În pofida publicităţii, nu datorită ei
Editorial Yoga Magazin nr. 64
de Oltea Mutulescu
Prezenţa mentorului spiritual MISA în topul celor mai mari români este una dintre bombele mediatice ale verii trecute. Pe locul 20 din 100, imediat după George Enescu şi înaintea lui Mirel Rădoi, căpitanul echipei de fotbal Steaua. Presa a comentat îndelung rezultatele clasamentului iniţiat de televiziunea naţională şi a avut destule aprecieri răutăcioase la adresa lui Gregorian Bivolaru. Intrigaţi de amestecul năucitor de nume, unii jurnalişti s-au grăbit să-l încadreze pe profesorul yoga la categoria pseudovalori şi au considerat că nominalizarea sa aparţine aceluiaşi fenomen care a propulsat pe lista votată de public sportivi de notorietate sezonieră, prestaţia cabotină a lui Gigi Becali ori suspinele prefăcute ale Andreei Marin care ne tot surprinde, surprinde.
Cum au ajuns în clasament personaje discutabile din punct de vedere al reprezentativităţii? Simplu. Puterea hipnotică a mass-mediei nivelează valori şi pompează celebritate. Instituie victoria aparenţei asupra esenţei. A fi popular devine în sine un merit, chiar dacă nu merite excepţionale motivează promovarea la ore de maximă audienţă ori publicarea fotografiei pe prima pagină a cotidianelor.
Despre Gregorian Bivolaru s-a mai spus că este o pseudovaloare. A devenit un clişeu în presă, prea puţini jurnalişti par interesaţi să verifice legitimitatea unei asemenea grave acuzaţii. Aceeaşi comoditate se întrezăreşte şi din comentariile care l-au înghesuit acum în categoria vedetelor fără acoperire reală. Adevărul este că Gregorian Bivolaru a intrat în acest top nu datorită publicităţii, ci în pofida ei. Paradoxul face să se afle în vecinătatea unor oameni cu avantaje de imagine incomparabile, ce au presupus cheltuieli enorme, în timp ce în cazul lui s-a cheltuit enorm pentru distrugerea imaginii. Numai cele 2 milioane de euro prăpădite de SRI pentru a supraveghea vreme de peste un deceniu şcoala de yoga pe care a înfiinţat-o, fără să mai punem la socoteală costul pe care l-a implicat acţiunea celor 300 de jandarmi, mascaţi, procurori care au făcut percheziţiile de pomină din martie 2004. Ori sutele de audieri pentru care au fost plătiţi angajaţii Parchetului ce se ocupă de croşetarea dosarelor care să-l incrimineze. S-au dat bani grei nu doar ca imaginea să-i fie spulberată, ci el însuşi să fie anihilat.
Prezentat ca un corupător de conştiinţe, fugar din faţa legii, impostor şi obsedat de orgii, mentorul MISA mai contrazice o dată orice previziuni.
Este în topul celor mai mari români. Niciunul dintre ceilalţi nouăzeci şi nouă de nominalizaţi nu a avut parte de o asemenea violenţă a denigrării, cu o asemenea insistenţă, pe toate canalele media. Vreme de atâţia ani. Niciunul nu a suportat asemenea campanii de hărţuire, niciunul nu a fost expus într-o asemenea măsură oprobiului public.
De ce se află Gregorian Bivolaru în acest top? Primul răspuns, comod şi el de altfel şi cât se poate de inexact ar fi: „Numai yoghinii l-au votat, nu oamenii din afara şcolii.“ Site-ul oficial MISA, revista Yoga Magazin, instructorii care susţin cursuri de profil în ţară şi în lume nu au lansat nici informaţii despre campania Mari români, nici apeluri la vot. Aşadar, chiar dacă numai yoghinii l-ar fi nominalizat, rămâne totuşi interesant că membrii acestei şcoli se comportă spontan ca o comunitate, din convingere, nu pentru că sunt solicitaţi să se înregimenteze.
Dincolo de toate îndreptăţitele critici şi rezerve la adresa acestei loterii de nume, dincolo de faptul că topul Mari români nu înseamnă neapărat mari valori, situarea lui Gregorian Bivolaru pe locul 20 ar trebui să îndemne la analize mai nuanţate. Desigur, prezenţa în acest clasament nu se compară cu alegerea sa ca membru pe viaţă în consiliul director al Federaţiei Internaţionale de Yoga, o organizaţie prestigioasă a 300 de milioane de practicanţi, cu criterii de selecţie extrem de serioase. Dar faptul că mentorul MISA rămâne totuşi atât de prezent în societatea românească, deşi locuieşte în Suedia ca azilant politic, fără să i se fi adus niciun fel de reparaţii morale, reprezintă un semn că impactul său este mai puternic şi mai durabil decât îşi imaginează cei care s-au căznit să-l distrugă.
yogaesoteric
februarie 2007