Informaţii deosebit de importante, ce ne oferă o sclipire iluminatoare, referitoare la sensul vieţii şi la originile universului fizic!

Un interviu realizat în exclusivitate cu fizicienii Igor şi Grichka Bogdanov

 
Relativ recent, cercetătorii moderni au ajuns la concluzia că universul material a apărut ca urmare a unei extrem de precise structurări informaţionale. Existenţa universului fizic material, al cărui moment de naştere este marele Big Bang, a fost precedată de existenţa unei anume informaţii universale. Oameni de ştiinţă presupun că informația de dinaintea Big Bang-ului ar putea fi în totalitate numerică. Astfel că, este posibil să existe o anume ştiinţă matematică care ordonează şi care structurează legile fizicii, care, la rândul lor, coordonează întreaga lume existentă.

În cartea lor intitulată DUMNEZEU şi ştiinţa, fizicienii Igor şi Grichka Bogdanov caută să demonstreze că ştiinţa modernă, prin ultimele sale teorii cuantice, se apropie din ce în ce mai mult de religie, de transcendenţă şi de recunoaşterea existenţei unei anume Forţe Fosmice Creatoare a Universului ce are o natură transcendentă. Viziunea celor doi fizicieni stabilește că, în realitate, nu există bariere între materie şi spirit, aceste două realităţi fiind de fapt două aspecte simetrice ale unei realităţi unice.

În secolul al XX-lea apare în conştiinţa cercetătorilor o nouă viziune asupra lumii, alta decât „materialismul” şi „determinismul”, şi anume „meta-realismul”. Următorul interviu cu aceşti doi mari fizicieni, frații Igor şi Grichka Bogdanov, este deosebit de interesant şi ne poate ajuta să ne apropiem de înţelegerea originii Universului material şi a lumii din perspectiva viziunii meta-realiste moderne.

Reporter: Ce ne puteți spune despre perioada de dinainte de Big Bang?

Igor şi Grichka Bogdanov: Big Bang-ul este acel eveniment cosmic gigantic ce marchează începutul expansiunii universului nostru material. Acest eveniment cosmic s-a produs cu circa 13.820 miliarde de ani în urmă şi a constituit naşterea materiei fizice. Fizicienii au calculat că această clipă corespunde unei fracțiuni de secundă extrem de mici, ce poate fi privită practic ca fiind cea mai mică unitate de timp ce are un sens fizic, dar care nu este timpul zero. Are logică să ne punem întrebarea ce era „înainte”.
Începând din acel moment, ceea ce este o certitudine, aşa cum gândesc aproape toţi fizicienii, este că în acea epocă misterioasă, materia nu exista încă; nu existau nici măcar timpul şi spaţiul. Ce era acolo, de fapt? Ceva ce nu poate fi găsit în calea acelei lumini primordiale, ci în reflectarea indirectă, în imaginea vagă din mijlocul primei apariții a acestei lumini. Acest ceva este ceea ce ne conduce la informația cosmică iniţială.

Altfel spus, cantitatea fizică şi măsurabilă care ţâşneşte în clipa producerii marii explozii, Big Bang, energia luminii primordiale, temperatura, toate acestea par să provină din valori numerice care existau înainte de Big Bang. Cu toate că fizicienii au făcut măsurători fizice precise a unor fenomene palpabile, există totuşi ceva impalpabil pe care nu am putea niciodată să îl atingem. Acest ceva este informația. De regulă, în prezent noi cuantificăm informația prin intermediul a ceea ce numim bit.

Reporter: O parte din munca dumneavoastră vizează indirect demonstrarea existenţei unui „Dumnezeu Creator”, arătând că în realitate constantele fizice fundamentale, care sunt valori numerice ce descriu într-o anumită măsură Universul nostru, trebuiau „reglate” foarte fin înainte de Big Bang, deci înaintea apariției timpului şi a spaţiului nostru. De exemplu, o constantă pe care noi o numim constanta structurii fine este cunoscută cu o precizie de 12 cifre după virgulă. Cred că reglarea valorii constantei cosmologice este de o precizie de până la 120 de zecimale. Dacă această constantă cosmologică ar fi fost mai mare, universul ar fi explodat înainte de formarea galaxiilor. Pentru voi, aceasta revelează existenţa unei Inteligențe Transcendente?

Igor şi Grichka Bogdanov: În fapt, fizicienii observă că legile fundamentale ale naturii calibrează cu cea mai mare precizie condiţiile cosmice, astfel încât stelele şi planetele să se poată forma pentru a permite vieţii să pătrundă în materie şi să se manifeste. Aţi citat exemplul celebrei „constante cosmologice”. Despre ce este vorba, de fapt?

În cazul constantei cosmologice este vorba despre un număr pur care trebuia să existe deja în momentul Big Bang-ului. După părerea noastră, acesta a existat chiar şi înainte de Big Bang! De fapt, această constantă exprimă densitatea cosmică.

Dar, pentru a ajunge aici, a fost necesar ca la un anumit moment al Big Bang-ului, raportul dintre densitatea Universului şi densitatea critică, raport pe care îl numim omega, să fie foarte aproape de 1. Dar acest raport nu are exact valoarea 1, deoarece în acest moment, omega se scrie sub forma 1,000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 001!
Abaterea de la valoarea 1 nu apare decât la a 60-a zecimală. Pe scurt, această veritabilă sincronicitate l-a determinat pe laureatul Nobel, fizicianul George Smoot – care, în anul 1992, împreună cu John Mather, a fotografiat prima manifestare de lumină din Univers – să spună în anul 1994: „O valoare atât de aproape de 1 nu poate fi rodul întâmplării şi oamenii inteligenți cred că ceva anume face ca raportul omega să fie atât de apropiat de valoarea 1.”

Înainte de Big Bang, Universul fizic este posibil să fi fost precedat de o esenţă metafizică (ce poate fi conceptualizată matematic printr-o reprezentare pur numerică), ce a structurat cu o precizie uluitoare evoluţia scenariului cosmologic care a permis apariţia vieţii şi a conştiinţei.

Este sigur că această valoare este corectă? Da, din fericire! Altfel, spaţiul și întregul Univers nu ar fi existat. Dar de unde vine această valoare? Un simplu calcul arată că nu este nici măcar o şansă de unu la un miliard de miliarde de miliarde de miliarde ca această valoare să fie rodul „întâmplării”! Am avea mult mai multe şanse să găsim din prima singurul şi unicul grăunte de nisip vopsit în roşu dintre toate firele de nisip din toate deșerturile şi oceanele din lumea noastră. Tot mai mulţi matematicieni și fizicieni cred la ora actuală că numerele au precedat materia în momentul Big Bang-ului. Insensibile la condiţiile fizice, ele structurează legile care permit materiei să apară apoi să evolueze conform unei scheme de desfăşurare ultra-precise.

Tocmai de aceea, ne aşteptăm ca la momentul Big Bang-ului să existe deja toate marile constante matematice pe care le cunoaştem azi. Câteva dintre ele ar fi numărul pi (π), bineînţeles, dar şi constanta lui Euler, constanta universului Legendre, constanta lui Planck şi multe altele. Aceste constante sunt desigur ajustate cu o precizie inimaginabilă unele în raport cu celelalte.

De unde provine totuși această precizie uluitoare? Universul apare aproape instantaneu din neant în urmă cu 13,820 miliarde de ani. Cu câteva secunde înainte să se nască era atât de mic încât ar fi avut loc în palmă. Însă ce se petrece în momentul Big Bang-ului? Se pierde în invizibil, atât de insignifiant precum un fir de praf. Pentru ca Universul să se nască şi să devină ceea ce este, nu există nici măcar o infimă eroare în acest plan grandios ce va da naștere atâtor miliarde de stele şi galaxii ce formează cosmosul în zilele noastre. Ne-am putea oare imagina că un turn de 20 de etaje ar putea fi construit la „întâmplare”, fără niciun plan prealabil elaborat de un arhitect priceput? Ne punem astfel întrebarea: „de unde vin «planurile» Universului?”

Reporter: Anumite descoperiri ne arată că există în Univers o realitate care ne scapă. Mă refer în special la observarea fenomenelor ce au loc la o scară mult mai mică, scara lui Plank, care bulversează viziunea noastră actuală despre spaţiu şi timp. Ne-am putea noi oare aştepta într-o zi la o reconciliere între ştiinţă şi spiritualitate?

Igor şi Grichka Bogdanov: În anul 2006, doi astrofizicieni americani, despre care am mai vorbit, George Smoot şi John Mather, au primit premiul Nobel pentru că au fotografiat în anul 1992, cu ajutorul satelitului Cobe, prima lumină emisă în Univers. Această lumină s-a aprins în profunzimile tenebrelor cosmice la 380.000 ani după Big Bang. În faţa acestei imagini emoționante, George Smoot nu s-a putut abține să nu spună următoarele cuvinte: „Este ca şi când am privi înapoi spre începuturile Creației!”

Smoot nu este singurul care s-a entuziasmat astfel. Unul dintre colegii săi, astrofizicianul Richard Isaacman, a spus la rândul său în momentul în care pe monitorul computerului său a apărut imaginea primei licăriri de lumină: „Am simţit ca și când l-aș fi privit pe Dumnezeu în faţă!”

În articolul apărut pe această temă în numărul din 15 august 1997 al revistei Science, George Smoot spunea că vede în inima acestei lumini primordiale „scrisul de mână al lui Dumnezeu”. Această imagine este, poate, cam prea îndrăzneață. Ea evocă fără îndoială ceea ce Einstein i-a spus unei studente de-a lui, în anul 1922: „Vreau să ştiu cum a creat Dumnezeu Universul. Nu sunt interesat de un fenomen sau altul, ori de un element sau altul. Vreau să cunosc ceea ce gândește Dumnezeu.”

Ca un ecou la aceste cuvinte, fizicianul englez Stephen Hawking se întreba, în celebra sa lucrare O scurtă istorie a timpului (1988), de ce există Universul, şi concluziona: „Dacă am putea găsi răspunsul la această întrebare, el ar constitui triumful ultim al logicii şi al gândirii umane ‒ pentru că am cunoaşte astfel mintea lui Dumnezeu.”

Pentru unii, această căutare a cauzei primordiale ar putea deveni azi viitorul ştiinţific al secolului al XXI-lea, aşa cum afirma cunoscutul teoretician american Freeman Dyson: „Provocarea este să intuim şi să înţelegem cum gândește Dumnezeu”. Doar astfel ne putem apropia de un răspuns la întrebările: „Oare de ce există Universul?”, „Oare prin ce miracol a apărut totul acum 13 miliarde de ani?”, „Oare de ce acest ceva sau cineva a creat viaţa şi conştiinţa?”

Articol preluat din Programul Taberei spirituale yoghine de vacanţă Costineşti 2015, vol.1, publicat de Editura Shambala, tiparit de Ganesha Publishing House.

Citiţi şi:

Vedere din centrul Universului (I)

«Unităţile de măsură» ale lui Dumnezeu

yogaesoteric
30 septembrie 2015