În ciuda deciziei Congresului, preşedintele SUA acordă ajutor corporaţiilor auto falimentare

de George Preda

La începutul lunii noiembrie 2008, cei mai mari trei producători auto din SUA, General Motors (GM), Chrysler şi Ford au cerut un ajutor de 25 de miliarde de dolari de la statul american. Cei trei coloşi aveau datorii cumulate de 100 de miliarde de dolari, ca urmare a crizei financiare mondiale, care a determinat o scădere dramatică a vânzărilor de automobile. Vânzările Chrysler au scăzut în ultima perioadă cu 47%, ale General Motors cu 41% şi ale Ford cu 31%.

Pe 19 noiembrie, Comisia Financiară a Congresului American a analizat cererea celor trei companii. Congresmenul Jeb Hensarling i s-a adresat astfel preşedintelui şi directorului executiv al General Motors, Rich Wagoner:

„Nu e nevoie să mă convingeţi de circumstanţele tragice cu care se confruntă economia noastră. Dar e nevoie să mă convingeţi că dacă primiţi acum un plus de 25 de miliarde de dolari, lucru acesta va schimba cu ceva lucrurile. Ceea ce nu am găsit deloc pe masa mea şi nici în discursul dumneavoastră  este planul concret, prin care mă convingeţi că aceste 25 de miliarde de dolari vă vor face sustenabili. De unde ştiu eu că nu veţi păţi ca şi AIG? 25 de miliarde de dolari acum, încă 25 de miliarde de dolari luna următoare şi tot aşa…

Îmi pare rău că ne aflăm în această conjunctură tragică, în districtul meu sunt mulţi oameni care sunt afectaţi.  Şi ştiţi ceva, plătitorii de taxe nu au nicio vină. Nu e greşeala lor. Nu e greşeala consumatorilor că dumneavoastră sunteţi în pragul falimentului. Dacă e să fie greşeala cuiva, aceasta vă aparţine în totalitate dumneavoastră, cei care sunteţi acum în faţa noastră, şi predecesorilor dumneavoastră.

Mai ştiu şi că noi americanii avem cele mai înalte costuri de producţie dintre toţi competitorii noştri, avem cel mai scump sistem de producţie din întreaga lume.

Sunt o mulţime de bani şi dumneavoastră spuneţi că dacă nu vă salvăm, mulţi oameni vor rămâne fără locuri de muncă. Însă în SUA, în acest moment, cei mai importanţi angajatori nu sunt mega-corporaţiile ci întreprinderile mici. Capitalul mediu pentru o întreprindere mică este de 25.000 de dolari. Cu banii pe care ni-i cereţi am putea avea deci un milion de întreprinderi mici sau am putea salva un milion de întreprinderi mici care sunt poate astăzi pe punctul de a da faliment, tot din cauza crizei. Numele lor nu este însă atât de cunoscut ca al mega-corporaţiilor. Ele nu au reprezentanţi şi nici oameni de lobby în Congres. Dacă vă dăm dumneavoastră 25 de miliarde de dolari, aceasta înseamnă 25 de miliarde de dolari care nu pot merge către aceste mici întreprinderi.

Sunt multe întrebări la care trebuie să găsim un răspuns. Sunt mulţi cei care au dreptul să se aşeze la coadă pentru a cere ajutor financiar din banii contribuabililor. Înţeleg că s-au prăbuşit creditele, dar vă rog să îmi spuneţi care din ramurile economice nu a fost afectată?  Suntem în situaţia în care noi, ca naţiune trebuie să cântărim foarte bine dacă vom împrumuta bani de la chinezi şi vom transmite factura copiilor şi nepoţilor noştri. Acestea sunt îngrijorările mele. Aşa că vă întreb: Unde este planul dumneavoastră scris şi concret ? Aveţi un astfel de plan ? Şi dacă da, sunteţi gata să vă angajaţi în faţa Congresului şi a contribuabililor americani că dacă primiţi aceşti bani, ei  vor fi de ajuns pentru a vă redresa şi nu veţi mai cere şi alţii?”

Această primă întâlnire dintre reprezentaţii mega-corporaţiilor auto şi Congresul american s-a încheiat cu o amânare, timp în care cele trei concerne au avut răgazul să pregătească un plan de restructurare convingător. Între timp, General Motors a abordat guvernele din ţările Uniunii Europene unde are fabrici. Opel, divizia germană a GM a cerut guvernului de la Berlin un miliard de euro, iar comisarul european pentru industrie, Günter Verheugen, a făcut presiuni pentru acordarea a 40 de miliarde de euro din bani publici, industriei auto.

La începutul lunii decembrie, au fost reluate dezbaterile din Congresul american. Alan Mullay (Ford), Robert Nardell (Chrysler) şi Rich Wagoner (General Motors)  au făcut însă de la început o proastă impresie, prin faptul că s-au deplasat până la Washington cu avioane private. Mai mulţi congresmeni le-au atras atenţia că astfel de zboruri sunt cam costisitoare pentru situaţia financiară precară în care se află.

Congresmenul Patrick Mc Henry i-a interpelat: „Faptul că aţi venit aici cu avioane private, în timp ce cereţi ajutor financiar din banii publici este o dovadă de aroganţă ”.
Congresmenul Brad Sherman l-a făcut pe directorul executiv al GM, Rich Wagoner să rămână cu gura căscată: „Vă cer să ridicaţi mâna dacă sunteţi dispuşi să vă vindeţi avioanele private din cauza crizei, chiar acum pe loc şi să vă întoarceţi acasă cu liniile aeriene cu care călătoreşte toată lumea.” Cum niciunul dintre cei trei nu a ridicat mâna, iar Rich Wagoner nu-şi putea reveni din uimire,  Brad Sherman a continuat : „Vă rog să consemnaţi că nicio mână nu a fost ridicată.” Cei trei  directori s-au întors deci acasă aşa cum au venit. Costurile drumului de întoarcere pentru avionul reprezentantului Ford au fost estimate spre exemplu la 20.000 de dolari.

Senatorul Tom Reynolds şi-a exprimat şi el indignarea: „E o adevărată nebunie la Washington. Toată lumea se înghesuie să ne ceară bani. Mega-corporaţiile sunt primele la cerut, dar nu fac decât să spună daţi-ne nu ştiu câte miliarde de dolari, nu sunt deloc dispuse să facă schimbări, nu prezintă nicio garanţie şi mai ales nu ne spun ce vor face cu aceşti bani. A vota cu DA pentru a le da banii ceruţi ar fi contrar interesului contribuabililor.”

Aceasta a fost punctul de vedere al majorităţii congresmenilor americani. Congresul a respins în final cererea celor trei coloşi auto. Cu toate acestea, preşedintele american George W. Bush, aflat încă în exerciţiu, împreună cu viitorul preşedinte al SUA, Barack Obama au  decis să acorde bani corporaţiilor auto din fondul de 700 miliarde de dolari, creat iniţial pentru salvarea instituţiilor financiare. Obama a anunţat încă de pe 10 decembrie că nu va lasă industria auto să intre în faliment, recunoscând totuşi că aceasta a făcut multe greşeli strategice. În schimbul acestui împrumut, Trezoreria SUA va prelua pachete de acţiuni ale mega-corporaţiilor, ceea ce echivalează cu o naţionalizare şi încalcă voinţa contribuabililor exprimată de Congres.

Pe 20 decembrie 2008, preşedintele Bush a anunţat oficial acordarea unui împrumut de 17,4 miliarde de dolari din bani publici pentru General Motors şi Chrysler. Administraţia americană a motivat această încălcare a votului Congresului prin faptul că „în condiţii normale ar fi trebuit ca aceste companii să fie reorganizate sub protecţia legii falimentului, dar acestea nu sunt circumstanţe normale”.

Citiţi şi:

Criza financiară aduce profituri record pentru grupul Rothschild

Datoria naţională a SUA a depăşit 10.000 de miliarde de dolari



yogaesoteric
10 ianuarie 2009

Also available in: Français