În realitate, conştiinţa umană îşi are sursa în Conştiinţa Dumnezeiască eternă (II)
Conştiinţa este permanent văzută și considerată în cadrul tradiției yoga ca fiind identitatea ultimă a fiinţei umane
– Termen de glosar: CONȘTIINȚĂ –
de profesor de yoga Gregorian Bivolaru
Citiți prima parte a articolului
Tradiția multimilenară a sistemului yoga a elaborat un model de bază al stărilor fundamentale ce caracterizează conştiinţa fiinţei umane. Acest model descrie patru astfel de stări ale conştiinţei noastre ce pot fi considerate esenţiale.
Prima stare a conştiinţei este definită prin intermediul termenului sanscrit jagrat. Această stare corespunde acelei experiențe a conştiinţei numită adeseori stare de veghe, în care omul gândeşte şi acţionează într-un mod obişnuit, atunci când a ieşit în totalitate din starea de somn. Aceasta este starea comună a conştiinţei ce se serveşte de cele 19 organe ale conştiinţei ce includ cinci instrumente ale percepţiei senzoriale (în limba sanscrită jnanendriya), cuprinde cele cinci instrumente de acţiune (în limba sanscrită karmendriya), include cele 5 sufluri tainice vitale (în limba sanscrită vayu), cuprinde structura mentală sau, altfel spus, simțul lăuntric (în limba sanscrită manas), cuprinde identitatea egotică (în limba sanscrită ahamkara), conştiinţă ce defineşte egoul, cuprinde gândirea (în limba sanscrită citta), cuprinde ceea ce se numeşte intelectul superior (buddhi), care în realitate este învelişul supramental (în limba sanscrită vijnanamaya kosha).
Prin urmare, jagrat este starea comună de conştiinţă care se serveşte de cele 19 organe ale cunoaşterii pentru a percepe şi pentru a aprecia lucrurile, ființele, dar şi feluritele aspecte exterioare. Aceasta este o stare care este caracterizată de o extrovertire a simțurilor şi a gândurilor. Prin expresia sanscrită jagrata avastha se înţelege perceperea celor patru stări fundamentale ale conştiinţei care sunt definite prin intermediul unor termeni sanscriți, respectiv jagrat, respectiv svapna (care desemnează conştiinţa stării de somn cu vise sau, altfel spus, desemnează conştiinţa stării onirice); o altă stare fundamentală a conştiinţei este desemnată prin intermediul termenului sanscrit sushupti (această stare desemnează starea de somn profund fără de vise); cea de-a patra stare a conştiinţei este desemnată prin intermediul termenului sanscrit turiya care, în traducere românească, literal vorbind, desemnează „a patra stare”.
Cea de-a doua stare a conştiinţei, desemnată prin intermediul termenului sanscrit svapna, este starea de vis care nu se manifestă decât în timpul somnului. În cadrul acestei experienţe, sufletul personal (în limba sanscrită jivatma) produce, proiectează, conform dorințelor, conform aspirațiilor şi conform tendinţelor sale predominante, independent de trup, independent de lumea exterioară, o lume iluzorie, care constă din reprezentări şi din felurite imagini sau concepţii ale conştiinţei.
Atunci când ființa umană se află în starea de veghe, starea de vis este considerată ca fiind ireală, însă atunci când fiinţa umană se află în starea de vis, ea nu îşi dă seama, la modul obişnuit vorbind, că visul este doar o iluzie şi de aceea atunci fiinţa umană se lasă, ca să spunem aşa, prinsă în acea stare. Starea svapna este una dintre cele patru avasta. În cadrul învăţăturii Vedanta, această stare este numită prin intermediul expresiei sanscrite taijasa şi este considerată ca fiind radiantă sau luminoasă.
Cea de-a treia stare a conştiinţei este definită prin intermediul termenului sanscrit sushupti. Este starea de somn profund fără de vise, în care nu există nici gândire, iar egoul este transcens. Atunci când ființa umană se scufundă în această stare, ea pierde, ca să spunem aşa, pe deplin, conştiinţa trupului ei şi a Universului Fizic în care există totuşi atunci când experimentează realitatea acestei lumi în timpul stării de veghe. Starea conştiinţei ce este definită prin intermediul expresiei sanscrite sushupti permite însă accesul la starea copleșitoare de beatitudine (în limba sanscrită ananda), a unei cunoaşteri (în limba sanscrită prajna) ce este o cunoaştere integrală, unificatoare, ce este experimentată în ceea ce am putea numi eternul prezent, şi care nu este deloc o stare de inconştienţă. Atunci când ființa umană se află scufundată în această stare, atât percepțiile ei obişnuite, cât şi gândirea obişnuită sunt suspendate în acel context doar temporar. Această stare constituie una dintre cele patru avasta. În cadrul învăţăturii Vedanta această stare este numită uneori prajna.
Starea desemnată prin intermediul termenului sanscrit turiya este considerată ca fiind, în traducere românească, „cea de a patra”. Aceasta este cea de a patra stare fundamentală de conştiinţă (în limba sanscrită vritti) ce este caracterizată de o stare net superioară, indescriptibilă, de supraconştiinţă, ce este caracteristică iluminării spirituale ce este definitorie în cazul atingerii stării de Extaz dumnezeiesc (în limba sanscrită samadhi). Este numită cea de a patra, deoarece această stare transcende celelalte trei stări de conştiinţă obişnuite, respectiv starea de veghe, starea de somn cu vise şi starea de somn profund fără vise. Această stare de conştiinţă absolută se situează cu mult dincolo de gândire, se află dincolo de cauzalitate, se află dincolo de identificarea cu trupul. Această stare este aproape indescriptibilă în măreţia şi profunzimea ei uluitoare. Aceasta este starea în care yoghinul se află, dar într-o manieră conştientă, într-o stare de comuniune profundă cu Dumnezeu (în limba sanscrită Brahman).
Mandukya Upanishad, care prezintă o analiză detaliată a diferitelor stări de conştiinţă, descrie starea turiya la modul esențial prin intermediul unor negații, pentru că în viziunea pe care o promovează, orice afirmație presupune o limitare, ori Brahman este necondiționat. În felul acesta, starea turiya nu este „nici o experienţă obiectivă, dar nici o experiență subiectivă”. Această stare este „invizibilă (în limba sanscrită adhrista), este de neînțeles sau, altfel spus, este indescriptibilă (în limba sanscrită agrahya), această stare nu poate fi definită (în limba sanscrită alakshana), această stare este considerată ca fiind de neconceput (în limba sanscrită achintya), această stare este mereu indescriptibilă prin intermediul a nu contează ce atribute (în limba sanscrită aviapadeshya)”.
Starea de conştiinţă turiya este unica esenţă fundamentală (în limba sanscrită pratuyaya sara) a Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman). Acea stare este lipsită de orice urmă de existenţă sau de dezvoltare a manifestării (în limba sanscrită prapancha upashama). Definiţia ei esenţială o descrie, prin urmare, ca fiind „conştiinţă pură şi pe deplin unificată, pace beatifică indescriptibilă, plenară”. Această stare complexă, inefabilă, constituie „natura intimă, proprie, a lui Atman, Sinele Dumnezeiesc Nemuritor”.
În strânsă legătură cu revelarea Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman), oferim în cele ce urmează anumite jaloane. La modul fundamental vorbind, conştiinţa este înainte de toate un cumul de procese complexe de rezonanță ocultă ce sunt simultane. Pentru fiecare fiinţă umană, conştiinţa este şi rămâne o mare enigmă, căci aceasta nu este nici măsurabilă şi nici cuantificabilă.
Chiar şi în cazul ființelor umane superficiale şi ignorante, conştiinţa rămâne invariabil unul dintre aspectele cele mai importante ale realității unor asemenea ființe umane, dar care este în mod regretabil cel mai puţin explorat, cu toate că în realitatea ei specifică, de fapt conştiinţa este şi rămâne unul dintre aspectele cele mai complexe. Pentru fiecare fiinţă umană ce este într-o anumită măsură capabilă să îşi dea seama de aceasta, cel mai mare mister apropiat, ca să spunem aşa, este şi rămâne natura conştiinţei. S-ar mai putea spune că, de fapt, conştiinţa este o stare generală de trezire şi de reactivitate la o mulţime de stimuli interni şi externi ce declanşează în Microcosmosul ființei umane felurite procese simultane de rezonanță ocultă.
Conştiinţa fiinţei umane depinde atât de integrarea în simultaneitate a anumitor vehicule subtile invizibile (în limba sanscrită kosha-uri), cât şi de integrarea sistemului nervos central.
Conştiinţa face cu putință ca ființa umană să se afle într-o complexă relaţie cu ea însăşi, cu ambianţa imediată, dar şi cu ambianţa îndepărtată, iar într-o considerabilă măsură (ce implică însă o conştientizare adecvată) ființa umană oglindeşte în universul ei lăuntric (sau, altfel spus, în Microcosmosul ei) Macrocosmosul.
Toate funcțiile vitale, psiho-emoționale, psihice, psihomentale, supramentale, spirituale depind unele de altele. Având în vedere posibilitatea extraordinară de a descoperi printr-o revelare adecvată realitatea Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman), putem adăuga că, de fapt, conştiinţa face cu putinţă ca lumea să fie oglindită şi reprezentată într-un anume mod ce este unic pentru fiecare natură umană.
În felul acesta, conştiinţa face cu putinţă ca fiinţa umană să dobândească o cunoaştere mai mult sau mai puţin profundă, care este întotdeauna într-o strânsă legătură cu frecvenţa tainică predominantă de vibraţie ce există în universul lăuntric al acelei fiinţe umane. În acest mod, conştiinţa oferă o cunoaştere mai mult sau mai puţin profundă asupra vecinătății sau, altfel spus, asupra ambianţei sale apropiate, îndepărtate sau extrem de îndepărtate.
A fi conştient înseamnă înainte de toate a fi foarte atent şi a-ți da suficient de clar seama ce anume este pe cale să se petreacă aici şi acum în universul lăuntric al fiinţei umane.
Este esenţial să reținem că, de fapt, conştiinţa nu este doar o funcție, printre altele, deoarece în realitate conştiinţa apare ca o rezultantă dintr-o mulţime de funcţii.
Este, de asemenea, important să reţinem că, de fapt, conştiinţa fiinţei umane este cu mult mai mult decât suma părţilor.
Conştiinţa se naşte atât prin intermediul proceselor complexe şi simultane de rezonanță ocultă care se declanșează în universul lăuntric al omului, cât şi din reverberarea complexă şi repetată a energiilor subtile ce prezintă fiecare anumite frecvențe de vibrație.
În cadrul şcolii spirituale Vedanta, prin termenul sanscrit cit este desemnată Conştiinţa absolută. Acesta este un concept mult diferit faţă de viziunea occidentală. În timp ce Apusul evoluează doar într-o lume conceptuală, bazată pe ideea „Cuget, deci exist”, școala spirituală Vedanta constată cu înţelepciune că: „Noi existăm, noi continuăm să existăm chiar şi atunci când nu gândim”, fie că suntem conştienţi, fie că suntem adormiți, fie că ne aflăm (dacă ne este cu putință aceasta) scufundaţi într-o stare indescriptibilă de Extaz dumnezeiesc (în limba sanscrită samadhi).
În conformitate cu învăţătura şcolii spirituale hinduse Advaita Vedanta, nu există nici atei, nici persoane cărora le este cu putință să-L nege pe Dumnezeu, deoarece, chiar şi în situația în care unele ființe umane se îndoiesc de realitatea lui Dumnezeu, astfel de ființe umane nu sunt totuşi capabile să se îndoiască vreodată că se îndoiesc, căci în orice situaţie, pentru a se îndoi, chiar şi asemenea fiinţe umane au nevoie de cit (în limba sanscrită) sau, altfel spus, de conştiinţă.
Prin urmare, conştiinţa este exact realitatea de care unii oameni ajung într-un mod paradoxal să se îndoiască, deşi în realitate cit (în limba sanscrită) sau, altfel spus, conştiinţa este într-o anumită măsură una cu Dumnezeu (în limba sanscrită Brahman).
Complexul sau imensul joc de idei al organului specific intern (în limba sanscrită antahkarana), ce este de fapt creatorul lumii aparențelor, nu reflectă decât o slabă strălucire a lui cit sau, altfel spus, a supremei Conştiinţei Dumnezeieşti, ce este „şi o lumină albă intensă ce se dezvăluie ca fiind mai strălucitoare decât o mie de sori în simultaneitate”.
Fiinţa umană care şi-a revelat Sinele Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) sau care este pe cale să-şi reveleze Sinele Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) are într-o manieră inefabilă acces, prin însăşi această revelare a naturii ei esenţiale, la Conştiinţa Dumnezeiască ce nu mai este doar o conştiinţă psihică şi care, prin urmare, transcende orice manifestare egotică.
În felul acesta îi este revelat unei asemenea fiinţe umane adevăratul sens, dar şi natura enigmatică a conştiinţei ce nu poate fi limitată la simple conceptualizări sau la speculaţii teoretice.
Conştiinţa Dumnezeiască nu este doar un concept sau o idee şi, de aceea, realitatea ei tainică nu poate fi transmisă prin intermediul gândirii, prin intermediul cunoaşterii conceptuale.
Înţelegerea realităţii supreme a Conştiinţei Dumnezeieşti nu este cu putinţă să apară în toată complexitatea ei în conştiinţă, dar totuşi, în anumite condiţii, poate fi intuită atunci când fiinţa umană are acces în realitatea ei supramentală, realitate ce desemnează învelişul tainic supramental (în limba sanscrită vijnanamaya kosha).
Fără îndoială, cuvintele ce acționează la nivel verbal, ca să spunem aşa, aduc conştiinţa într-o stare de claritate din ce în ce mai mare, astfel încât aceasta realizează treptat limitele înţelegerii sale. Prin translaţia ce survine la nivelul învelişului supramental (în limba sanscrită vijnanamaya kosha) apare chiar o tainică reprezentare plurivalentă, intuitivă şi oarecum mult mai vie a ceea ce se află dincolo de acesta, dincolo de învelişul supramental.
Acesta este motivul pentru care procesul de înţelegere a naturii reale a Conştiinţei Dumnezeieşti se dezvăluie nu doar prin intermediul gândurilor şi al noțiunilor specifice pe care gândurile le cuprind, ci şi printr-o raportare la tăcerea inefabilă, dar totuşi expresivă, ce există dincolo de gânduri.
În viziunea net superioară a filosofiei orientale nondualiste Vedanta, Supremul Dumnezeiesc este caracterizat în simultaneitate de trei aşa-zise atribute ce sunt esenţiale. Aceste trei atribute sunt: Existenţa Pură, Conştiinţa Pură (Supremă, am putea spune) şi Beatitudinea Pură ce desemnează Extazul Dumnezeiesc etern.
Conştiinţa Supremă Dumnezeiască este şi rămâne principiul conştient universal. Aceasta este sursa esenţială a conştiinţei umane şi totodată este cea care face posibilă cunoaşterea.
Multe şcoli yoghine concordă ca viziune în ceea ce priveşte manifestarea caracterului transcendent al conştiinţei. Tocmai de aceea asemenea şcoli yoghine afirmă că, de fapt, conştiinţa (dată fiind complexitatea ei) nu este un produs al grupului finit conştiinţă-trup şi cu atât mai puţin o simplă emanație a creierului.
Natura în mod evident transcendentă, enigmatică, a conştiinţei se afirmă că poate fi într-o manieră metafizică „realizată” prin ea însăşi şi ea este într-o manieră obiectivă „verificabilă” prin modalităţile celor mai înalte stări yoghine de conştiinţă macrocosmică. Se face astfel referire la starea de Extaz dumnezeiesc supraconştient, ce este desemnat în yoga prin expresia asamprajnapata samadhi sau prin expresia nirvikalpa samadhi.
Conştiinţa este în permanenţă considerată, privită, în cadrul sistemului yoga, ca fiind şi rămânând identitatea ultimă a fiinţei umane.
Tocmai de aceea conştiinţa mai este numită, în cadrul sistemului yoga, Sinele Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) (sau este desemnată prin intermediul termenului sanscrit Purusha), ce este considerat ca fiind, analogic vorbind, scânteia veşnică, nepieritoare ce provine din spiritul lui Dumnezeu Tatăl, care se află în ipostaza de esență eternă a fiinţei dincolo de trup, dincolo de învelişurile subtile tainice şi dincolo de limbaj.
În conformitate cu perspectiva şcolilor spirituale nondualiste, această Conştiinţă Supremă ce este, analogic vorbind, o părticică sau o scânteie din Esenţa cea Veşnică a lui Dumnezeu, este în totalitate beatifică (în limba sanscrită ananda) şi totodată este copleşitor de reală (în limba sanscrită sat).
Despre aceasta, marele nostru model dumnezeiesc, Iisus, a spus: „Cunoaşteţi Adevărul Ultim Dumnezeiesc, căci acest Adevăr Dumnezeiesc vă va face să fiţi şi să rămâneți cu adevărat liberi.”
Această Conştiinţă supremă care în realitatea ei enigmatică este Sinele Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) nu poate fi cunoscută la modul banal, ca să spunem aşa, în exterior, dar poate fi realizată în anumite condiţii prin revelație, lăuntric.
Descoperirea plenară sau, mai precis spus, revelarea reală, indescriptibilă a Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) este şi rămâne fără încetare ceea ce s-ar putea numi alfa şi omega sau, cu alte cuvinte, începutul şi încheierea tuturor formelor de yoga.
Atunci când căutătorul spiritual sau căutătoarea spirituală experimentează într-o manieră aproape indescriptibilă realitatea uluitoare, complexă, inefabilă a Sinelui ei Dumnezeiesc Nemuritor (Atman), este totodată evident, chiar şi atunci când ființa umană respectivă nu îşi dă seama de aceasta, că este atinsă şi începe să fie într-o manieră plurivalentă dezvăluită, explorată cea de a patra stare, ce este desemnată prin intermediul termenului sanscrit turiya.
Ipostaza ce este desemnată prin intermediul termenului sanscrit turiya desemnează cea de a patra stare fundamentală a conştiinţei (în limba sanscrită vritti). O astfel de experiență desemnează într-o manieră inefabilă pentru yoghinii avansați care o trăiesc o stare extraordinară, o stare de „supraconştiinţă” ce este caracteristică iluminării spirituale şi atingerii, ce este urmată de o aprofundare adecvată, a stării de Extaz dumnezeiesc (în limba sanscrită samadhi).
Această fundamentală stare de conştiinţă este desemnată ca fiind „a patra” şi se face referire la ea prin intermediul termenului sanscrit turiya, deoarece o astfel de stare cu totul extraordinară transcende în mod evident celelalte trei stări de conştiinţă ce sunt obişnuite. Este vorba despre starea de veghe, este vorba despre starea de vis în cadrul căreia fiinţa umană visează atunci când doarme şi este vorba despre starea de somn profund fără de vise.
Această complexă stare de conştiinţă ce este considerată pe bună dreptate ca fiind mult superioară, se situează în mod evident dincolo de gândire, dincolo de cauzalitate, dincolo de identificarea cu trupul. Această stare este aproape indescriptibilă prin măreţia şi profunzimea ei uluitoare.
Aceasta este starea în care yoghinul deja se află într-o stare de comuniune indicibilă cu Dumnezeu (în limba sanscrită Brahman). Este prin urmare fundamental să vă dați fiecare seama că atunci când începeţi într-o oarecare măsură să experimentați într-o manieră ce este aproape indescriptibilă în cuvinte realitatea uluitoare, ultimă am putea spune, a Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman), implicit experimentați, chiar şi dacă deocamdată nu aveți habar despre aceasta, realitatea celei de a patra stări fundamentale de conştiinţă, ce este desemnată prin intermediul termenului sanscrit turiya.
Se cuvine să subliniem că actualmente toate ştiinţele aşa-zis oficiale, inclusiv psihologia, inclusiv filosofia, ignoră în mod paradoxal realitatea enigmatică, inefabilă Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman). Fiinţele umane care demarează într-o manieră practică, directă, procesul de revelare gradată, inefabilă a Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) demarează în mod evident un proces fundamental care poate fi considerat pe bună dreptate ca fiind un demers absolut, un demers dumnezeiesc.
La ora actuală, în Occident, în cadrul imensei majorităţi a şcolilor de yoga, dar şi a şcolilor de Hatha Yoga, nici măcar nu se pomeneşte despre valoarea imensă a acestui proces fundamental. Tocmai de aceea imensa majoritate a practicanţilor yoga, mai ales în Occident, nu dispun de cunoştinţe minime, elementare, referitoare la acest proces care este şi rămâne ceva fundamental, a cărui valoare este imensă şi inestimabilă.
Marea majoritate a practicanților yoga habar nu au despre existenţa Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) în Microcosmosul fiinţei lor şi nu ştiu nimic despre procesul fundamental inefabil ce face cu putinţă revelarea gradată a Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman).
Chiar şi foarte multe ființe umane care susţin că sunt foarte preocupate de spiritualitate nu ştiu nimic despre esențialul proces de revelare progresivă în universul lor lăuntric a realităţii inefabile, supreme a Sinelui lor Dumnezeiesc Nemuritor (Atman).
Chiar şi în creştinism, inclusiv în creştinismul ezoteric, nu se cunoaște mai nimic despre realitatea uluitoare, dumnezeiască a Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) ce există în Microcosmosul fiecărei ființe umane. Se cuvine, de asemenea, să subliniem că în budism, care actualmente atrage şi captează interesul multor ființe umane care susţin că sunt interesate de spiritualitatea hindusă, realitatea tainică, inefabilă a Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) a fost negată cu vehemență de Buddha.
Mai mult decât atât, Buddha a negat inclusiv existenţa lui Dumnezeu. Tocmai de aceea budismul poate fi considerat, mai în glumă, mai în serios, ca fiind o sui generis scară la care lipsesc însă, în mod evident, treptele superioare.
Foarte puține sunt fiinţele umane care ştiu, prin asimilarea rodnică a unei perspective metafizice, că în realitate budismul nu depăşeşte niciodată, câtuşi de puțin, realitatea tainică a învelişului supramental (în limba sanscrită vijnanamaya kosha). Tocmai de aceea budismul nu este cu putință să îi ofere unui căutător spiritual însetat de cunoaşterea supremă revelații fundamentale, practice, referitoare la realitatea învelişului tainic al beatitudinii (în limba sanscrită anandamaya kosha).
Atunci când realitatea învelişului tainic al beatitudinii (în limba sanscrită anandamaya kosha) se dezvăluie în universul lăuntric al yoghinului avansat prin intermediul anumitor experienţe inefabile ce sunt esenţiale, devine astfel cu ușurință posibil ca respectiva fiinţă umană să aibă revelaţii lăuntrice indescriptibile, uluitoare, cu privire la existenţa vădită, incontestabilă a lui Dumnezeu (în limba sanscrită Brahman).
Fiinţele umane care, datorită superficialității şi a ignoranței în care se cantonează, îmbrăţişează totuşi budismul, nu sunt capabile să îşi dea seama că această cale nu le conduce niciodată la descoperirea realităţii uluitoare, enigmatice, indescriptibile, obiective a lui Dumnezeu.
Acest aspect, în fond esenţial, şi anume că Buddha chiar a negat într-o manieră clară, fermă existenţa lui Dumnezeu (în limba sanscrită Brahman), dar şi existenţa Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman), atestă, dovedeşte fără doar şi poate că, dincolo de aparente, Buddha nu a atins câtuşi de puțin starea plurivalentă, inefabilă de omnisciență despre care se vorbește totuşi adeseori în tratatele yoga străvechi fundamentale.
Sărmanii budişti care totuşi clamează cum că Buddha era într-o considerabilă măsură omniscient se înşeală în realitate făcând o astfel de afirmație, deoarece, dacă Buddha chiar ar fi atins, aşa cum se spune, starea de considerabilă omnisciență, ar fi fost în felul acesta absolut sigur de existenţa tainică, inefabilă a lui Dumnezeu (Brahman) şi, totodată, ar fi fost imposibil ca Buddha să mai nege, aşa cum de altfel a făcut în mod cert aceasta, existenţa Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman).
Toate acestea dezvăluie, dincolo de aparente, carențele imense am putea spune, dar şi parţialitatea căii budiste care, tocmai de aceea, adeseori, este în mod semnificativ supranumită, paradoxal „o religie fără Dumnezeu”. O astfel de religie în cadrul căreia Dumnezeu lipseşte, ca să spunem aşa, în totalitate, este şi rămâne o lamentabilă religie.
Totuşi, budismul îi conduce pe cei care îmbrăţişează această cale doar la o certă descoperire, experimentare şi aprofundare a realității tainice a învelişului supramental (în limba sanscrită vijnanamaya kosha). Acest aspect este şi rămâne singurul merit al budismului.
Fiinţele umane ce îmbrăţişează calea budistă, dată fiind starea de ignoranță în care se cantonează şi în care rămân cu privire la aceste grave carențe ale budismului, nici măcar nu bănuiesc că, în realitate, calea budistă se aseamănă cu o sui generis scară la care lipsesc însă cu desăvârşire ultimele două trepte. Limitarea vădită a explorării lui Buddha este îmbrăţişată orbeşte, am putea spune, de toate fiinţele umane care abordează prin jocul tainic, deloc întâmplător, al necesității, această cale la care lipsesc însă în totalitate ultimele două trepte.
Este, prin urmare, esențial să ne dăm seama că un yoghin care abordează, prin intermediul unei modalităţi specifice, eficiente, rodnice, revelarea Sinelui ei Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) depăşeşte în felul acesta, chiar enorm am putea spune, treapta de transformare spirituală rodnică pe care atunci, cândva, a atins-o Buddha.
Cu toate acestea, în mod paradoxal, în acest sui generis talmeş-balmeş ce există în doctrina budistă se vorbeşte, adeseori fără a se pune, ca să spunem aşa, punctul pe I, despre realitatea iubirii, despre realitatea compasiunii, despre realitatea înţelepciunii, despre realitatea bunătății care, toate, sunt nişte Atribute Dumnezeieşti. Dar, cu toate acestea, Buddha nu a fost capabil să facă o legătură inteligentă, constructivă, înţeleaptă spre a-şi da seama, spre a conştientiza că astfel de stări, cum sunt bunătatea, compasiunea, iubirea, înţelepciunea, sunt nişte tainice Atribute Dumnezeieşti, ce sunt caracterizate fiecare de o energie subtilă sublimă nesfârşită, veşnică, gratuită, a cărei frecvenţă de vibrație este diferită pentru fiecare astfel de stare care, în realitate, este şi rămâne un Atribut Dumnezeiesc, Atribut Dumnezeiesc ce atestă, ce confirmă existenţa lui Dumnezeu pe care Buddha a negat-o în permanenţă.
În felul acesta devine cu putinţă să conştientizăm limitele vădite, dar şi starea de ignoranţă crasă în care Buddha s-a cantonat şi apoi s-a complăcut până la sfârşitul vieții sale în lumea fizică pământească. V-am punctat în felul acesta un esențial adevăr ezoteric care trece neobservat de fiinţele umane pripite, superficiale, care îmbrăţişează însă cu entuziasm, cu sinceritate şi într-o manieră perseverentǎ calea budistă.
Chiar şi în șamanism, care actualmente a devenit o modă ce captează atenţia multor fiinţe umane în Occident, realitatea esențială, dumnezeiască a Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor, Atman, este nebănuită, este ignorată. Aceasta face ca şamanismul să fie și să rămână o cale rudimentară care nu îi conduce niciodată pe cei care aleg să o îmbrăţişeze la descoperirea, la intuirea, la revelarea realităţii indescriptibile, supreme a Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman).
Nici în cadrul creştinismului, inclusiv în creştinismul ezoteric, realitatea esențială a Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) nu este într-o manieră clară, evidentă, dezvăluită. Realitatea Sinelui Dumnezeiesc Nemuritor (Atman) este însă indicată într-o manieră criptică în rostirea plină de înţelepciune dumnezeiască a lui Iisus, care a spus: „Cunoaşte-ţi Adevărul Ultim, veşnic, Dumnezeiesc, căci trăirea, experimentarea şi aprofundarea acestui Adevăr fundamental vă va elibera”. Imensa majoritate a creştinilor şi chiar sfinții nu sunt însă capabili să înțeleagă la modul esențial realitatea acestei afirmaţii plină de înţelepciune dumnezeiască pe care Iisus a dezvăluit-o.
Conştiinţă de sine
La modul general, conştiinţa desemnează cunoaşterea nemijlocită despre sine. Conştiinţa de sine este acea stare în care ființa umană se cunoaşte astfel încât se consideră într-o considerabilă măsură ca fiind distinctă de tot şi toate cele ce sunt înconjurătoare. Conştiinţa include, de asemenea, facultatea de a face judecăţi ce includ o valoare morală. Conştiinţa desemnează şi un sentiment de responsabilitate pentru propriile acţiuni, pentru propria conduită. Dincolo de aparențe, conştiinţa include prezenţa tainică a lui Dumnezeu în universul ființei umane. Conştiinţa de sine include înţelegerea aspectelor complexe cum că propria existenţă şi funcţionare în cadrul universului lăuntric propriu sunt separate de cele ale altor fiinţe umane. Oamenii care s-au transformat în mod considerabil din punct de vedere spiritual sunt caracterizaţi de o conștiință de sine elevată, plurivalentă. Dinamizarea considerabilă a învelişului tainic supramental (în limba sanscrită vijnanamaya kosha) îi conferă ființei umane respective ingeniozitate şi o inspiră să aibă idei și inspirații geniale.
Citiți și:
Conştiinţa dumnezeiască îmbrăţişează Totul
O iniţiere spirituală autentică este o impulsionare pe calea revelării Sinelui
yogaesoteric
14 decembrie 2023