Importanța adeseori nebănuită a eforturilor benefice adecvate (III)

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Citiți a doua parte a articolului

Cuvinte metaforice

În cele ce urmează vă vom prezenta detaliat aceste aspecte. Este necesar să ştiţi că latinii exprimau termenul efort prin următoarele cuvinte latine: conari care, în traducere românească, înseamnă „a urmări”, contendere care, în traducere românească, înseamnă „a susţine”, moliri care, în traducere românească, înseamnă „a-şi da silinţa”, laborare care, în traducere românească, înseamnă „a munci”, studere care, în traducere românească, înseamnă „a căuta”, „a studia”, niti care, în traducere românească, înseamnă „a lupta”, „a face eforturi”, împreună cu derivații acestora.

În alte cazuri, latinii utilizau cuvinte oarecum metaforice, cu o conotație mai viguroasă, precum estuare care în limba română se traduce prin „a arde”, sudare care, în traducere românească, înseamnă „a asuda”, luctari care, în traducere românească, înseamnă „a lupta”. Prin folosirea acestor cuvinte, ei urmăreau reprezentarea unei acumulări de aşa-zise „îngrijiri” (în limba latină cures), de „forţe tainice” (în limba latină vires), dar şi de „resurse” (în limba latină opes).

Aşa cum puteți observa, unele dintre aceste cuvinte latine au tangență atât cu energiile subtile sublime ale Atributelor Dumnezeieşti pe care le-am menționat deja, dar şi cu alte energii subtile sublime ale altor Atribute Dumnezeieşti pe care le puteți ghici, dacă veți urmări să faceţi corelaţii inteligente, raportându-vă la aceste cuvinte latine pe care vi le-am prezentat într-o traducere românească potrivită.

Atunci când analizăm toate aceste aspecte într-o perspectivă ezoterică, inițiatică, descoperim că latinii în acele vremuri, „vedeau”, ca să spunem aşa, în fiecare efort benefic adecvat o victorie realizată asupra lor înşişi, iar această victorie era desemnată prin intermediul expresiei latine vincere animum şi aceasta evoca un soi de angrenare în forţă oarecum violentă, am putea spune, asupra sa însăşi. La rândul ei, limba greacă „insinua”, ca să spunem aşa, angrenarea efortului prin intermediul unor cuvinte greceşti cum ar fi: cuvântul grecesc ergon care, în traducere românească, înseamnă „muncă”, cuvântul grecesc ergasm care, în traducere românească, înseamnă „eu lucrez”. Toate acestea sugerau o mobilizare în situații care erau dificile. Se mai sugerau alte nuanţe semnificative prin intermediul cuvântului grecesc teino care în limba româna poate fi tradus prin formularea verbală ,,eu tind” şi al tuturor compuşilor săi ce corelează nişte variante ale cuvântului grecesc peiro care, în traducere românească, înseamnă ,,eu urmăresc”, a cuvântului grecesc ypomeno care, în traducere românească, înseamnă „eu aştept”. Toate acestea subliniau într-o manieră semnificativă starea de anduranță. Prin intermediul cuvântului grecesc proseco care, în traducere românească, înseamnă ,,eu fixez cu privirea”, se indica efortul perseverent al conştiinţei ce era mobilizată într-o manieră efervescentă.

Cuvintele ce fac în limba greacă referirea la sudoare ne oferă o imagine plastică asupra efortului ce implica o forţă benefică susţinută, ba chiar combativitate, dar şi cuvântul grecesc piazo care, în traducere românească, înseamnă ,,eu m-am grăbit”, precum şi cuvântul grecesc agonizo care, în traducere românească, înseamnă ,,eu mă lupt”.

O viață în mod constant îndumnezeită

Este necesar să ştiţi că tot acest vocabular bogat, plin de nuanţe, era frecvent utilizat atât de latini, cât şi de greci şi el apare ca atare chiar în textul Noului Testament.

Am considerat că este necesar să facem această corelaţie spre a vă ajuta să descoperiți conexiuni pline de înţelepciune, rodnice, cu tradiția creştină. Toate aceste aspecte vă pot fi de un imens folos pentru a face unele paralele între tradiția creştină şi aspectele ezoterice iniţiatice pe care vi le-am prezentat în mod succint în cadrul acestei expuneri.

Tocmai de aceea vom continua să vă explicităm aceste aspecte deosebit de importante, inclusiv pe această direcţie. Este necesar să ştiţi că textele semnificative ce se referă într-un mod explicit la efortul benefic adecvat sunt numeroase în Noul Testament.

Iată ce ne spune textul Evangheliei după Apostolul Matei, secţiunea 11, rostirea 12:

„Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cea Dumnezeiască a Cerurilor se dobândeşte prin străduinţă şi cei ce astfel se silesc ajung după aceea la ea”.

Iată ce spune textul Evangheliei după Apostolul Luca, partea 16, rostirea 16:

„Legea şi proorocii au fost până la Ioan. De atunci, Împărăţia lui Dumnezeu ce se binevesteşte poate fi atinsă şi de aceea fiecare se sileşte să se înalţe către ea”.

Iată ce se spune în Evanghelia după Apostolul Luca, partea 13, rostirea 24:

„Siliţi-vă şi voi să intrați prin poarta cea strâmtă”.

„Iată ce se spune în Evanghelia după Apostolul Luca, partea 8, rostirea 15:

„Iar acea sămânță ce cade pe un pământ bun sunt cei ce cu inima curată şi bună aud cuvântul plin de înţelepciune dumnezeiască, apoi îl păstrează şi fac ca acesta să rodească printr-o mare răbdare”.

Iată ce se spune în Evanghelia după Apostolul Luca, secţiunea 21, rostirea 19:

„Prin răbdarea voastră veţi putea dobândi înălţarea la sufletele voastre”.

Se indică, de asemenea, că este necesar să perseverăm până la final, în ciuda tuturor persecuţiilor. Iată aici o aluzie la energia subtilă sublimă a Atributului Dumnezeiesc al Perseverenţei Dumnezeieşti.

Iată ce se spune în Evanghelia după Apostolul Matei, partea 10, rostirea 22:

„Și veți fi urâţi de toți pentru numele Meu, iar cel ce va răbda până la sfârşit va fi salvat şi se va mântui”.

Toate aceste persecuţii despre care se spune că sunt rezervate tuturor acelora care „voiesc şi aspiră să trăiască cucernic întru Dumnezeu” şi care astfel „vor fi prigoniți” – aceste citate scurte provin din Epistola a doua către Timotei a Apostolului Pavel, secţiunea a 3-a, rostirea numărul 12.

Este, de asemenea, demn de remarcat că anumiţi termeni în felul lor edificatori şi care sunt utilizaţi în cel mai strict sens al lor revin în discursul Apostolului Pavel pentru a ne edifica cu privire la activităţile specifice ale apostolatului său şi ele fac referire la conduita celui care crede în Dumnezeu, iar toate acestea sunt asociate atât anduranţei, cât și unei anumite lupte.

Textul Apocalipsei face, de asemenea, cam aceeaşi referire. Comparaţia alergătorilor de pe stadion, dar şi aceea a pugiliştilor ce urmăresc cucerirea unor coroane perisabile, sunt surprinzător de semnificative.

Iată ce ni se spune în Epistola 1 către Corinteni a Apostolului Pavel, secțiunea 9, rostirea 24: „Oare nu ştiţi voi că toţi cei care aleargă în stadion, chiar dacă toți aleargă, cu toate acestea numai unul ia în final premiul? Ştiind aceasta, alergați și voi ca un astfel de premiu să luați”.

În Epistola către Galateni a Apostolului Pavel, partea 2, rostirea 2, se spune: „M-am suit potrivit unei descoperiri şi le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc la neamuri, îndeosebi celor mai de seamă, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar”.

În felul acesta este evocată imaginea celui care, uitând ce lasă în urmă, se aruncă apoi cu mult entuziasm, cu eroism, cu toată vigoarea către ceea ce este înainte şi fiecare aleargă neobosit pentru a câştiga răsplata cerească dumnezeiască.

În Epistola către evrei a Apostolului Pavel în secțiunea 12, rostirile 1-4, am putea spune că se sculptează în relief atitudinile unui efort benefic adecvat ce este întins, ca să spunem aşa, până la limite extreme:

„De aceea şi noi, având împrejurul nostru un atât de mare nor de mărturii, este necesar să lepǎdăm orice povară şi să renunțăm la păcatul ce grabnic ne împresoară şi este bine să alergăm cu stăruinţă, avântându-ne cu entuziasm în lupta ce ne stă înainte. Cu ochii aţintiți atunci asupra lui Iisus începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, El care n-a ținut seama de ocara ei şi a șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. Luaţi aminte, dar, la Cel ce a răbdat de la păcătoşi toate acestea asupra Sa şi care a biruit o atât de mare împotrivire, ca să nu vă lăsați niciodată osteniţi, slăbind câtuşi de puţin în sufletele voastre. În lupta voastră cu păcatul, luaţi aminte că voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.”

Pe baza acestor citate semnificative şi care includ unele tâlcuri ascunse, devine lesne cu putinţă să ne răspundem la întrebarea: „Cum anume s-ar putea petrece toate aceste lucruri altfel?”.

Atunci când analizăm cu multă atenţie şi luciditate atât Vechiul Testament, cât şi Noul Testament, descoperim că ambele Testamente se pun, ca să spunem aşa, de acord în a prezenta de la un capăt la celălalt viaţa spirituală ca pe o luptă ce implică eforturi adecvate, luptă din care este necesar să ieşi de fiecare dată învingător, şi chiar se poate vorbi despre o formulă tardivă, dar care poate fi considerată a fi fidelă acestor direcții în lupta cu ,,demonii, cu lumea în care trăim şi cu carnea”. Carnea la care se face referire este trupul.

O astfel de luptă nu încetează să fie o luptă „a omului cel nou” sau, altfel spus, a omului ce aspiră să fie îndumnezeit prin atragerea în universul său lăuntric a energiilor subtile sublime ale Atributelor Dumnezeieşti, căci numai printr-o astfel de acumulare a unor asemenea energii subtile sublime dumnezeieşti devine cu putinţă atingerea şi aprofundarea stării de îndumnezeire. O astfel de luptă se duce sau, altfel spus, se realizează cu eforturi benefice adecvate împotriva a ceea ce rămâne neîndumnezeit şi care persistă în fiecare dintre noi.

În Evanghelia Apostolului Luca, secţiunea 9, rostirile 23-25, ni se revelează că milostenia cea adevărată înglobează practica neîncetată şi aprofundarea tuturor virtuţilor morale care, conform învățăturilor din Evanghelii, conferă starea de îndumnezeire şi face cu putinţă atingerea stării de perfecțiune:

„Și atunci zicea către toţi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine (aici noi descoperim o referire cât se poate de clară, evidentă, la transcenderea egoului – ahamkara, prin atragerea şi acumularea în fiinţă a energiilor subtile sublime ale Atributelor Dumnezeieşti), să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze pe Mine. Căci cine va voi să-şi scape sufletul, acela îl va pierde, iar cine îşi va dărui lui Dumnezeu sufletul, va fi cu Mine şi astfel se va mântui. Căci la ce îi foloseşte omului dacă el va câştiga lumea toată, iar pe sine se va pierde, se va rătăci sau se va păgubi?”

Iată ce se spune în Evanghelia după Apostolul Matei, secţiunea 5, rostirile 17-47:

„Să nu socotiți cumva că am venit să stric Legea Dumnezeiască sau proorocii; căci eu nu am venit să stric, ci am venit să împlinesc. Căci iată, adevărat vă zic acum vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Legea Dumnezeiască nu va trece, până ce toate se vor face aşa.

Deci, cel ce va strica una dintre aceste porunci dumnezeieşti, chiar foarte mici, şi va învăța aşa pe oameni, acela foarte mic se va chema în Împărăţia Dumnezeiască a Cerurilor, iar cel ce va face aşa cum se cuvine şi va învăţa Legea Dumnezeiască, acesta mare se va chema în Împărăţia Dumnezeiască a Cerurilor.

Căci iată, vă zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea cea dumnezeiască mai mult decât cea a cărturarilor şi a fariseilor, luaţi aminte că nu veți intra în Împărăţia Dumnezeiască a Cerurilor. Ați auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu ucizi», iar cine va ucide vrednic va fi de osândă.

Eu însă iată că vă spun vouă: Că oricine doar se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului, iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.

Prin urmare, dacă îți vei aduce darul tău la altar şi acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă imediat darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi mai întâi şi împacă-te cu fratele tău, iar apoi, venind de la el, adu darul tău. împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până ce eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul să te dea slujitorului şi să fii apoi aruncat în temniţă.

Ia aminte că adevărat îți grăiesc ție: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi înapoiat chiar şi cel de pe urmă ban.

(…) Iar dacă ochiul tău cel drept începe să te smintească pe tine, scoate-l şi apoi aruncă-l de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul din mădularele tale decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.

Iar dacă mâna ta cea dreaptă începe să te smintească pe tine, taie-o apoi şi o aruncă de la tine, căci mai de folos îţi este să piară unul dintre mădularele tale decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.

Iar atunci demult iarăşi s-a zis: «Cine va lăsa pe femeia sa să-i dea carte de despărțire».

Eu însă iată ce vă spun vouă: Oricine va lăsa pe femeia sa, în afara unei pricine de desfrânare, o face să săvârşească adulter, iar cine o va lua pe cea lăsată va săvârşi adulter.

(…) Ați auzit că atunci demult s-a zis: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte».

Eu însă iată că vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău, iar aceluia care te loveşte peste obrazul drept întoarce-i şi pe celălalt obraz.

Aceluia ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.

Iar de te va sili cineva să mergi o milă, atunci tu să mergi cu el două mile.

Celui care cere de la tine, atunci dă-i, şi de la cel ce voieşte ajutor de la tine nu întoarce fața.

Ați auzit că atunci demult s-a zis: «Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău».

Iar Eu vă zic vouă: Iubiți pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor care vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc.

Ca să fiţi astfel fii Tatălui vostru Celui din ceruri, căci El face să răsară soarele atât peste cei răi, cât şi peste cei buni şi trimite ploaie atât peste cei drepţi, cât şi peste cei nedrepţi.

Căci dacă iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată atunci veţi avea? Oare nu fac şi vameșii voştri acelaşi lucru? Şi dacă îmbrăţişați numai pe frații voştri, ce faceţi voi mai mult? Oare nu fac şi neamurile din jurul vostru acelaşi lucru?”

Iată că în felul acesta Iisus propovăduieşte ca Iubirea dumnezeiască să fie manifestată chiar şi faţă de duşmani. El înalţă la rangul de model spiritual acel îndemn: „Fiţi prin urmare şi voi desăvârşiţi întocmai precum Tatăl vostru cel dumnezeiesc desăvârşit este” ce provine din Evanghelia Apostolului Matei, partea a 5-a, rostirea 48.

Luând în considerare toate aceste sfaturi pline de înţelepciune dumnezeiască pe care Iisus Christos ni le oferă, merită, având în vedere toate acestea, să ne întrebăm: „Cum este cu putință ca astfel de «performanțe» să poată fi împlinite, fiecare dintre ele, în absenţa unui efort benefic adecvat?”. Toate acestea ar însemna să pretinzi că poți să desenezi un triunghi fără ca liniile drepte ce îl alcătuiesc să se întretaie. Soluţia înţeleaptă este reluarea întru spirit a aspectelor principale ale unei vieţi spirituale, ale unei vieți ce este într-un mod constant îndumnezeită.

(va urma)

Articol preluat din revista Yoga Magazin nr. 125/126

Citiți și:
Aliază-te cu focul divin al transformării (I)
Cât de mare și evidentă este puterea ta realizatoare benefică? (I)

 

yogaesoteric
22 februarie 2024