În fața unui vaccin care a fost dezvoltat mult mai repede decât orice alt vaccin din istoria umanității, ori ești precaut, ori ești prost

Văzând că se agită lumea pe tema vaccinului și pe la mine pe pagină, mă simt nevoit să spun și eu câteva cuvinte. În general, atunci când vine vorba de vaccin, există două tabere: credincioșii și necredincioșii, cei care au încredere în recomandările specialiștilor și cei care nu au încredere.

Neîncrederea asta poate fi de mai multe feluri. Pe de o parte, neîncrederea celui care, conștient de faptul că nu știe, refuză să se lase pe mâna specialistului. Atunci când nu știi, nu dispui de instrumentele necesare pentru a evalua opinia specialistului.

Neștiind, nu ai cum să îţi dai seama dacă cel care pretinde că știe chiar știe, la fel cum nu poți nici să îți dai seama dacă îți spune adevărul și nu te minte interesat. Iar atunci crezi sau nu crezi. Pur și simplu. Evident, la fel ca în cazul credinței religioase, situația ta particulară te poate împinge sau nu spre credință. Spre exemplu, dacă suferi de o boală foarte gravă, cu simptome evidente și foarte dureroase, te duci la doctor și iei ce îți dă el în speranța că o să-ți treacă, iar dacă vezi că tratamentul dă rezultate continui să îl iei mai departe.

Pe de altă parte, ești mai puțin dispus să crezi – să pariezi pe competența și onestitatea doctorului – dacă ți se spune că vaccinându-te vei scăpa de riscul de a muri de o boală care până acum a ucis 0,02% din populația planetei, asta dacă acceptăm modul mai mult decât discutabil în care sunt contabilizați morții de covid, iar din ăștia 0,02% (în total vreo 1,7 milioane) mai bine de două treimi au peste 70 de ani. Sunt sigur că dacă molima asta ar fi ucis până acum nu 0,02% din populația planetei, ci 2%, mulți dintre cei care încă stau pe gânduri ar fi dat năvală la vaccinare.

Dincolo de necredința în formă pură, mai există și necredința care se bazează pe niște indicii care dau naștere la suspiciuni. Spre exemplu, oamenii, chiar dacă nu sunt specialiști, pot sesiza niște inconsecvențe evidente la nivelul discursului oficial al specialiștilor, care le pot spori neîncrederea. Sau pot reacționa la niște atitudini suspecte: spre exemplu, CEO-ul Pfizer care a spus că nu se va vaccina pentru că vrea să lase doza sa unei persoane mai vulnerabile. Serios!? Dacă e așa de altruist, de ce nu își donează și toți banii pe care i-a făcut de pe urma acestui vaccin altor persoane mai vulnerabile? În fine, autoritatea se construiește și se conservă. Oamenii au încredere în cei care au demonstrat deja că merită această încredere.

Dar aceiași specialiști care ne spun acum să ne vaccinăm ne-au spus, de la debutul acestei pandemii, ba că nu trebuie să purtăm mască, pentru că nu folosește la nimic, ca după aia să ne forțeze să o purtăm și pe stradă, ba povești cu baba cloanța cotoroanța care o să omoare juma de milion de oameni dacă nu ne închidem în case, ca după aia să ne spună că au murit doar 5000 pentru că am ascultat de sfatul lor ș.a.m.d. Bine, nu sunt aceiași specialiști: ăia erau epidemiologi, sau doar pretindeau că sunt, ăștia de acum sunt imunologi. Dar acestea sunt distincții care multora le scapă și care poate că nici nu sunt deosebit de relevante. Dacă oamenii au fost duși de nas de o anumită categorie de specialiști, s-ar putea ca pentru multă vreme de acum înainte să nu mai aibă încredere în niciun fel de specialiști. E și asta o pagubă colaterală generată de managementul pandemiei de până acum, de care ar fi fost necesar să se țină cont.

În fine, mai este necredința care nu pornește de la conștiința propriei ignoranțe, nici nu se bazează pe evidența unor suspiciuni rezonabile, ci izvorăște din convingerea că ai descoperit tu undeva pe net adevărul indubitabil pe care îl ascund toate marile academii de științe din lumea civilizată. Bun, cu oamenii ăștia nu ai ce discuta pentru că sunt pur și simplu idioți și niciun om nu este îndeajuns de inteligent ca să-i demonstreze unui prost că e prost. Dar la nivel de societate, lipsa de încredere în vaccin este un mix compus din cele trei tipuri de necredință.

Nefiind specialist și fiind conștient de limitele competențelor mele, nu aș fi scris despre acest subiect, păstrând în sfera vieții mele private problema credinței sau necredinței mele. Dar am avut șansa să discut cu cineva care este specialist în domeniu, cu studii foarte serioase și mulți ani de experiență la cel mai înalt nivel. Persoana în cauză, la fel ca și subsemnatul, nu este nicidecum cineva care să se hrănească din înțelepciunea Oliviei Steer. În principiu, ca orice om rezonabil, este pentru vaccinare. Dar mi-a zis că nu vede cum s-ar putea garanta eficiența și siguranța unui vaccin care a fost testat în mai puțin de un an și jumătate și că nu s-ar vaccina cu un astfel de vaccin. Pe de altă parte, spune asta în condițiile în care nu face parte din categoriile de risc: are 40+ și nu are comorbidități. Crede, pe de altă parte, că pentru categoriile de risc, riscul nevaccinării este mai mare decât riscul vaccinării, despre care vom ști mai multe peste vreo șase luni. […]

Cred că autoritățile de reglementare i-au dat drumul vaccinului mai devreme, la risc, din mai multe motive: pentru că s-a considerat că pentru categoriile de risc, riscul vaccinării este, în momentul de față, mai mic decât riscul nevaccinării; pentru că autoritățile au tot vândut blana ursului din pădure și acum se simt nevoite să livreze ceva; pentru că medicii nu mai rezistă la presiune (stres și supramuncă); pentru că societatea nu mai face față privațiunilor pe care și le-a impus pentru a proteja cu orice preț sistemul de sănătate; și probabil și pentru că sunt la mijloc multe interese financiare.

Și cred că și acei decidenți care mai știu pe ce lume trăiesc – mulți dintre ei sunt doar niște idioți care înghit orice poveste de adormit copiii pe care le-o spun lobbyștii și pseudoexperții – se roagă la Dumnezeu să fie bine, pentru că dacă o dau în bară și cu vaccinul după tot ce au făcut și ce au spus în anul care se încheie, noul an va marca sfârșitul lumii lor. Ce s-a petrecut la alegerile parlamentare din România se va petrece în toată Europa, cu procentaje tot mai mari pentru partidele de extremă-dreaptă, iar ce s-a petrecut astă vară la Belgrad se va petrce la vară în toate marile capitale europene.

Evident, nu vi se va spune asta la televizor. De acolo nu veți auzi decât narațiunea despre știința infailibilă care face minuni și salvează lumea în timp ce conspiraționiștii refuză să accepte adevărul ei de netăgăduit. Pentru că rostul televizorului este fabricarea consimțământului și a subiectului obedient care urmează ordinele venite de sus fără să comenteze. În realitate însă, situaţia este un pic mai complicată. […]

Ca să-l parafrazez pe Iohannis: în fața unui vaccin care a fost dezvoltat mult mai repede decât orice alt vaccin din istoria umanității, ori ești precaut, ori ești prost. Nu știu dacă din precauție sau din prostie nu s-a vaccinat el primul, dar chiar nu cred că la baza refuzului se află altruismul prezidențial.

Autor: Alexandru Racu

Citiţi și:
Elemente cruciale – de care nu s-a ţinut cont – în studiile destinate validării vaccinurilor împotriva covid-19
Un experiment cum nu s-a mai văzut până acum. Ce NU ne spun autoritățile și producătorul despre noul vaccin anti covid bazat pe tehnica ARNm

yogaesoteric
21 iulie 2021