Industria multor vaccinuri s-a clădit pe bebeluși avortați și disecați de vii

Ce este HEK?

HEK 293 este o linie de celule umane creată folosind un rinichi de la un bebeluș avortat și disecat în Olanda între anii 1972 și 1973. Este a doua cea mai comună linie de celule și este folosită intens în „cercetarea biomedicală și farmaceutică”. De asemenea, este folosită în crearea vaccinurilor și în cercetări privind cancerul.

Cum este folosită în vaccinurile anti-covid?

HEK 293 a fost folosită de toți producătorii celor trei vaccinuri anti-covid care au fost disponibile în Marea Britanie, într-unul dintre următoarele moduri:

‒ A fost folosită, împreună cu alte linii celulare umane, pentru a dezvolta o proteină spike prin inginerie genetică (aceea pentru care vaccinul mARN produce „codificarea”) în faza inițială de dezvoltare a vaccinului[1].

‒ Vaccinul Pfizer și vaccinul Moderna, produse după „noua tehnologie”, au fost testate pe HEK 293 înainte de a începe testele clinice pe oameni. Testele se desfășoară în continuare pentru toate loturile noi[2].

‒ În final, vaccinul Oxford-AstraZeneca, realizat cu „tehnologie tradițională”, a creat o populație de viruși slăbiți în culturi de celule HEK 293, care a fost apoi filtrată și curățată, rămânând doar mici componente celulare și resturi de ADN[3].

De unde vine numele de HEK 293?

Numele este format din două părți.

În primul rând, HEK vine de la „Human Embryonic Kidney” [rinichi embrionar uman]. Rinichiul în cauză a fost disecat de la o fetiță olandeză sănătoasă, de origini necunoscute, de către o echipă de la Universitatea Leiden din Olanda în 1972. În ciuda includerii termenului „embrionar” în acronim, fetița în cauză avea 12-13 săptămâni când a fost ucisă pentru a se preleva celule din rinichii funcționali.[4] Însărcinat cu cercetarea a fost numit Alex Jan Van der Eb; este încă în viață și locuiește tot în Olanda.

Când a fost întrebat de FDA în 2001 despre această problemă, dr. Van der Eb a confirmat că a fost vorba despre un „fetus” avortat intenționat și a oferit detalii răscolitoare despre experimentele avute în vedere.

„Așadar, materialul de rinichi fetal prelevat era după cum urmează: rinichiul provenea de la un fetus cu istorie necunoscută a familiei, obținut probabil în 1972. Data exactă nu mai este cunoscută. Fetusul, din câte îmi amintesc, era complet normal. Nimic nu era în neregulă. Motivele avortului nu îmi sunt cunoscute. Probabil că le știam la momentul respectiv, dar am uitat aceste informații”.[5]

El a mai confirmat că a făcut personal disecția declarând:

„Ambele linii celulare (HEK 293 și PER.C6) au fost realizate în laboratorul meu și, de asemenea, celulele, materialul de început, a fost preparat de mine la Universitatea din Leiden.”[6]

Numărul 293 reprezintă numărul de experimente efectuate de un alt cercetător, un canadian pe nume Frank Graham, și care au fost necesare pentru a manipula genetic celulele pentru a se putea multiplica la nesfârșit într-un mediu artificial. El a realizat acest experiment folosind o metodă nouă cunoscută drept „tehnica calciului”. Linia celulară rezultată era robustă, creștea repede, era ușor de transectat cu ADN străin și capabilă să producă o cantitate mare de proteine recombinante.[7]

Cum au fost obținute inițial celulele HEK?

Din cauza pierderii convenabile a înregistrărilor, este imposibil să spunem exact cum au fost inițial obținute celulele HEK sau câte „specimene” de copil nenăscut au fost necesare în total. Oricum, asta nu înseamnă că nu știm nimic. Pe 27 octombrie 2003, specialistul în etică Alvin Wong i-a scris lui Van der Eb, încercând să clarifice problema. Dr. Van der Eb a confirmat că înregistrările s-au pierdut, la fel cum declarase și pentru FDA, dar a admis că a lucrat cu țesuturi provenind atât din avorturi spontane cât și induse.[8]

Folosind această informație, mulți au presupus tot ce era mai bine despre linia HEK, sugerând că puteau proveni de la un avort natural dar, la o cercetare mai atentă a tehnicilor de prelevare a țesuturilor fetale, o asemenea presupunere devine cam prea optimistă. Aceasta întrucât extragerea și cultivarea de celule vii este extrem de dificilă. Pentru a se asigura șansele cele mai mari de reușită, fătul este necesar să fie sănătos, intact și steril. Un embriolog și profesor emerit de anatomie confirmă:

„Pentru a susține 95% din celule, țesutul viu este necesar să fie prelevat în primele 5 minute după avort. În aproximativ o oră, celulele vor continua să se deterioreze până la nivelul la care specimenele devin inutile.”[9]

WI-38

O altă linie de celule obișnuită, folosită în vaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă), este WI-38. La fel ca în cazul HEK 293, numele ne spune foarte multe despre originile acestei linii.

WI vine de la Wistar Institute, comunitate de cercetare din Pennsylvania. Numărul 38 este cel al experimentelor făcute pe fetuși nenăscuți pentru a obține linia celulară. Crearea ei ne dă o perspectivă relevantă despre procedurile folosite.

Potrivit paginii WI-38 de pe Wikipedia, fătul a fost folosit fără ca mama să-și fi dat înainte consimțământul.

Copii nenăscuți aleși special pentru acest scop

Primul aspect care este necesar să fie observat este că aceste avorturi sunt planificate. Deși este posibil ca trupurile de bebeluși disecate de dr. Van der Eb să fi fost avortate natural, este totuși puțin probabil ca părțile acestor trupuri să fi putut fi folosite în producerea HEK 293 pentru că fetușii avortați natural de regulă nu sunt sănătoși și nu poți prezice când vor fi născuți.

Acest aspect devine clar când cercetăm linia WI-38. Răspunzând unor întrebări despre WI-38, cercetătorul șef din SUA Leonard Hayflick a confirmat faptul că colegul său din Suedia, dr. Sven Gard, a ales cu grijă un fetus, pe baza sănătății acestuia. Scriind într-un chestionar medical, acesta declară:

„Acest fetus a fost ales de dr. Sven Gard, special pentru acest scop. Ambii părinți sunt cunoscuți și, din păcate pentru această poveste, sunt căsătoriți unul cu celălalt, sunt bine și în viață, trăind probabil în Stockholm. Avortul a fost făcut întrucât au considerat ca au prea mulți copii. Nu au existat antecedente de boli pentru niciunul dintre părinți și nici antecedente pentru vreun cancer specific în familiile lor.”[10]

Linii celulare mai recente, precum WalVax 2, confirmă continuarea acestei practici. În documentul care însoțește linia celulară se stipulează:

„Am obținut 9 fetuși printr-o monitorizare riguroasă, bazată pe criterii de includere specificate cu mare atenție.”

Copii nenăscuți disecați în condiții speciale

După ce a fost făcută selecția, echipa de cercetare este necesar să coordoneze medicul care efectuează avortul cu ceilalți tehnicieni, pentru a preleva organele intacte, vii și sterile.

Pentru ca organele prelevate să aibă „viabilitate optimă”, copilul este necesar să fie disecat iar organele extrase în primele 5 minute de la avort. De asemenea, nu se folosesc anestezice pentru a nu modifica activitatea celulară a organelor pe care cercetătorul vrea să le obțină.[11]

Într-un articol publicat în revista Nature, Meredith Wadman dă o tentă ambiguă unor asemenea evenimente când descrie că „o fată, lungime 20 centimetri” a fost „învelită într-o pânză sterilă de culoare verde” și livrată către Institutul Karolinska în nord-vestul Stockholmului. Ceea ce nu precizează ea este că un mare spital universitar este lipit de institut, însemnând că „livrarea” se putea face în câteva minute. Alte mărturii oficiale atestă acest fapt.

Renumitul doctor Ian Donald, pionierul scannerelor cu ultrasunete, susține și el că a fost martor la disecții WI-38, desfășurate la Institutul Karolinska și pe care le descrie astfel:

„Experimentele s-au desfășurat pe bebeluși avortați și pentru scurt timp încă în viață dar cărora nu le-a fost îngăduită nici măcar mila unei anestezii în timp ce se zvârcoleau și țipau în agonie, iar când utilitatea lor a expirat, au fost executați și aruncați ca niște gunoaie.”[12]

În cartea sa densă Fetusul ca donator pentru transplant ‒ perspective științifice, sociale și etice, imunologul dr. Peter McCullagh oferă descrieri detaliate ale metodelor folosite pe duzini de „donatori de țesut fetal” începând din anii 1970 încoace, inclusiv moartea prin decapitare, expunere la condiții periculoase, disecare și testare de medicamente a unor fetuși aflați în perioade cuprinse între 7 și 26 săptămâni de sarcină.[13] Ginecologul și fostul avorționist dr. Bermard Nathanson ne prezintă propria lui perspectivă asupra avorturilor și, citând din cartea lui McCullagh, susține că experimentele din Suedia se desfășurau cam așa:

„……. în Suedia înțepau sacul femeii gravide în 14-16 săptămâni, după care puneau o clamă pe capul copilului, îl trăgeau pe canalul uterului, făceau o gaură în capul copilului și, cu ajutorul unei mașini de aspirat, scoteau afară celulele creierului……. Au fost folosiți fetuși umani cu vârste între 7 și 21 de săptămâni, proveniți din avorturi legale. Asta e în Suedia. Data concepției era estimată pe baza lungimii cap-șezut și așa mai departe. Ficatul și rinichii fetali erau repede recoltați și cântăriți. Ceea ce se face acum la 21 de săptămâni sau 18 sau 16 săptămâni este ceea ce se numește avort cu prostaglandină. Se injectează o substanță în uter. Femeia intră apoi într-un mini-travaliu și elimină copilul. În 50% din cazuri, fătul este încă în viață, dar asta nu-i oprește. Pur și simplu vor deschide fără anestezie abdomenul fătului, vor scoate ficatul și rinichii etc.”

Într-un document de cercetare al Universității din Toronto din iunie 1952, comentând asupra metodei folosite în experimentele lor, se sugerează că aceste tehnici sunt universale pentru cercetătorii care lucrează în domenii învecinate cu avortul.

„Nu au fost folosite specimene macerate și în mulți embrioni inima încă bătea la momentul când au recepționat virusul de laborator.”

Copii nenăscuți avortați prin cezariană pentru a preveni contaminarea

Al treilea aspect care este important să fie observat în procesul de extracție este sterilitatea.

Cei mai îndemânatici avorționiști o pot obține până la un anumit nivel prin tehnici chirurgicale de avort, dar se consideră că avortul prin cezariană sau histerectomia sunt „prin excelență” cele mai bune avorturi pentru recoltarea de țesuturi fetale.[14]

Potrivit lui Gonzalo Herranz, fost șef al Comitetului de Etică Medicală din Spania, cea mai buna metodă de a evita „contaminarea cu microorganisme” este livrarea fătului prin cezariană sau prin extirparea uterului.[15]

O analiză din 1982 a istoriei donării de țesuturi confirmă multe dintre cele de mai sus, afirmând că:

„Țesutul fetal pentru transplant este necesar să fie «recoltat» în câteva minute de la livrare. Ideal este prin histerectomie, cu fătul livrat in utero. Medicamentele care ar reduce activitatea fiziologică a fătului este necesar să fie evitate. Fetusul va fi astfel cât se poate de viu și apt la momentul deschiderii.”

Metode ceva mai moderne, precum cea folosită în crearea liniei celulare WalVax 2 în 2015 în China, presupun inducerea unei nașteri și păstrarea fătului în propriul sac amniotic sau „pungă cu apă” până la momentul disecției.

La treisprezece ani după ce dr. Alex Van der Eb (împreună cu dr. Graham) a creat HEK 293, el a creat o linie celulară separată numită PER.C6 dintr-un alt copil nenăscut și ucis intenționat printr-un avort social la vârsta de 18 săptămâni. Acești trei factori: monitorizarea parentală, extracția intactă și sterilizarea apar în descrierea pe care a dat-o către FDA privind experimentul. El declară:

„Așadar, am izolat retina de la un fetus, de la un fetus sănătos din câte am putut să-mi dau seama, în vârstă de 18 săptămâni. Nu era nimic special în istoria familiei iar sarcina fusese complet normală până la vârsta de 18 săptămâni, dovedindu-se că era un avort indicat social ‒ abortus provocatus, și asta pentru că pur și simplu femeia voia să scape de fetus.”[16]

Celulele în cauză au fost izolate și înghețate în azot lichid până în 1995, când au fost dezghețate pentru „generarea celulelor PER.C6”.[17]

Examinând, așadar, crearea unor linii celulare mai bine documentate și studiind propria descriere a unui experiment subsecvent al dr. Van der Eb, devine foarte improbabil că HEK 293 a fost obținut prin metode etice.

În cartea sa Etica liniei HEK 293, Alvin Wong concluzionează că, deși nu poate exista o „certitudine morală” în privința HEK 293, totuși:

„……. este mult mai probabil că țesutul provine de la un avort provocat. Situația mult mai convenabilă de a preleva țesut printr-un avort programat și selectat decât a aștepta un avort spontan neprevăzut sprijină această posibilitate.”

Câte organe de copii nenăscuți a recoltat dr. Van der Eb înaintea fetiței ai cărei rinichi au fost folosiți pentru a face HEK 293?

În absența documentației, nu este clar câte mostre proaspete de țesut fetal au fost cerute de Frank Graham (și furnizate de Alex Van der Eb) pentru a obține celebra linie celulară. Deși este puțin probabil ca 293 de fetuși să fi fost disecați în procesul de producție al HEK 293, unii experți sugerează că au fost peste 100.[18]

Deși, în lipsa dovezilor, am fi tentați să presupunem varianta cea mai fericită, implorăm cititorii să se gândească serios la implicațiile unor experimente de așa natură.

Știm că în crearea liniei WI-38, 32 de copii au fost uciși și disecați.[19] Dacă mai adăugăm experimentele adiționale pentru a obține virusul rubeolei și experimentele subsecvente pentru testări, numărul total de bebeluși uciși urcă la 99. Știm de asemenea că cel puțin 5 bebeluși au fost uciși pentru crearea liniei MRC-5 în 1970 și 9 bebeluși pentru producția WalVax 2 în 2015.

În lumina acestor fapte, cifrele mici devin foarte improbabile. Cel puțin putem spune că ideea că dezvoltarea vaccinul anti-covid s-a bazat parțial și pe un „unic avort tragic” este falsă și nu poate fi decât rezultatul unei ignorări intenționate a faptelor.

Note:

1. Preluare de pe site-ul Children of God for life: „Acest brevet american descrie cum se produc moleculele ARN prin codarea proteinelor de fuziune (precum proteina spike) și se testează în timpul dezvoltării. Se folosește o varietate de linii celulare, printre care și HEK 293, dar nu se specifică care linie celulară este folosită pentru vaccinul anti-covid-19”.
2. Ghidul FDA specifică faptul că „fiecare lot de medicamente este necesar să respecte standardele de calitate, astfel încât să fie sigure și eficiente” ‒ prin extensie rezultă că fiecare lot va urma să fie testat pe celule umane înainte de a fi lansat pe piață.
3. Deisher et al, 2015, Legătura epidemiologică și moleculară dintre fabricarea vaccinurilor și prevalența tulburărilor din spectrul autismului examinează posibilul impact al fragmentelor de ADN rămase după centrifugare în vaccinurile de tehnologie mai veche.
4. Cuvântul „embrion” avea un înțeles ușor diferit în anii 1960-1970 și nu era rezervat doar fetușilor de vârste foarte fragede.
5. FDA 2001, Comitetul Consultativ pentru Vaccinuri și Produse Biologice Relaționate, P81, [14-22], a fost eliminat de pe site-ul web dar o copie needitată poate fi accesată aici.
6. FDA 2001, Comitetul Consultativ pentru Vaccinuri și Produse Biologice Relaționate, P77, [11-12], a fost eliminat de pe site-ul web dar o copie needitată poate fi accesată aici.
7. Experimentul inițial poate fi citit aici.
8. Un înscris semnat de dr. Alvin Wong, care susține că ar fi comunicat cu Van der Eb prin e-mail în 2003, aceasta este înregistrată în documentul său „Etica liniei HEK 293” disponibil aici, P475.
9. C. Ward Kischer, embriolog și profesor emerit de anatomie, specialist în embriologie umană, Universitatea din Arizona, Facultatea de Medicină (Tucson, Arizona). Interviu personal cu Debra Vinnedge 7-02, Conferința ALL.
10. Sven, S. Plotkin, K. McCarthy, Profilaxia cu Gammaglobulină; Virusul inactiv de rubeolă; Producția și controlul biologic al vaccinurilor cu viruși atenuați de rubeolă; Amer J Dis Child Vol, disponibil aici.
11. „Medicamentele care ar reduce activitatea fiziologică a fătului este necesar să fie evitate. Fetusul va fi astfel cât se poate de viu și apt la momentul deschiderii”, citând-o pe Alderson, Priscilla (nota de subsol nr. 14).
12. Ian Donald descrie experimentele la care personal a fost martor la Karolinska – totul în numele științei.
13. 01-06-1988; Marx, Paul; Confesiunile unui misionar pro-viață; https://www.amazon.com/dp/155922021X
14. McCullagh, Peter, Fetusul ca donator pentru transplant ‒ perspective științifice, sociale și etice (1987), p.106
15. 26-04-1988; Herranz, Gonzalo; Il Sabato, no. 15; Un răspuns la un articol anterior publicat în același cotidian de Paolo Cuchiarelli și Marina Ricci.
16. FDA 2001, Comitetul Consultativ pentru Vaccinuri și Produse Biologice Relaționate, P91, a fost eliminat de pe site-ul web dar o copie needitată poate fi accesată aici.
17. FDA 2001, Comitetul Consultativ pentru Vaccinuri și Produse Biologice Relaționate, P92, a fost eliminat de pe site-ul web dar o copie needitată poate fi accesată aici.
18. Acker, Pamela, Vaccinurile: O Perspectivă Catolică (2020).
19. Cifra este obținută prin analiza metodologiei din două documente de cercetare scrise de Hayflick. Primul document a fost redactat împreună cu Moore în 1961 și poate fi citit aici iar al doilea în 1964 și poate fi văzut aici.

Autor: Christian Hacking

Citiți și:
Adevărul murdar din spatele industriei avortului: Un video cutremurător expune crearea liniilor de celule fetale utilizate de industria Big Pharma
12 ipoteze greșite cu privire la vaccinurile care utilizează țesut fetal, demontate de LifeSiteNews

 

yogaesoteric
20 noiembrie 2024