Înfruntă-ţi fricile, alege să fii mereu fericit

 

Să ne identificăm temerile

Frica se manifestă în viaţa noastră încă
din copilărie şi nu ne părăseşte prea uşor. Ne străduim să avem note mari la şcoală. Să
intrăm la facultate. Să avem un serviciu bine plătit. Să ne luăm casă şi maşină. Să avem
o relaţie fericită, să ne căsătorim şi să ne întemeiem o familie.

Există frica de a nu fi în rând cu lumea.
Urmărim să ne câştigăm existenţa, să economisim pentru bătrâneţe, să
contractăm multiple asigurări de viaţă, boală, deces, accidente de maşină, incendii,
inundaţii, spargeri, atentate. Ne aşteaptă cele mai cumplite catastrofe. E de ajuns să
urmărim ştirile şi ne vom convinge.

Şi totuşi o vorbă înţeleaptă spune: Singurul
aspect de care am putea să ne temem este teama însăşi. Ea ne paralizează şi ne
împiedică să ne realizăm scopurile. Ea ne dirijează viaţa atât de mult,
încât ne face să luăm decizii contrare sufletului nostru.

Cât de conştienţi suntem de prezenţa fricii
în viaţa noastră? Care este cea mai mare frică pe care o avem? Aceea de a greşi? De
a nu fi fericiţi? De a iubi? De a-l pierde pe celălalt? De a nu reuşi? Însăşi frica
de nereuşită îi conduce pe oameni la eşec. Identificându-ne cele mai puternice
frici, vom fi capabili să surprindem momentele în care ele se manifestă şi să ne
adunăm forţele pentru a le depăşi.

Să ne asumăm riscuri

Înainte să ne propunem să realizăm ceva, este
util să ne întrebăm la ce anume suntem pregătiţi să renunţăm pentru a reuşi. Căci
împlinirea viselor implică adeseori un salt în necunoscut, asumarea unor
riscuri – financiare, profesionale, personale. Când înţelegem că
transformarea face parte integrantă din fluxul vieţii, îndepărtăm teama şi
suferinţa. Nu ne mai bazăm pe aspecte exterioare care sunt sigure doar în aparenţă.
Ne modificăm punctul de vedere asupra riscurilor. Fiind pregătiţi, riscurile pot fi
anticipate într-o anumită măsură. Nu avem cum să cunoaştem viitorul, însă ne
putem cunoaşte pe noi înşine şi modul nostru de a reacţiona. Fiind pregătiţi, nu ne
rămâne decât să acţionăm. 

Seneca spunea: „Nu din cauză că ceva e
dificil noi nu îndrăznim… ci din cauză că nu îndrăznim, acel ceva e
dificil”. A acţiona aici şi acum este antidotul fricii. În consecinţă,
să acţionăm! Ne alegem o activitate binefăcătoare pe care o ocolim din frică, şi
începem. Nu mai punem zeci de întrebări, gramul de practică bate
întotdeauna teoria. Avansăm etapă cu etapă. 

Adeseori, nevoia de siguranţă afectivă sau financiară
nu ne permite să părăsim o relaţie de cuplu în care suntem nefericiţi sau un
serviciu care nu ne mai împlineşte. Nimic nu este mai liniştitor decât ceea ce
deja cunoaştem, chiar dacă pentru asta facem unele compromisuri.

Ne înspăimântă necunoscutul, ne paralizează
ideea de transformare. Le simţim ca pe o ameninţare. Când cineva drag alege să se
îndepărteze de noi sau o circumstanţă a vieţii noastre se modifică, ne panicăm şi
tindem să ne agăţăm de ele, cel mai adesea în van.

Ce ascunde, de fapt, această nevoie de siguranţă? De
ce suntem atât de disperaţi? Ce anume vrem să ţinem la distanţă? Ceea ce ne face să
ne simţim în siguranţă ne face să ne simţim, de asemenea, şi fericiţi? Ce suntem
pregătiţi să pierdem fără a suferi? Ce înseamnă pentru noi o viaţă reuşită?
Răspunsurile la aceste întrebări ne vor ajuta să ne conectăm la nevoile noastre
autentice.

Însă nu vom putea spune „da”, dacă
suntem incapabili să spunem „nu”. A învăţa să spunem „nu”
este unul dintre leacurile cele mai puternice împotriva fricii. A spune
„nu” înseamnă a ne afirma, a ne respecta şi a ne apropia de adevărata
noastră natură. A spune „nu” unui aspect despre care ştim că este nociv,
dăunător pentru noi, apoi a observa ce se petrece. 

Se ţine cont de decizia noastră? Anturajul ne
întoarce spatele? Se petrece ceva? Cum ne simţim? Uşuraţi? Împăcaţi cu noi
înşine? Atunci continuăm. Cu cât vom fi mai capabili să spunem
„nu” la ceea ce este rău pentru noi, cu atât mai mult vom putea spune
„da” la ceea ce este bun pentru noi.

Să dăruim

Atunci când dăruim celorlalţi, dizolvăm nu doar
frica, ci toate celelalte sentimente nefaste. Umanitatea în ansamblul ei este o
familie, afirma un mare profet. Manifestând atenţie faţă de ceilalţi, ne
întărim pe noi înşine. Un zâmbet, un gest prietenesc, un cuvânt, un
sfat – sunt tot atâtea gesturi care ne îmbogăţesc viaţa.

A dărui presupune să fim atenţi la cei care ne
înconjoară, să nu ne lăsăm în voia furiei sau a fricilor. Cel de lângă
noi ne aminteşte faptul că putem acţiona în această lume în fiecare
minut.

Psihologul Erich Fromm afirma: „Fericirea
înseamnă să iubeşti, nu să fii iubit. Preţuind iubirea mai presus decât ura,
nu numai că vom cuceri viaţa, ci chiar lumea.”

Să ne definim aspiraţiile

Copii fiind, avem o sumedenie de vise frumoase.
Devenind adulţi, ne confruntăm cu realitatea şi le abandonăm în favoarea nevoii de
siguranţă. Viaţa îşi urmează cursul. Pentru unii, un grav accident, o boală sau
vârsta de patruzeci de ani le face ţăndări credinţele şi îi readuce uneori
violent în faţa viselor de odinioară, neîmplinite.

Avem cu adevărat nevoie de aceste momente dureroase
pentru a ne trezi? De ce nu ne urmăm aspiraţiile profunde şi pure ale inimii?

Un dicton Zen afirmă: „Viziunea noastră
despre noi înşine, mai mult decât propria personalitate, este cea care
construieşte gratiile închisorii personale.”

Să ne întrebăm ce am face dacă nu am mai avea
nicio teamă? De ce nu facem acum toate acestea? Care sunt soluţiile pentru a elimina
piedicile care ne opresc să acţionăm?

Să învăţăm să spunem
„nu”

De ce aceste două litere sunt atât de dificil de
pronunţat? Cel mai adesea frica, teama de a dezamăgi, de a fi judecaţi, respinşi, de a
nu fi la înălţimea aşteptărilor celorlalţi ne împiedică să spunem
„nu”.

Să ne valorificăm greşelile

Frica este cea care ne determină să nu acţionăm. Ne
sugerează că nu suntem pregătiţi, că vom comite greşeli şi că este mai bine să aşteptăm
şi să revenim mai târziu, atunci când toate condiţiile favorabile vor fi
reunite.

Dar acest moment nu va sosi niciodată. Adevărata
întrebare este: ce s-ar putea petrece rău? Nu din greşeli ne extragem unele dintre
cele mai valoroase învăţături?

Teama de eşec duce la imobilitate. Este imposibil să
progresăm aşa. Un mare învăţat tibetan spunea: „Viaţa nu este decât
o suită de greşeli”.

Atunci când facem o greşeală, să ne
înţelegem lecţia, să ne ridicăm şi să mergem mai departe. În pofida fricii,
ne-am asumat un risc. Am acţionat. A greşi este omeneşte. A persevera în greşeală
este diabolic.

Să învăţăm din greşeli pentru a nu le repeta. Să
ne focalizăm asupra rezultatului (învăţarea lecţiei), şi nu asupra acţiunii în
sine (greşeala).

De fapt, ego-ul este cel care ne determină să trăim
cu intensitate stări de frică. A transcende ego-ul înseamnă a ne elibera de frică.
Iar paşii menţionaţi aici sunt simpli şi la îndemâna oricui.

Articol preluat din Revista Yoga Magazin nr.
89/90

Citiţi şi:

CHINNAMASTA – Zeiţa fără cap oferă
discernământul perfect

Biruiește-ți frica pentru totdeauna, pășește
triumfător pe tărâmul extazului divin

yogaesoteric

28 mai 2020

 

Also available in: Français