Iluzia alegerilor franceze 2017

 
Alegerea europenistului Macron – care este un copil real al sistemului bancar și al forțelor globalizării – la președinția Franței a împiedicat, pe de o parte, activarea automată a procedurilor de descompunere ale unei Uniuni Europene aflate sub controlul german și a creat, pe de altă parte, o iluzie incredibilă în cercurile birocratice ale Bruxelles-ului cu privire la perspectivele longevității UE.

Cu toate acestea, o lectură amănunțită a rezultatelor alegerilor prezidențiale franceze nu lasă nicio îndoială. Un segment important – exact 34% – al poporului francez și-a exprimat aversiunea față de construcția europeană birocratică nedemocratică în a doua rundă a alegerilor. Și dacă ne gândim că francezii au fost afectați mult mai puțin decât alte popoare din zona euro de politicile extrem de neoliberale ale austerității sălbatice, atunci rezultatul este cu atât mai alarmant pentru liberalii globaliști.

Și, de fapt, aceasta s-a înfăptuit prin intermediul unei structuri politice extrem de liniare, cu un trecut rasist stigmatizant, care de ani de zile se află în paralel cu sistemul politic francez. Dacă Mélenchonul anti-european de stânga, care nu provoacă nicio aversiune poporului francez, ar fi reușit să treacă în al doilea tur de scrutin, alegerea lui Macron ar fi fost nesigură având în vedere că 50% din electoratul francez a votat deja euro-sceptic încă din prima rundă a alegerilor.

În orice caz, Uniunea Europeană seamănă acum cu o femeie care suferă de o boală incurabilă, ai cărei medici îi dau încă cinci ani să trăiască. În orice caz, UE nu poate exista fără Franța. Cu toate acestea, este sigur că politicile neoliberale anti-populare pe care Macron le va pune în aplicare și care vor fi dictate de Bruxelles (în esență de Berlin) vor devaloriza drepturile sociale și de muncă ale poporului francez și vor provoca mânia lor justificată.

În consecință, în alegerile prezidențiale franceze din 2022 chiar dacă bomba economiei italiene nu va fi explodat încă – ceea ce este puțin probabil – forțele politice eurosceptice vor arunca în aer Uniunea Europeană. Deoarece UE nu va dobândi niciodată o imagine democratică și socială, acest factor cu siguranță va inversa rezultatul recentelor alegeri din Franța și euroscepticismul se va impune cu o mare majoritate.

Germanii, desigur, au acum toate motivele să se bucure și să sărbătorească alegerea lui Macron, care va păstra, chiar și temporar, zona euro și Uniunea Europeană, din care au câștigat cel mai mult, în timp ce majoritatea celorlalte state vor pierde. Mai precis, excedentul comercial german, care este un fenomen structural și nu doar o coincidență, se datorează, cu siguranță, marii competitivități a economiei germane. Dar acest excedent este, de asemenea, consolidat în mod scandalos și de mecanismul de funcționare al euro, deoarece moneda comună nu permite zonelor cu deficit din zona euro să se redreseze. Consecința este că respectivele state își vor devaloriza și mai mult moneda, fapt care le condamnă într-un cerc vicios de competitivitate scăzută și deficite persistente.

De la adoptarea monedei euro, excedentul comercial al Germaniei a urmat o tendință ascendentă. Astfel, în 2016, acesta a atins un nivel istoric ridicat de 252,9 miliarde de euro, potrivit informațiilor oficiale ale Biroului de Statistică al Germaniei. Tot datele oficiale arată că excedentul comercial al întregii zone euro (deci cu Germania inclusiv) pentru anul 2016 a fost de doar 273,9 miliarde de euro. Aceasta înseamnă că Germania produce 92,33% din excedentul comercial total din zona euro!

În aceeași perioadă (de la adoptarea monedei euro până în prezent), cu excepția câtorva ani, deficitul comercial al Franței a înregistrat tendințe de creștere.

Astfel, în 2016, în conformitate cu un anunț vamal francez, deficitul a fost de 48,1 miliarde de euro, iar cota de piață a Franței în zona euro a fost semnificativ redusă: a scăzut de la 17% în 2000, la 13,6% în 2015 și la 13,4% în 2016. Deficitul comercial în 2015 s-a situat la 45 miliarde de euro. În același timp, economia franceză se confruntă cu alte probleme grave.

În consecință, datoria publică a Franței se extinde constant și se află acum la aproape 100% din produsul său național brut. Șomajul, care afectează în special tinerii cu vârsta sub 25 de ani – aproape unul din patru este șomer – s-a situat la 10% din forța de muncă la sfârșitul anului 2016, reconfirmând eșuarea eforturilor președintelui Hollande de a-l reduce. În același timp, Germania se bucură de rate foarte ridicate de ocupare a forței de muncă, întrucât șomajul este scăzut la o valoare istorică, mai exact la doar 3,9% din forța de muncă.

Acum 15 ani, Franța și Germania au avut un nivel de trai similar. În prezent, germanii sunt cu o cincime mai bogați, deși ambele economii au salutat moneda euro în 2002, cu șomajul plasat la aproximativ 8% din forța de muncă.

Așadar, chiar dacă acum există așteptări că Macron va surprinde plăcut comunitatea internațională, aceasta, bineînțeles, nu se va petrece. Pe baza importanței pe care Franța o are de când – după Brexit – a devenit a doua putere economică în zona euro, Macron a susținut în campania electorală că va impulsiona cu fermitate o schimbare de atitudine în Uniunea Europeană și în zona euro. El a asigurat că va îmbunătăți în mod clar economia franceză și că aceasta va aduce beneficii și economiilor din celelalte țări ale Europei de Sud. Promisiunile sale se vor izbi însă într-un zid imens și puternic. Este vorba de poziția rigidă și constantă a Germaniei.

Iar acest lucru se petrece deoarece germanii – cu oricine se află la cârma țării – nu vor accepta niciodată relaxarea austerității și a regulilor „sacre” ale disciplinei bugetare. Este mai mult decât evident că germanii doresc să folosească zona euro în folosul lor și în detrimentul tuturor celorlalți și nu vor putea să se întoarcă în mod voluntar la moneda națională (marca) pentru că aceasta ar duce la prăbușirea exporturile lor. Germanii doresc să câștige din ce în ce mai mult, păstrând zona euro pe o perioadă cât mai lungă de timp și, de fapt, nu le pasă dacă ceilalți pierd sau chiar sunt distruși, cum a fost în cazul grecilor.

Prin urmare, în această Uniune Europeană, dominată și domnită de Germania, noțiunea de solidaritate și de ajutor reciproc nu numai că nu există, ci a fost aruncată la coșul de gunoi. Prin urmare, se dovedește dincolo de orice îndoială că realitatea nu este doar rezultatul unei încercări împovărătoare, întrucât aceste idei directoare au fost consemnate chiar în tratatele fondatoare ale Comunității Europene. Ceea ce trăim acum sunt consecințele crude și inexorabile. Astfel, unirea economiilor puternice și neputincioase și îmbrățișarea lor strânsă prin moneda euro s-a dovedit a fi o eroare penală.

În concluzie, alegerea lui Macron la președenția Franței nu afectează câtuși de puțin birocrații extrem de bine plătiți de la Bruxelles și nici liderii politici din Berlin. Toți aceștia vor urmări să impună în continuare țărilor Uniunii Europene politicile extremiste neoliberale de austeritate sălbatică ce condamnă popoarele la sărăcie și mizerie.

Citiți și:
Franţa a ales ca preşedinte «centrist» un bancher artificial şi o creatură elitistă bizară
Uniunea Europeană este, de fapt, dincolo de aparențe, antipodul democraţiei

yogaesoteric
2 august 2017