Imboldul sfânt

De îndată ce a fost deschisă adunarea fraternă din casa lui Petru, Tadeu a început să protesteze iritat împotriva propriilor sale slăbiciuni, mărturisind în faţa Domnului: „cum să-i învăţ pe alţii Adevărul dacă încă mă mai simt înclinat să mint? Cum să elogiez spiritualitatea dumnezeiască dacă animalitatea urlă mai tare în propria mea natură?”

Discipolul nu formula aceste întrebări din spirit de disperare sau descurajare, ci doar din enorma pasiune pentru bine pe care o purta în suflet şi care putea fi remarcată din tonul de amărăciune cu care îşi sublinia cuvintele.

Înţelegându-i durerea, Iisus a povestit plin de bunăvoinţă: „Un sfânt ucenic al Legii, dintre aceia care se consacră cu fidelitate Adevărului, fiind chemat de Domnul să îndeplinească munca de profeţie printre oameni, exercita profesia de neguţător de remedii, transportând ierburi de leac şi siropuri curative de la un oraş la altul, folosind în acest scop un măgar capricios şi inconstant; la un moment dat, reflectând asupra propriilor lui defecte, a început să se întristeze adânc. A ajuns la concluzia că nu se cuvenea ca el să participe la răspândirea revelaţiilor Cerului în acea stare de impuritate interioară, şi din acel moment a devenit tăcut. Îşi îndeplinea obligaţiile de protector al celor bolnavi, dar refuza să instruiască fiinţele umane în tainele Cuvântului Dumnezeiesc, în ciuda cererilor venite din partea oamenilor care îi cunoşteau deja harurile de inteligenţă şi inspiraţie.

Simţind totuşi că Voinţa Dumnezeiască îl împingea să îşi îndeplinească misiunea, şi dându-şi seama că toate conflictele lui interioare deveneau din ce în ce mai apăsătoare, într-o noapte, după ce a vărsat lacrimi din belşug, L-a implorat pe Cel Atotputernic să-l lumineze.

A visat atunci că un înger venise la el, în cadrul obişnuit al vieţii lui de negustor. S-a văzut călărind pe măgarul lui cel nărăvaş, încovoiat sub greutatea preţioasei lui încărcături, pe câmpiile înverzite; după saluturile de rigoare, emisarul dumnezeiesc l-a întrebat cu bunătate: «Prietene, ştii de câte ori a zvârlit astăzi din copite acest animal?»

«De foarte multe ori», a răspuns el fără şovăială.

«Ştii de câte ori şi-a muşcat tovarăşii de grajd?», a continuat trimisul surâzător. «Ştii de câte ori a tulburat ordinea casei tale şi de câte ori a zbierat în mod supărător?»

Şi pentru că discipolul uluit nu a putut să răspundă imediat, îngerul a continuat:

«Cu toate acestea, el este un ajutor preţios şi se cuvine să fie păstrat. Transportă medicamente care salvează mulţi bolnavi, răspândind speranţă, sănătate şi bucurie.» Şi, privindu-l cu luciditate pe predicatorul descurajat, a încheiat: «Dacă acest măgar ar refuza să mai colaboreze cu tine sub pretextul că e grosolan şi imperfect, ce s-ar petrece cu bolnavii care aşteaptă încrezători ajutorul tău? Întoarce-te la misiunea luminoasă pe care ai abandonat-o, şi dacă nu îţi este cu putinţă deocamdată să-L serveşti pe Tatăl Nostru Suprem în condiţia unui om purificat, îndeplineşte-ţi datoria de a răspândi consolare şi îmbărbătare din poziţia unui animal valoros şi folositor. În binecuvântarea servirii vei fi mai uşor de găsit de către mesagerii lui Dumnezeu, care, recunoscându-ţi bunăvoinţa în lucrările iubirii, se vor milostivi de tine, ocrotindu-ţi natura şi îmbunătăţindu-ţi-o, atât timp cât te vei supune şi îţi vei valorifica necioplitul, dar folositorul tău ajutor!»

În acest moment, predicatorul a revenit în trup, treaz şi foarte fericit că a primit răspunsul Celui de Sus, care i-a corectat comportamentul greşit.”

Pentru că toată lumea păstra tăcerea, discipolul I-a mulţumit Învăţătorului cu o privire. Şi după ce au trecut câteva minute, în care pe feţele tuturor se putea citi uşurarea, Iisus a concluzionat: „munca în slujba binelui este imboldul sfânt spre perfecţiune. Prin el, sufletul unui criminal poate urca spre cer asemenea crinului care se deschide către Lumină, având rădăcinile înfipte în pământul mlăştinos.”

Apoi Învăţătorul a început să contemple stelele care scânteiau în noapte, în timp ce Tadeu, mişcat, s-a apropiat încetişor şi I-a sărutat mâinile cu o blândeţe respectuoasă.

Fragment din cartea Iisus, revelaţii extraordinare în cămin, de Chico Xavier

Citiţi şi:
Ajutorul oferit celorlalţi – în lumina sistemului Karma Yoga
Naşterea lui Iisus: adevărata poveste

yogaesoteric
20 iulie 2021