În Israel, un arab ce este ucis stârnește doar un căscat de plictiseală

Era o dimineață târzie. În Israel oamenii își încheiau pregătirile pentru Sabat. Reporterii militari cumpărau pâinea challah, soldații își părăsiseră bazele pe timpul weekend-ului. La punctul de control Yabrud din Cisiordania colegii acestora au văzut un bărbat. De fapt, nu au văzut un bărbat. Au văzut un sub-om. L-au împușcat așa cum au fost instruiți. Reporterii militari au scris după cum fuseseră instruiți și ei: „Un terorist a tras cu o armă de foc înspre cazemata de la un punct de control din Ofra. Nimeni nu a fost rănit. Forțele armate au răspuns cu foc și teroristul a fost ucis.”

Rutină. Nu există nicio contradicție între „nimeni nu a fost rănit” și „teroristul a fost ucis”. Numai evreii pot fi răniți. A urmat o actualizare: „Comandantul brigăzii Kfir, care a văzut teroristul aruncând cu un proiectil către o cazemată a IDF din Silwan, a tras în el și l-a omorât. Nimeni nu a fost rănit.” Puțin timp mai târziu s-a raportat: „Se pare că acesta era instabil mintal. Nu s-a găsit nimic asupra corpului său în urma percheziției.” Cu alte cuvinte, crimă.

Asta este ceea ce reporterul Channel 10 Or Heller a postat pe twitter, la fel ca unii dintre colegii săi, inclusiv Alon Ben-David. Iar Heller nici vorbă să fie cel mai prost reporter militar, dintr-aceia care recită automat orice le dictează purtătorul de cuvânt al armatei, fără a atribui citatul purtătorului de cuvânt, și își spun jurnaliști.

Nu există nicio altă zonă în care jurnaliștii se pot comporta în felul acesta. Iau de bun, cu ochii închiși, orice le dictează autoritățile conducătoare. Minciunile despre ce s-a petrecut vineri, 26 august 2016 la punctul de control Yabrud au fost răspândite, desigur, de către IDF. Numai și numai după ce IDF-ul și-a corectat declarația reporterii au făcut același lucru și au raportat: „Palestinianul nu a încercat să atace soldații”. Seară bună și Shabbat Shalom!

Era o dimineață târzie. Iyad Hamed, din Silwan, se afla în drum spre moschee, pentru rugăciune. Acum mulți ani s-a lovit la cap într-un accident rutier și de atunci a rămas instabil mintal. Avea 38 de ani, era tatăl a trei copii, inclusiv al unui bebeluș. Un martor care a fost la fața locului și a dat declarație pentru B’Tselem, Iyad Hadad, spune că Hamed se rătăcise, s-a panicat când a văzut soldații de la punctul de control și a fugit. A fugit pentru a-și proteja viața. Nu era înarmat și nu reprezenta un pericol pentru nimeni.

Paramedicul Yihia Mubarak crede că a fost împușcat în spate în timp ce alerga. A observat o rană de intrare a glonțului în spatele victimei și o rană de ieșire în piept. Hamad a murit pe loc. La scurt timp trupul său neînsuflețit a fost returnat. De data aceasta, setea israeliană de păstrare a cadavrelor a fost potolită după ce s-a aflat că Hamad fusese ucis deși nu greșise cu nimic.

Un arab mort. Asta-i viața. Am trecut la alte chestiuni, mai importante și mai interesante. Când o singură rachetă Qassam din Gaza aterizează în Israel, fără să rănească pe cineva sau să cauzeze distrugeri, Israelul lansează o campanie de răzbunare cu bombardamente și artilerie, semănând devastare și oroare. Îi este permis să facă orice. Reporterii militari dezamăgiți îl provoacă pe ministrul apărării întrebând „de ce numai proprietăți?”. Și cum rămâne cu liderul Hamas Ismail Haniyeh, pe care Avigdor Lieberman a promis să-l asasineze?

Israelul are voie să facă orice. Palestinienii au voie să răzbune moartea prietenului lor? Ce întrebare ridicolă! Au voie să încerce să-i oprească pe soldații IDF, așa cum face Israel cu Hamas, pentru a nu omorî oameni inocenți care trec pe la punctele de control? Altă întrebare ridicolă! Va fi pedepsit cineva pentru această crimă? O și mai ridicolă întrebare!

Dacă un câine israelian ar fi fost ucis de un palestinian, Israelul ar fi fost mult mai șocat decât de uciderea lui Hamad. O mie de rapoarte sunt publicate despre fiecare colonist din Cisiordania care este omorât, însă uciderea unui om nevinovat nu a stârnit decât un căscat de plictiseală. Nu e terorism, nici apartheid, nici rasism sau dezumanizare. E doar moartea încă a unui sub-om.

Am fost în Silwad acum nouă luni, după ce polițiștii de frontieră au ucis-o pe Mahdia Hamed, o femeie de 40 de ani, mamă a patru copii. Polițiștii de frontieră au susținut ca a încercat să-i calce cu mașina, dar martori oculari au depus mărturie că femeia conducea încet. Acasă, copilul ei de 10 luni aștepta să i se dea să sugă.

Au împușcat-o de câteva ori și gloanțele i-au găurit trupul și au trecut prin el. Nimeni nu a fost acuzat de nimic. Văduvul, Adiv Hamed, m-a întrebat atunci cu naivitate: „Israelienii știu ce s-a întâmplat? A existat o dezbatere publică în Israel după ce a fost omorâtă?”
Am tăcut rușinat.

de Gideon Levy

Citiţi şi:

Uimitorul Israel

Raport șocant în Israel: «Vizam adeseori ținte civile, din distracție!»

Ocupaţia israeliană în Cisiordania şi Fâşia Gaza. 49 de adevăruri semnificative

 

yogaesoteric
14 noiembrie 2016