„Îngerii morții”: presiunile la care sunt supuse persoanele în vârstă din provincia canadiană Columbia Britanică pentru ca acestea să solicite eutanasierea

Un îngrijitor comunitar din provincia canadiană Columbia Britanică a dezvăluit presiunile la care sunt supuse persoanele în vârstă pentru ca acestea să solicite eutanasierea.

Tsega B., care a cerut ca LifeSiteNews să nu-i publice numele de familie, lucrează ca îngrijitor medical comunitar de peste un deceniu. Cu lacrimi în glas, ea a descris trista realitate a ceea ce se petrece în căminele de bătrâni și spitale din cauza eforturilor guvernului de a impune eutanasia asupra celor bolnavi.

„Când vezi pe cineva la care ții că este eutanasiat, ești foarte afectat emoțional”, a spus ea.

Tsega B. a povestit pentru LifeSiteNews situații cu bătrâni pe care îi vede manipulați pentru a recurge la eutanasie, după ce aceștia au fost manipulați să creadă că au ajuns o povară, sau că aceasta este cea mai bună opțiune pentru ei.

„Nu sunt pregătită”

„Eu nu cred că majoritatea oamenilor știu ce se petrece”, a spus ea. „Am îngrijit o doamnă foarte drăguță, care se recupera după un cancer în stadiul patru. Cancerul ei se răspândea, dar ea avea o voință puternică și nu era nimic în neregulă în ceea ce privește conștiința ei. Dar manipularea la care am asistat pentru a o face să semneze [formularele de consimțământ MAiD] a fost sfâșietoare, iar ea devenise convinsă că ajunsese o povară pentru copiii ei, în special pentru fiica ei.”

Tsega B. a povestit, printre lacrimi, că într-o zi această doamnă a izbucnit în plâns și i-a spus: „Nu sunt pregătită”. Asistenta nu a putut decât să o îmbrățișeze și să urmărească să o consoleze. Bătrâna este acum moartă, ca urmare a eutanasierii ei, iar Tsega nu a fost lăsată să fie alături de ea în ultimele ei zile de viață.

Altă dată, Tsega a dus un bărbat în vârstă la o programare despre care ea credea că nu-i altceva decât un consult general; s-a dovedit a fi o programare pentru ultima sa semnătură de consimțământ pentru eutanasierea lui. Când ea a protestat, medicul i-a reamintit faptul că nu-i decât un simplu îngrijitor medical. După acea zi, ea nu a mai fost repartizată la acel cămin, așa că nu a mai aflat niciodată ce s-a petrecut cu bărbatul respectiv.

„Toate acestea te afectează emoțional”, a spus ea.

Tsega a declarat pentru LifeSiteNews că obișnuia să îndrăgească asistentele medicale, dar acum pentru ea acestea „sunt ca niște îngeri ai morții, în special asistentele medicale de la azil”.

„Ele propun eutanasia ca fiind calea cea mai ușoară de scăpare, asta venind ca din partea unei persoane iubitoare”, a continuat ea.

„Dacă ai cancer în stadiul 3 sau PTSD? Atunci este cazul să te duci. Eu am crescut în Etiopia. Toată lumea are traume. Știu cum este: ești trist, dar asta nu înseamnă că este necesar să mori.”

Când a fost întrebată dacă ea crede că eutanasia poate fi definită drept „moarte cu demnitate”, Tsega B. a răspuns: „Bineînțeles că nu”.

„Suferința este ceva natural”, a spus ea. „Nu putem trăi fără provocări; asta este viața. Le putem depăși. Asta e firea umană.”

Eutanasia este prezentată în mod înșelător, la fel ca avortul

Îngrijitoarea consideră că eutanasia este foarte asemănătoare cu avortul prin modul în care este prezentată persoanelor vulnerabile.

„Ei o propun într-un mod drăguț, dulce, ca pe o modalitate plină de compasiune de a ieși din [dificultate]”, a spus ea. „O propun, însă o îndulcesc spunând că: știți, există o cale mai ușoară de ieșire din asta.”

Tsega B. și-a împărtășit propria sa experiență cu această cultură a morții în sistemul de sănătate. Când a descoperit, în tinerețe, că era însărcinată cu fiul ei, acum în vârstă de 26 de ani, medicul i-a sugerat să facă avort. Tsega a spus că a plâns când a aflat că este însărcinată, pentru că nu știa ce să facă.

„Doctorul m-a ținut de mână cu drag și mi-a propus să fac avort”, a spus ea. „A fost singura opțiune pe care mi-a oferit-o.”

Condiții de muncă precare, însă „cineva este necesar să o facă”

Tsega și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că „asistența medicală” modernă nu se mai concentrează pe sănătate, ci pe curmarea vieții. De asemenea, nu se plătește îngrijitorilor din asistența medicală comunitară un salariu decent. Ea are trei locuri de muncă diferite pentru a se întreține și recurge adesea la băncile de alimente pentru a pune mâncare pe masă.

„Este umilitor”, a spus ea.

Tsega B. a mai declarat pentru LifeSiteNews că firmelor care angajează îngrijitori nu le pasă de bunăstarea acestora. Firmele sunt deseori abuzive, nu-și recompensează angajații pe deplin și nu sunt conciliante în ceea ce privește timpul de concediu, cu atât mai puțin când vine vorba de plata concediilor.

„Nu suntem prețuiți”, a spus ea. „Dacă ceri o mărire de salariu, ți se spune că afacerea [ar da] faliment dacă ar acorda tuturor o mărire de salariu, iar atunci nu ar mai exista nicio companie și nu ar mai exista niciun loc de muncă.”

„Uneori suntem trimiși în locuri îndepărtate, la care ar fi cazul să refuzăm să mergem, din cauza costurilor mari pentru carburant”, a continuat ea. „Este necesar să plătim carburant din propriul buzunar; pentru că cel pe care ni-l alocă firma nu este suficient. Suntem literalmente tratați ca niște sclavi. Dacă refuzăm deplasarea, atunci superiorii noștri devin furioși, țipă la noi și ne bruschează. Unii devin chiar foarte abuzivi. Ne presează să lucrăm, pentru că nu mai au pe altcineva. Singurul aspect care te motivează să rămâi la lucru este pasiunea ta pentru munca ta și pentru că îți pasă de oameni.”

Când a fost întrebată de ce rămâne într-un astfel de loc de muncă, Tsega B. a răspuns: „Cineva este necesar să o facă, iar acel cineva sunt eu”. Ea a spus că îi pasă cu adevărat de toți cei cu care lucrează, bătrâni, bătrâne, bolnavi și persoane cu dizabilități, și recunoaște că, oricât de teribile ar fi condițiile de muncă, totuși este o muncă pe care cineva este necesar s-o facă.

„Aceasta este plata noastră la sfârșitul zilei: să-i vedem mai veseli pe oamenii pe care îi îngrijim”, a spus ea.

„Ne confruntăm cu o criză economică, ca orice canadian. Membrii familiilor noastre nu prea au unde munci. Nu am fi ajuns în această situație de suferință dacă am fi fost plătiți suficient, pentru că astfel am fi putut să ne susținem familiile să treacă peste situația asta. Nu ar fi cazul să ajungem să apelăm uneori la băncile de alimente.”

Această muncă nu este doar solicitantă din punct de vedere fizic, are și un mare impact emoțional. Pe măsură ce pacienții se atașează de îngrijitori mai mult decât de propriile lor familii, îngrijitorii devin sprijinul lor emoțional.

„Când ei mor, noi le suntem alături […]. Când plâng, noi le oferim consolare”, a spus ea. „De multe ori, aceștia nu sunt consolați de familia lor, deoarece ei se obișnuiesc cu tine și tu ești cel care îi consolează mai mult. Cei mai mulți dintre noi punem suflet în ceea ce facem.”

Tsega crede că eforturile guvernului de a promova eutanasia sunt legate de tratamentul deficitar pe care îl aplică lucrătorilor din domeniul îngrijirii.

„Am ajuns foarte jos ca societate”, a spus ea. „Am ajuns atât de jos acum încât nu știu cum am putea să mai transformăm în bine sistemul sau modul de gândire. Asistența medicală nu mai este despre îngrijirea oamenilor, ci despre afaceri.”

Grupurile LGBT „pot munci ca noi toți”

Într-o perioadă de creștere a inflației, când ea și alți canadieni se luptă să cumpere alimente și să-și plătească facturile, Tsega B. și-a exprimat dezaprobarea față de cheltuielile recente ale guvernului, în special față de promisiunea recentă a lui Justin Trudeau de a oferi 100 de milioane de dolari grupurilor LGBT.

„Pentru ce?”, a întrebat Tsega B. „Ei au drepturi egale și pot munci ca noi toți. Fiecare grup poate acum să-și câștige existența, este necesar doar să fim plătiți corect.”

Ea crede că guvernul ar fi firesc să dea banii destinați grupurilor LGBT celor care nu își pot permite să cumpere nici măcar lucrurile esențiale pentru trai.

„Sunt unii bătrâni care nu au nici lenjerie intimă, iar asistenții sociali le cumpără [aceasta] pentru ei, că iată, nici după o viață de muncă unii nu își pot permite să-și cumpere medicamente și lenjerie intimă”, a dezvăluit ea.

„Există mame singure care nu au ce să le pună pe masă copiilor lor. Banii ar putea fi cheltuiți în multe alte feluri, ajutând mulți diverși oameni nevoiași.”

Citiți și:
Se pregătea exterminarea noastră încă din anul 1980: reducerea populației trecute de 60 ani, a celor inutili și a proștilor, prin răspândirea unui virus ucigaș și eutanasiere!!!
Belgia continuă eutanasierea (uciderea) pacienților bolnavi mintal, considerând că moartea îi va scăpa de «suferința insuportabilă și inutilă»
Acum şi oamenii se eutanasiază, nu-i aşa?

 

yogaesoteric
7 ianuarie 2023