-ŢI ESTE FRICĂ, TOCMAI DE ACEEA NU SCAPI.
Toţi aceia care vor să câştige anapoda prea mult timp, adeseori tocmai de aceea îl pierd.
Dacă ne-am analiza în unele situaţii cu suficientă atenţie şi luciditate, am descoperi că nu suntem niciodată atât de nefericiţi pe cât ne credem şi nici atât de fericiţi pe cât am sperat într-un mod prostesc.
Adevărata provocare a existenţei nu se limitează doar la a obţine ceea ce vrem, căci imediat după aceea trebuie să continuăm să dorim cu aceeaşi intensitate ceea ce deja am obţinut.
Dacă ar trebui să construim palatul fericirii, în cazul fiinţelor umane leneşe cea mai mare încăpere în interiorul acestui palat ar fi sala de aşteptare.
Acela care are două pâini, să ofere una celui înfometat şi să meargă într-o grădină unde va putea să admire, să miroasă şi să se delecteze în faţa unui trandafir înflorit, bucurându-se din plin de starea sublimă care îi apare şi care îi hrăneşte sufletul.
Tot aşa precum unele râuri îşi au izvorul într-un munte îndepărtat, la fel şi spiritul fiinţei umane îşi are izvorul său tainic.
A descoperi cât mai repede izvorul cel misterios al spiritului, înseamnă să găseşti secretul absolut şi nepieritor al Cerului şi al Pământului. Acest izvor de apă vie este Sinele Suprem Nemuritor (ATMAN).
Surâzând într-un mod spontan şi sincer de cel puţin şapte ori pe zi, ne păzim totodată de multe boli şi suferinţe.
Este imposibil să nu resimţim o stare profundă de fericire atunci când fiinţa noastră este inundată de o pace profundă.
Îndreaptă-te fără să mai eziţi în direcţia în care ţi se arată o evidenţă copleşitoare şi divină.