În loc să apere resursele ţării, SRI-ul face lobby «de specialitate» la legea offshore pentru multinaţionale şi în dauna României

Tristă realitatea unui stat cumpărat, subjugat, împărţit între mai mari şi mai mici puteri, între grupări de bandiţi politici, bandiţi instituţionali şi bandiţi zişi civici. Şi, din păcate, sunt multe astfel de state, în care o şleahtă de mercenari locali lipsiţi de orice scrupule, dimensiune omenoasă, respect faţă de semenii lor, jefuiesc, exploatează, omoară în numele altora şi în nume personal. Iar România, aflăm tot mai des acest fapt, este unul dintre acestea, și poate fi plasată, după situaţia în care se găseşte şi modul în care acţionează grupările criminale interne şi internaţionale (mascate în instituţii de justiţie sau de apărare, în firme, companii, corporaţii, transnaţionale) undeva între nivelul Africii şi cel al statelor problemă ale Americii Latine sau Asiei.

Despre SRI, una dintre instituţiile care ar trebui să ne facă somnul mai liniştit şi ziua mai senină, după ce de aproape 30 de ani prezintă în parlament rapoarte eliptice cu marile, dar neprecizatele, realizări, timp în care, în realitate, „ameninţările” din afară şi din interior, insensibile la rapoartele triumfaliste au ajuns la bunul lor sfârşit fără a fi deranjate de cetăţenii din numita instituţie, aflăm că a făcut o serie de ghiduşii nelegiuite, adică, pasibile de a fi taxate conform legilor, pe care se făceau ei că le apără. Copiate, probabil, de la fratele mai mare din America, FBI-ul, băgat şi el până peste cap în ilegale activităţi politice.

Descoperim, însă, că mai nou, dincolo de puterile sporite pe care şi le-a arogat fie cu de la sine putere, fie prin actele guvernului Cioloş, care l-a făcut, în mod neconstituţional, organ de cercetare penală, SRI-ul a trecut şi la activitatea de lobby – activitate economică, bine plătită în toată lumea, desfăşurată la vedere sau ocult (ocult în cazul României unde domeniul nu este legiferat şi poate fi tratat ca trafic de influenţă), care să se alăture celorlalte multe şi neguroase activităţi economice ale instituţiei.

Găsim, bunăoară, în revista SRI, Intelligence (că tot suntem în România şi cum era să se numească altfel!) un articol despre rezervele de petrol şi gaze din Marea Neagră. La cât se discută în ultima vreme, la câte acuzaţii sunt aduse partidelor şi parlamentarilor de trădare, de vânzare pe nimic a resurselor, te-ai aştepta ca serviciul însărcinat cu apărarea intereselor României să abordeze partea întunecată a poveştii, să dea în gât reţele şi vânduţi, să ne răspundă la întrebările despre cum şi cine face presiuni – dincolo de cele la lumina zilei şi clare ca lumina zilei – şi pentru ce scopuri murdare acceptă politicienii noştri un aşa târg ticălos. Să ne spună măcar, în limbajul cu care ne-a obişnuit, că se petrec astfel de lucruri, de care au aflat şi bunicile de la ţară.

SRI-ul (din care românesc a rămas, pare-se, doar numele) face însă un lobby murdar (murdar prin mijloacele folosite: ura, teama, dezinformarea, diversiunea) în favoarea străinilor avizi de a lua pe nimic, fără obligaţii ecologice, de forţă de muncă, de echipamente produse local, consistentele rezerve de petrol şi gaze (probabil subevaluate de experţii străini). Iar uimirea începe chiar de la titlu: „Marea Neagră, o şansă pentru securitatea energetică a Uniunii Europene”. Deci nu a României. Sau, altfel zis, nicio şansă pentru România din aceste zăcăminte.

Textul cu pricina are patru părţi: 1. Oportunităţi pentru România; 2. Conflicte regionale şi securitate energetică; 3. Păstrarea lanţului de aprovizionare; 4. România, un jucător important pentru Europa. În cea mai mare parte el se remarcă printr-un soi de blablabla care nu ne spune nimic, la finalul căruia aflăm scurt că: „Organizaţiile de intelligence sunt preocupate de identificarea şi semnalarea riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii energetice. Realizarea obiectivelor de dezvoltare regională şi dezvoltarea infrastructurii de transport presupune cunoaşterea acţiunilor externe ce ar putea aduce atingere securităţii naţionale şi europene.”
Adică nu aflăm nimic.

Totuşi, articolul nu a apărut pentru blablageală, care e doar ceaţa necesară acţiunilor de „intelligence”, ci el are un scop foarte precis, care se dezvăluie în partea a doua. După ce la finalul părţii cu oportunităţi pentru România aflăm doar că: „Din aceste considerente, explorarea, dezvoltarea şi exploatarea ţiţeiului şi gazelor naturale de pe platforma continentală românească a Mării Negre constituie o sursă alternativă de aprovizionare a Europei cu resurse energetice, dar şi un factor de stabilitate pentru Uniunea Europeană. Europa îşi poate reduce, astfel, dependenţa de sursele externe.”

În partea a doua suntem avertizaţi că: „Un potenţial risc pentru România, în cazul în care ar activa pe cont propriu şi nu ar face parte din formatele bilaterale şi multilaterale din regiune, ar fi anexarea insulei Şerpilor de către Rusia, după modelul Peninsulei Crimeea. Acest fapt ar avea drept consecinţă încălcarea Deciziei Curţii de la Haga cu privire la insula Şerpilor care a fost disputată în trecut de România şi Ucraina. Potrivit unui astfel de scenariu Rusia ar putea emite, ulterior, pretenţii asupra zonei economice maritime din proximitatea României, în zonele de explorare şi exploatare a resurselor energetice care conferă un plus de independenţă energetică.”

Mai pe direct, SRI-ul ne spune că să ne băgăm minţile în cap, să lăsăm deoparte flecăreala şi opoziţia de doi bani la proiectul cerut de onoratele state, ambasade şi corporaţii pentru că, dacă nu, vine rusul lacom de petrol şi gaze şi, după ce ocupă Insula Şerpilor, ia şi zăcămintele din jur. Soluţia sugerată de SRI este că, decât să ajungă gazele la ruşi, mai bine le facem cadou aliaţilor strategici, care au mare nevoie de ele. Evident, mai mare decât noi, care, nici nu e clar dacă le merităm.

Această teorie arată ori că la SRI nu se ştie nimic din ceea ce se petrece în lume: Rusia nu are nici cel mai mic motiv să facă mişcarea cu pricina nici acum, nici în viitor în afara cazului apariţiei unui pericol major şi iminent pentru ea, deci ca mişcare de apărare, şi nu ar avea ca obiectiv principal Insula Şerpilor şi zăcămintele, ci o zonă tampon mai largă; ori că „ne prelucrează” ca la şedinţele de partid comunist de pe vremuri când exact astfel de teorii aflam despre ticăloasele SUA, duşmanul de moarte al lagărului comunist. Ni se transmite, astfel, în subtext că Rusia e rea: Rusia anexează. Rusia agresează: Rusia nu are respect faţă de legislaţia şi tratatele internaţionale. Rusia e un duşman permanent. Rusia trebuie urâtă şi contrată. Trebuie, deci, să urâm.

Dincolo de reaua-voinţă evidentă din aceste paragrafe, ele mai dovedesc şi prostie. Ce i-ar împiedica pe ruşi să facă aceeaşi manevră dacă zăcămintele respective ar fi cedate unor transnaţionale? Apartenenţa companiilor la SUA sau UE? Păi noi nu suntem în NATO? Nu e chiar mai mult? Sau nu se pune?

Tot în această secţiune ceva dezinformare-manipulare pe tema Ucrainei (marea noastră prietenă de la răsărit care ne închide şcolile, interzice asociaţiile româneşti şi îi trimite la moarte pe românii din Bucovina de Nord), despre cum a reuşit să-şi asigure în mare parte independenţa energetică. Fals.

Autoproclamarea Republicii Crimeea a avut loc în anul 2014, după toate eforturile depuse de Ucraina de a deveni independentă din punct de vedere energetic faţă de Rusia, fapt realizat de altfel în foarte mare măsură.

O altă dezinformare grosolană, pentru a o justifica pe cea cu atacul ruşilor. O analiză detaliată a sectorului energetic al Ucrainei, din februarie 2018, pe care o găsiţi aici (făcută de trei ucraineni şi un slovac, cu fonduri internaţionale, printre care şi de la societatea deschisă a lui Soros, deci departe de a putea fi bănuită de a servi interesele ruşilor), sub auspiciile CARNEGIE EUROPE, arată limpede că situaţia este departe de a fi una roză, iar viitorul acestui sector este, din cauza a multor factori interni, pe muchie de cuţit. O lovitură suplimentară va fi realizarea Nord Stream 2 care va lăsa Ucraina fără acces direct la conducta de gaze către Europa şi fără peste 2 miliarde de euro pe an taxe de tranzitare.

Citiți și:

Dezvăluiri incendiare: SRI punea ţara la cale cu şefi din DNA, magistratură, miniştri şi politicieni la tenis şi la chermeze! 

BRUA 40 mld euro – Care este adevărata miză a gazului de la Marea Neagră 
Cine exploatează de fapt resursele României şi câţi bani plătesc pentru ele cei care o fac 

yogaesoteric
15 septembrie 2018