Închiderea abuzivă a site-ului LAVABIT sau o nouă poveste din falsa democraţie americană

62.021 0

de Arnaldo

„Iau o pauză de la e-mail. Dacă aţi şti ce ştiu eu despre e-mail, nu l-aţi mai folosi nici voi.“ – Ladar Levison, proprietarul LAVABIT

După zece ani semnificativi de activitate, LAVABIT, cel mai mare serviciu de e-mail cu protejarea confidenţialităţii informaţiei, care avea peste 410.000 de utilizatori, a fost închis din ordinul guvernului SUA. Am înţeles. Se mai petrece. Dar de ce ar trebui să ne pese de asta? Răspunsul inteligent este că ar trebui să ne pese tuturor, şi încă foarte mult.

Aşa cum se ştie deja foarte bine, guvernele şi marile corporaţii monitorizează şi spionează cu uşurinţă e-mail-urile utilizatorilor, în special e-mail-urile din cadrul marilor reţele, cum ar fi Gmail, YahooMail sau Hotmail. Tocmai de aceea, în urmă cu zece ani, un grup de oameni din Texas s-au hotărât să înfiinţeze un serviciu alternativ de e-mail, în care promiteau să păstreze confidenţialitatea informaţiei (nici chiar administratorii serviciului nu aveau acces la e-mail-urile utilizatorilor, oferind astfel o confidenţialitate deplină). LAVABIT oferea utilizatorilor accesul gratuit la e-mail-urile lor, într-un mod securizat şi criptat, ceea ce complica foarte mult viaţa personalului guvernamental şi al provider-ilor de servicii internet, care vroiau să monitorizeze toţi utilizatorii. În plus, opţiunea ca e-mail-urile să fie download-ate pe computerul personal şi şterse complet de pe server-ul de internet, era o altă piedică în roata Noii Ordini Mondiale.

Serviciul de e-mail al LAVABIT avea mai multe oferte, unele mai simple care erau oferite gratuit, în timp ce altele, care necesitau mai multe opţiuni, presupuneau plata unei sume modice. Proprietarul şi administratorii LAVABIT nu au câştigat cine ştie ce bani din această afacere, dar au avut satisfacţia faptului că au făcut ceva bun şi important pentru ceilalţi.

Încă de la început, serviciul nu a fost privit cu ochi buni de marile corporaţii şi nici de organizaţiile guvernamentale. Iar faptul că e-mail-urile trimise de utilizatorii LAVABIT către utilizatorii Gmail ajungeau în mod automat în Junk Folder, marcate ca spam-uri, le-a indicat multora că LAVABIT nu era bine venit în Noua Ordine Mondială.

În urmă cu câteva zile, brusc, fără nicio avertizare prealabilă, serviciile LAVABIT au încetat să mai funcţioneze. Apoi, pe website-ul lor, https://lavabit.com/, Ladar Levison, proprietarul LAVABIT, a postat un mesaj şocant:
„Am fost forţat să iau o decizie dificilă: între a deveni complice la crimele comise împotriva poporului american şi a renunţa la aproape zece ani de muncă, închizând LAVABIT. După o semnificativă introspecţie interioară, am decis să suspend operaţiunile. Mi-aş dori să pot, din punct de vedere legal, să vă împărtăşesc evenimentele care m-au condus la această decizie. Dar nu pot. Cred că meritaţi să ştiţi ce anume se petrece – iar primul amendament ar trebui să-mi garanteze dreptul la libertatea de a mă exprima în astfel de situaţii. Din păcate, congresul a aprobat legi care spun cu totul altceva. Aşa cum stau lucrurile acum, nu vă pot împărtăşi experienţele mele din ultimele şase săptămâni, deşi am făcut de două ori revendicările necesare.“

După această experienţă amară, concluzia proprietarului LAVABIT, nu a fost mai puţin şocantă şi tulburătoare:
„Această experienţă m-a învăţat o lecţie foarte importantă – fără o acţiune în cadrul congresului sau fără un precedent judiciar puternic, nu recomand deloc, nimănui, să-şi încredinţeze datele private unei companii care are legături strânse cu Statele Unite.“

Ulterior, la o altă adresă de internet (http://www.wired.com/threatlevel/2013/08/lavabit-snowden/), am putut afla adevărata poveste, postată în 08.08.2013: „Providerul de e-mail al lui Edward Snowden – în mijlocul unei bătălii secrete în faţa Curţii“… Faptul că Edward Snowden, un specialist american în computere care a lucrat pentru CIA (Central Intelligence Agency) şi NSA (National Security Agency), a dezvăluit presei programele ultrasecrete de supraveghere în masă desfăşurate de guvernele SUA şi Marea Britanie, nu mai este o noutate. Printre acţiunile dezvăluite de el se aflau şi interceptarea metadatelor de telefonie din SUA şi Europa şi a programe de supraveghere a interentului cum ar fi PRISM, XKeyscore şi Tempora.

Cu mult curaj şi demnitate, proprietarul LAVABIT a ales să-şi înceteze activitatea, în loc să devină complicele guvernului american…
Iată, în această direcţie, şi comentariile sugestive ale unui reporter: „Apărătorii confidenţialităţii consideră această acţiune ca fiind unică. Nu cunosc nicio situaţie precedentă, în care un furnizor de servicii să fi ales să-şi înceteze activitatea, în loc să se conformeze unui ordin judecătoresc prin care s-a decis că furnizorul a încălcat în vreun fel constituţia.“

Ce înseamnă toate acestea? Ce urmează acum?

LAVABIT a început deja să pregătească documentele necesare pentru apărarea drepturilor garantate de constituţie, făcând apel la Curţile superioare. Dar toate acestea necesită mult sprijin financiar (vestea bună este că la data de 10 august 2013, susţinătorii LAVABIT donaseră deja peste 90.000 de dolari în fondul legal pentru susţinerea cauzei instituit de Levison) şi mult timp.

Suntem mândri de noua eră a ştiinţei şi computerelor. Dar fără constantul nostru acces la internet suntem lipsiţi de putere în această direcţie. Dacă YahooMail va decide mâine că nu vom mai putea folosi serviciile lor, decât dacă ei deţin şi amprentele noastre digitale, ce vom face atunci?
Mulţi dintre noi am devenit atât de obişnuiţi şi chiar identificaţi cu contul nostru de e-mail, încât transferul către un nou cont-de e-mail devine un proces dificil. Şi ce ar fi dacă toţi provider-ii de e-mail ar lua aceeaşi decizie, în aceeaşi zi? Ce-ar fi dacă guvernul va decide mâine că banii lichizi sunt ilegali şi că va trebui să folosim toţi cărţi de credit?

Ce-ar fi dacă guvernul va lua mâine hotărârea să unească într-un microcip toate datele din paşaport, din cardul de identitate, permisul de conducere şi datele cărţilor de credit bancar? Ce-ar fi dacă toate băncile ar decide mâine că nu vom mai putea folosi serviciile lor decât dacă vom avea implementat acel microcip sub piele? Ce-ar fi dacă guvernul va hotărî să-i arunce în închisoare pe toţi cei care se vor opune acestor legi? Ce vom face atunci?

Vechile sisteme comuniste şi fasciste au fost înlocuite de o democraţie temporară şi pervertită, care s-ar putea transforma în curând într-un unic guvern mondial de tip fascist, condus din umbră de către secta satanică a Illuminati-lor.

Ce putem face? Ce am putea face? Vestea bună este că nu trebuie să ne panicăm, dar trebuie totuşi să fim activi. Există multe fiinţe bine informate care acţionează cu mult curaj. Există mulţi ghizi înţelepţi, iniţiaţi, care ne dau sfaturi pline de bun simţ şi ne ajută. Şi există mulţi îngeri de lumină şi multe civilizaţii extraterestre benefice avansate şi, mai presus de toate, Dumnezeu Însuşi, care aşteaptă plini de compasiune ca noi să le cerem ajutorul. Este absolut necesar să ne trezim şi să le spunem şi celorlalţi ce se petrece. Trebuie să le arătăm poiliticienilor că nu mai suntem sub vraja iluzorie a mass-mediei. Că nu ne mai pasă de aşa-zisele crize, de bârfe şi de falsele conflicte politice. Că ştim că toate aceste aparent senzaţionale titluri din mass-media au doar un singur rol – să ne menţină adormiţi, să ne facă să ignorăm ceea ce este cu adevărat important. Puterea ne aparţine, dar trebuie să le arătăm celor care o deţin pentru moment, că putem vedea dincolo de cortina lor iluzorie.