Informaţia: Jocuri şi manevre cel mai adesea nebănuite

de Mihaela Gheorghiu

Informaţia este valuta forte a societăţii moderne. Cei vicleni și manipulativi care ne conduc din umbră îi cunosc valoarea. De aceea o manipulează cu abilitate pentru a-şi face jocurile. Vă prezentăm câteva dintre regulile secrete de joc şi strategiile manevrelor informaţionale.

Despre „prima directivă”

Aceasta prevede să nu se acţioneze niciodată direct. Se acţionează însă prin recomandări, sugestii, insinuări, într-un cuvânt te fac să crezi ce vor ei să crezi. Iar în final, dacă pici în această plasă şi iei decizia către care te-au îndrumat, vor spune: e decizia ta liberă, noi nu ţi-am impus nimic. Dacă observaţi cu atenţie evenimentele care se petrec veţi găsi peste tot exemple în acest sens. De pildă se vorbeşte frecvent de Recomandarea Uniunii Europene nr. x din anul y, de directiva Consiliului Europei, etc.

La fel s-a procedat şi la interogarea martorilor (yoghini) reţinuţi abuziv la percheziţiile din 18 martie 2004. S-a creat o situaţie dificilă din care orice persoană şi-ar fi dorit să iasă. Apoi s-a sugerat că pentru a ieşi din această situaţie (în care autorităţile de fapt nu aveau nici un drept să pună o persoană nevinovată!) ar fi mai bine să faci ce spun ei. Adică să dai declaraţii false.

Despre o situaţie asemănătoare mi-a povestit un prieten student care locuieşte în Grozăveşti. În timpul celui de-al doilea tur al alegerilor generale (pe 12 decembrie 2004) se organizaseră secţii de votare în căminele studenţeşti. Numai că la intrarea în secţia de votare se afla un tânăr binevoitor care îi întâmpina pe cei ce voiau să intre cu mesajul: studenţii votează la Gara de Nord, nu aici. Ştim cu toţii că la Gara de Nord secţia de votare a fost în aşa fel concepută încât să fie neîncăpătoare şi că numeroşi studenţi nu au putut vota, deşi aşteptaseră 4-5 ore la coadă. Dacă erai bine informat ştiai că se anunţase oficial că studenţii au dreptul să voteze la secţiile din cămine şi dacă îi şi spuneai ferm acest lucru cerberului de la intrare, acesta se dădea imediat la o parte îngăimând: „da, intră,  aşa este, îmi cer scuze”.

Acesta este modul lor de acţiune şi de fiecare dată îşi vor găsi oameni slabi şi mai ales oameni neinformaţi care să le facă jocul.  Este important de ştiut însă că oricât s-ar strădui ei să te „ajute” să vezi lucrurile într-un anumit fel şi orice mijloace ar folosi pentru aceasta nu îţi pot impune nimic. În fiecare moment fiecare este liber să aleagă! Ei doar au grijă să creeze toate condiţiile pentru ca oamenii să nu aleagă în cunoştinţă de cauză.
 
De ce nu se acţionează direct? Foarte simplu. În primul rând pentru că forţa „lor” stă în faptul că acţionează din umbră: „Cine ar putea răsturna o putere nevăzută? Căci puterea noastră este una de felul acesta. Francmasoneria exterioară, de la suprafaţă, nu serveşte decât pentru acoperirea planurilor noastre; planul final al acţiunii acestei puteri, ba chiar şi locul organizaţiilor sale, suprem conducătoare, vor rămâne totdeauna necunoscute poporului” (Protocolul 4).

Această strategie a acţiunilor indirecte poate să dea impresia celor care acţionează în acest fel că se respectă liberul arbitru al celorlalţi şi prin urmare nu vor trebui să suporte consecinţele karmice ale acţiunilor lor. Este fals, căci ei nu vor scăpa de karma! Manipularea, căci despre manipulare vorbim în ultimă instanţă, este o acţiune profund negativă. Faptul de a acţiona indirect nu numai că nu îi scuteşte în totalitate de aceste consecinţe, dar atrage şi alte fiinţe în această cursă, făcându-le părtaşe prin ignoranţă, complicitate pasivă sau indiferenţă. Toţi cei care se lasă manipulaţi acumulează la rândul lor o consistentă karma negativă.

Controlul informaţiilor

Pentru a ieşi din jocul prin care se manipulează oamenii, am văzut cât este de important ca oamenii să fie conştienţi că pot alege în orice situaţie. Ori pentru a alege în cunoştinţă de cauză este necesar să fii informat. De aceea controlul informaţiilor a fost una din preocupările de bază ale guvernanţilor din umbră. S-a pus la punct o reţea foarte vastă de mijloace de comunicare în masă. Mass-media este un cuvânt atât de des utilizat încât şi-a pierdut adevăratul sens. În orice act de comunicare există emiţător, receptor şi relaţie de feed-back. În cazul nostru receptorul este clar definit – masa, nici măcar nu se vorbeşte de un ansamblu de fiinţe umane, având o conştiinţă şi liber arbitru. Rămâne să ne punem întrebarea: cine este emiţătorul? Şi cu ce intenţie emite un anumit mesaj?  

Contează cine spune primul!

Gustave Le Bon scria în cartea Psihologia mulţimilor: „Am spus că una din caracteristicile generale ale mulţimilor este excesiva lor sugestibilitate şi am arătat cât de contagioasă este o sugestie în rândul oricărei aglomerări umane, care explică orientarea rapidă a sentimentelor într-o direcţie determinată. Oricât de neutră am presupune-o, mulţimea se află într-o stare de expectativă atentă, favorabilă sugestiei. Prima sugestie formulată se impune imediat prin contagiune tuturor creierelor şi stabileşte de îndată orientarea care se transformă în act. Totul va depinde de natura stimulului şi nu ca în cazul individului izolat de relaţiile ce există între actul sugerat şi cumpănirea raţională care se poate opune realizării sale”.

De aceea guvernanţii din umbră au construit un sistem foarte bine pus la punct prin care să îşi asigure monopolul şi întâietatea asupra informării oamenilor. În prezent ştirile lumii sunt monopolizate de câteva mari agenţii de presă care au în spate mari finanţatori masoni. Ziarele, televiziunile şi radiourile din întreaga lume preiau ştirile transmise de ele şi fac acest lucru  cu toată încrederea considerând că aceste instituţii cu recunoaştere internaţională sunt cele mai credibile surse. Uneori chiar mai credibile decât faptele în sine. Dacă cineva vrea să transmită o informaţie credibilă, oficială, recunoscută, trebuie să treacă prin aceste agenţii de presă. În aceste condiţii este foarte greu ca cineva să mai spună că Protocoalele Maeştrilor Francmasoni nu sunt aplicate, căci iată ce prevăd ele: „Nimic nu va putea fi adus la cunoştinţă lumii fără supravegherea noastră. Acest rezultat este deja atins din zilele noastre prin faptul ca toate ştirile şi noutăţile sunt primite de către mai multe agenţii care le adună din toate părţile lumii. Aceste agenţii vor fi atunci fără deosebire numai ale noastre şi nu vor publica decât ceea ce le vom îngădui noi.” (Protocolul 11)

Dacă nu reuşesc să dea tonul, intervin pe parcurs, creând un făgaş în sensul dorit de ei

Când informaţiile apar din surse aşa zis neoficiale, adică nerecunoscute de ei pentru că nu se află sub controlul lor, se aplică planul B: informaţiile sunt lăsate să se propage aparent liber, dar sunt distorsionate şi atent monitorizate. Sunt amplificate anumite aspecte într-o direcţie dorită şi minimalizate sau trecute voit cu vederea celelalte. Pe parcurs sunt puse în funcţiune şi mecanismele de feed-back prin sondaje de opinie sau crearea de spaţii în care oamenii îşi pot exprima opiniile referitor la un anumit subiect. Nu vă faceţi iluzia că ele au rolul de a da oamenilor dreptul de a se exprima. Singurul scop cu care sunt construite este de a vedea în ce stadiu se află procesul şi dacă lucrurile s-au orientat pe făgaşul dorit.

E ca şi cum, neputând împiedica apa unui râu să inunde o zonă, tot ce poţi face atunci este să urmăreşti care este tendinţa naturală de scurgere a apei şi să sapi făgaşuri prin care ea să se scurgă astfel încât să nu fi pus în pericol.

Sunt numeroase exemple în acest sens, poate cel mai evident este cel al creştinismului care se manifestă acum în lume în cea mai mare parte sub forma instituţionalizată a Bisericii. De cele mai multe ori instituţia bisericească este pusă înaintea preceptelor spirituale şi istoria demonstrează că rolul acestei instituţii a fost să monopolizeze, apoi să filtreze şi  să distorsioneze învăţăturile pe care Isus le-a dăruit omenirii, şi nu în ultimul rând să vegheze ca orice apariţie de informaţii ce nu corespund cadrelor stabilite să fie blocată sau  discreditată.

Acelaşi rol îl joacă în prezent şi filmele, tot mai numeroase în ultima vreme care sunt presărate cu idei masonice: Matrix, Al cincelea element, Stăpânul inelelor, Harry Potter, Truman Show,  Înscenarea, Teoria Conspiraţiei, SimOne, pentru a nu da decât exemple mai recente.

Tot mai mulţi oameni încep să se trezească şi să îşi pună întrebări. Oamenii cer răspunsuri şi din punctul de vedere al guvernului din umbră este mult mai bine să le satisfaci această curiozitate cât mai rapid, dar într-un mod care să nu le permită să descopere adevărul. Astfel ei se asigură că cei curioşi nu vor căuta mai departe, mulţumiţi în orgoliul lor că au avut acces la informaţii prezentate ca fiind secrete, mulţumindu-se cu jumătăţi de adevăruri sau chiar cu minciuni gogonate.  Privite însă din afară şi la nivel de ansamblu lucrurile se leagă între ele şi scot la iveală Adevărul, un adevăr care este atât de  prezent peste tot în jurul nostru încât nici nu îl mai vedem.

Reputaţia. Ce înseamnă a fi recunoscut?

Am subliniat până acum în acest text cuvintele recunoaştere, oficial, credibil întrucât în zilele noastre oamenii ajung să creadă automat că un lucru este real sau adevărat doar pentru că provine dintr-o sursă oficială. Crearea de aşa-zişi experţi, gata plini de orgoliu să facă jocurile acestui guvern din umbră care îi influenţează, uneori fără ca ei să îşi dea seama, a fost necesară pentru a completa ceea ce s-a vrut să fie un mecanism perfect de control al informaţiilor. Căci atunci când şi această creare de făgaşe eşuează, se apelează la discreditarea sursei sau a informaţiilor respective.

Trăim într-o lume artificială în care credibilitatea este foarte importantă. O persoană agreată şi tolerată de ei trebuie să fie o persoană ireproşabilă din punct de vedere al regulilor acestei lumi. Cei care devin conştienţi că aceste reguli sunt de fapt reguli inventate de oameni sunt excluşi rapid. Se fac mari eforturi de a-i izola, fie fizic acolo unde se găsesc motive, fie social sau economic. Din fericire însă există încă oameni care se conduc după legi mult mai puternice decât cutumele sociale sau eticheta: legile divine cărora şi masonii trebuie să li se conformeze.

Bibliografie:
Jan Van Helsing, Secret Societies and Their Power in the 20th Century, ed. Ewertverlag S.L. (1995)
David Icke, The Biggest Secret, The Book That Will Change the World, ed. Bridge of Love Publications UK, 1999
David Icke, Alice in Wonderland and the World Trade Center Disaster: Why the Official Story of 9/11 Is a Monumental Lie, ed. Bridge of Love (September 2002)
David Icke, And the Truth Shall Set You Free: The 21st Century Edition, ed. Bridge of Love (September 2004)
David Icke, Children of the Matrix: How an Interdimensional Race has Controlled the World for Thousands of Years-and Still Does, ed. Bridge of Love Publications UK,(April 2001)
David Icke, Jon Rappoport, Lifting the Veil, ed. Truth Seeker (June 1, 1998)
Tony Brown, Empower the People: Overthrow The Conspiracy That Is Stealing Your Money And Freedom, ed. Harper Paperbacks, 1999

yogaesoteric
6 ianuarie 2005