Injustiţie la ordin, în mod abil mascată

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cazul Gregorian Bivolaru este o jalnică şi ipocrită tentativă de a da o aparenţă de legitimitate unei „făcături” juridice ce disimulează în felul acesta, printr-o nouă amânare, o condamnare la ordin ce urmează

de profesor yoga Nicolae Catrina

Motto: „Un bun prieten care era judecător ne-a spus imediat după evenimentele din anul 2004:
«
Fii atent şi fereşte-te de judecători cruzi şi lipsiţi de scrupule care acţionează în conformitate cu ordinele secrete ce le sunt date din culise. Atitudinea lor perfidă şi îndârjită conduce apoi la condamnări nedrepte şi abuzive ale celor nevinovaţi, iar toate acestea fac ca astfel de oameni de nimic să manifeste disimulare, teatralitate şi încăpăţânare.
»
” – profesor yoga Gregorian Bivolaru

„Datorită prostiei şi a larvarităţii în care foarte mulţi dintre noi ne complacem, mulţi dintre noi suntem reticenţi şi chiar neîncrezători atunci când este vorba de o crimă, dar în mod paradoxal suntem permisivi la genocidul pe care aşa-zişii „iluminaţi” deja l-au pornit şi iată că el se realizează sub ochii noştri. Cum putem explica că deşi se ştie că în realitate chemtrails-urile ce sunt pulverizate din avioane distrug sănătatea fiinţelor umane şi le îmbolnăvesc pe capete, dar cu toate acestea imensa majoritate a oamenilor ridică din umeri şi spun: „Ştiu că este grav, dar eu ce pot să fac?!” Mai mult decât atât, asistăm actualmente la o stare de letargie aproape incredibilă. Marea majoritate a fiinţelor umane ştiu ce le aşteaptă în urma acestui genocid ce a fost dezlănţuit, dar cu toate acestea ele sunt resemnate în faţa morţii biologice în general. Nici pe vremea naziştilor care gazau oamenii în lagărele de concentrare nu exista o asemenea indiferenţă criminală şi apatie.” – profesor yoga Gregorian Bivolaru

„Cei răi ştiu că există diferite moduri de a asasina sau de a distruge un om: cu cuţitul, cu pistolul, cu ajutorul otrăvii, cu o bombă sau prin intermediul unui asasinat moral. În definitiv, dacă analizăm cu atenţie consecinţele se poate spune că este cam acelaşi lucru, cu excepţia faptului că în cazul acestei modalităţi ultime ea este cea mai crudă, foarte chinuitoare şi durează mai mult.” – profesor yoga Gregorian Bivolaru

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a anula sentinţele anterioare, care stabiliseră nevinovăţia lui Gregorian Bivolaru, precum şi manifestarea intenţiei ferme de a rejudeca procesul intentat profesorului de yoga Gregorian Bivolaru ne-a arătat tuturor care sunt intenţiile reale ale judecătorilor, dincolo de aparenţe. Avem convingerea fermă că numai faptul că un număr foarte mare de europarlamentari din diferite ţări ce au luat cu mult curaj atitudine în cazul MISA-Bivolaru i-a determinat pe judecătorii ÎCCJ să renunţe (provizoriu) la planul lor iniţial ce presupunea condamnarea pe nedrept a lui Gregorian Bivolaru. Pentru noi toţi este evident că judecătorii şi-au modificat în ultima clipă strategia (dovada clară în această direcţie este aceea că mai multe televiziuni anunţaseră deja atât în după-amiaza, cât şi în seara zilei de 12 aprilie că de data aceasta judecătorii nu vor mai amâna din nou, ci vor da decizia finală. Tocmai de aceea au fost pentru prima oară pe holurile ÎCCJ prezenţi jurnaliştii –în număr destul de mare – semn că „se ştia” deja ceva în această direcţie). Din această cauză, judecătorii ce instrumentează acest caz „s-au mulţumit” doar cu… anularea în mod evident nedreaptă a celor două decizii judecătoreşti anterioare ce stabiliseră, dincolo de orice îndoială, nevinovăţia lui Gregorian Bivolaru!

Este prin urmare cât se poate de evidentă reaua-credinţă a acestor judecători, deoarece de fapt (procedând în modul acesta viclean) ei s-au pronunţat în realitate, prin însăşi anularea deciziilor celor două instanţe anterioare, fără a ţine câtuşi de puţin cont, spre exemplu, de caracterul în mod vădit ilegal al interceptărilor telefonice invocate acum ca un anemic temei pentru relansarea procesului. Mai mult decât atât, a fost evidentă răutatea bizară şi inadmisibilă a judecătorilor, care nu au ţinut cont că avocaţii lui Gregorian Bivolaru au rămas în sediul Tribunalului până la ora 2.00 noaptea, au omis să comunice în şedinţă publică această decizie ciudată şi atunci când, la plecare, avocaţii i-au rugat respectuos să le spună ce decizie au luat, plini de dispreţ, judecătorii au refuzat aceasta, cu toate că la respectiva oră mass-media din România aflase deja această decizie şi ea fusese chiar transmisă de unele posturi de televiziune.

Merită să ne întrebăm, referitor la această atitudine: pentru ce atâta ură?! Ce anume le-a făcut Gregorian Bivolaru acestor judecători pentru ca ei să se comporte în felul acesta, dispreţuind şi încălcând în mod flagrant îndatoririle pe care le aveau? Toate acestea arată o dată în plus că România este o ţară bananieră în ceea ce priveşte justiţia. Domnia bunului plac şi dispreţul au caracterizat, din nefericire, atitudinea judecătorilor care au făcut parte din acest complet. Această atitudine trădează însă tendinţele gratuit răzbunătoare ale judecătorilor, care sunt deja montaţi cu anticipaţie să acţioneze aşa cum li s-a dat ordin. Acţionând în felul acesta, judecătorii se căznesc din răsputeri să dea cu orice preţ o condamnare, chiar dacă strategia iniţială (care a fost plănuită, aşa cum am arătat într-un articol precedent) urma să fie totodată o „execuţie” masonică, circumscrisă atât numărului 12, cât şi Săptămânii Patimilor. Se pare că în ultimul moment judecătorii au abandonat această intenţie, nefiind exclus ca această modificare a intenţiei lor să fi apărut şi ca urmare a demascării acestor planuri abjecte prin intermediul aspectelor ce au fost prezentate recent pe site-ul nostru (yogaesoteric.net).

Judecătorii de la ÎCCJ s-au „justificat”, s-ar părea, unor mijloace mass-media (deoarece până în prezent nu există nicio decizie scrisă în această direcţie) cu pretextul anemic că vor fi luate în considerare anumite convorbiri telefonice, iar toate acestea au devenit cu putinţă în urma desecretizării unor mandate de interceptare a convorbirilor telefonice, mandate care dovedesc că telefonul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru a fost ascultat cu mulţi ani înaintea demarării vreunei investigaţii oficiale. Motivul chixo-comic pentru care se spune că au fost ascultate convorbirile sale a fost, chipurile, „securitatea naţională”, deoarece MISA ar fi fost considerată la acea vreme de către Serviciul Român de Informaţii (SRI) ca fiind „o mişcare extremistă, periculoasă pentru statul român”. Cu toate acestea, dincolo de această veritabilă rătăcire a procurorilor şi a foştilor securişti (care acum sunt înregimentaţi „cu mic, cu mare” în SRI) în propriile lor fantasme conspiraţioniste ce sabotează din start, pentru mintea lor, orice demers raţional asupra cazului MISA-Bivolaru, se trece totuşi cu vederea un lucru elementar: respectivele documente (care, zice-se, se refereau la pretinse atingeri ale „siguranţei naţionale”) sunt aduse acum într-un dosar care se referă la acuzaţii de drept comun. Toate acestea demonstrează cu prisosinţă imixtiunea grosolană a serviciilor secrete şi a politicului în justiţie, aspecte care sunt complet incompatibile cu o societate ce se pretinde a fi democratică!

Nu ne rămâne decât să ne minunăm în continuare că în faţa acestor ilegalităţi flagrante, care ar fi fost cu siguranţă (în oricare caz înafara aceluia al lui Gregorian Bivolaru) obiectul unor aprinse dezbateri publice şi al unor proteste vehemente din partea societăţii civile din România, merită să ne întrebăm cum este cu putinţă ca toate acestea să treacă complet neobservate în mass-media din România? Răspunsul la această pertinentă întrebare este dat, în primul rând, de faptul că după revoluţia din 1989 sinistra Securitate ceauşistă a devenit (după ce a fost pe ici, pe colo abil „cosmetizată” astfel încât să dobândească, zice-se, o „faţă umană”) Serviciul Român de Informaţii. Prin urmare, în nou-înfiinţatul SRI au rămas cam aceiaşi oameni care, după cum se ştie, activau şi înainte de 1989, la fel cum în structurile juridice au rămas cam aceiaşi procurori şi cam aceiaşi judecători care activau şi în perioada comunistă. Toţi aceşti funcţionari publici – care sunt totuşi plătiţi (cu salarii imense) din banii populaţiei (inclusiv ai zecilor de mii de yoghini MISA) – şi-au păstrat exact aceleaşi mentalităţi cripto-comuniste, aceleaşi opinii şi aceleaşi prejudecăţi aberante, printre acestea aflându-se însă şi ura înverşunată şi gratuită a multora dintre ei atât împotriva profesorului yoga Gregorian Bivolaru, cât şi împotriva şcolii spirituale pe care el a fondat-o.

Spre exemplu, chiar unul dintre „capii” operaţiunii „Christ”, care a avut loc în martie 2004, respectiv procurorul Grigore-Anton Chaborski, îl mai anchetase (împreună cu colegii săi torţionari din structurile Securităţii) pe Gregorian Bivolaru şi în vremea dictaturii comuniste! Acest aspect este foarte semnificativ şi ar trebui să ne spună multe! Iată de ce acum toţi procurorii implicaţi în „operaţiunea Christ” – în contextul căreia „Christ” (Gregorian Bivolaru) trebuia să ajungă după gratii, iar şcoala spirituală întemeiată de el, MISA, să fie distrusă din temelie – caută cu disperare să-şi justifice „măreaţa” acţiune (care, aşa cum vă amintiţi, se spunea că a avut o anvergură uriaşă, deocamdată unică – atât ca fonduri ce au fost investite în ea, cât şi ca număr de oameni implicaţi şi ca logistică etc. – pentru România post-revoluţionară!) şi să arate, în încăpăţânarea lor criminală (indiferent prin ce mijloace: inclusiv prin minciună, prin abile jocuri de culise, prin încălcările de procedură sau chiar prin evidente ilegalităţi), că Gregorian Bivolaru… este vinovat!

Amintim că în acest sens, fondatorul organizaţiei non-guvernamentale Asociaţia Pentru Apărarea Drepturilor Omului din România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH), dl. Gabriel Andreescu, preciza, în urma studierii profunde și atente a cazului MISA-Bivolaru: „Raidul din 2004 al forţelor de Poliţie, al Procuraturii şi al Jandarmeriei în casele membrilor MISA a fost în mod cert o încercare de a distruge MISA. Ceea ce se petrece acum provine din faptul că cei responsabili pentru represiunea din 2004 vor să-şi acopere abuzurile pe care le-au comis – acesta este răspunsul lor la situaţia pe care ei înşişi au creat-o. Încălcarea Drepturilor Omului în cazul MISA a fost cea mai agresivă acţiune realizată împotriva libertăţii în România după anul 1989. Numărul oamenilor implicaţi şi nivelul de încălcare a drepturilor lor îmi permit să susţin aceasta. Pentru a-şi acoperi greşelile grave, toate instituţiile şi politicienii implicaţi au trebuit să se coalizeze repejor împotriva adevărului, împotriva legii, împotriva procedurilor, împotriva observatorilor străini. Din acest punct de vedere pot spune că nu putem avea un sistem de justiţie normal în România, că nu putem avea o democraţie normală în România fără a rezolva cazul MISA”.

Pentru noi este evident că, în conjunctura de faţă, judecătorii care, întocmai ca nişte marionete docile, au luat decizia ciudată a rejudecării procesului lui Gregorian Bivolaru, cu siguranţă că nu au dat pur şi simplu verdictul „vinovat” (aşa cum toate acestea fuseseră preconizate iniţial) numai pentru că în momentul de faţă numeroşi europarlamentari sunt foarte atenţi la deciziile României din sfera justiţiei – deoarece urmează, după cum ştim cu toţii, ca România să fie acceptată în spaţiul Schengen, iar mai multe ţări occidentale au solicitat de curând un Mecanism de Cooperare şi Verificare (MCV) a justiţiei româneşti, tocmai pentru că sunt binecunoscute în Occident problemele legate de corupţie şi gravele carenţe de obiectivitate şi de independenţă ale justiţiei din România.

În această direcţie, se ştie că au fost formulate în ultima vreme unele critici dure la adresa sistemului român de justiţie din partea fostului Comisar European pentru drepturile omului, dl. Thomas Hammarberg, cât şi din partea guvernului Olandei. În ciuda acestor interpelări care au fost urmate de memorii și mesaje a peste 50 de europarlamentari, cu excepţia site-ului yogaesoteric.net absolut niciun mijloc de informare românesc (ori, altfel spus, nimeni din aşa-zisa „presă liberă” de la noi) nu a pomenit nici măcar un cuvințel despre interpelările şi scrisorile deschise ale celor peste 50 de europarlamentari care şi-au exprimat oficial îngrijorarea cu privire la existenţa anumitor manevre de culise în cazul Gregorian Bivolaru, pentru ca acesta să fie cu orice preţ condamnat. Iată de ce, judecătorii de la ÎCCJ au ales, cu viclenie, în locul unei condamnări definitive a lui Gregorian Bivolaru în Joia Mare (12 aprilie 2012), tactica vicleană a „tragerii de timp” care ne permite totodată să ghicim că ei or să pândească un moment în care opinia internaţională nu va mai fi atentă la acest caz (un asemenea moment ar putea fi de exemplu perioada de dinaintea vacanţei parlamentare) urmând ca tocmai atunci să anunţe repede-repede o decizie în mod vădit nedreaptă pe care, în realitate, ei o plănuiesc de multă vreme: condamnarea cu orice preț a unui nevinovat, care este profesorul yoga Gregorian Bivolaru! În felul acesta, descoperim machiavelismul de care dau dovadă judecătorii în acest caz.

De altfel, nici nu trebuie să ne surprindă toate aceste abuzuri, dacă luăm în considerare faptul că, la ora actuală, spațiul public românesc a devenit atât de sa­turat de minciu­nă încât, iată, ori­ce procedeu, oricât de mizerabil şi de viclean ar fi, este apoi acceptat şi pus în acţiune cu insolenţă de aceşti judecători ce activează în cel mai înalt for al justiţiei româneşti. Toate acestea se realizează și se vor realiza cu sprijinul mai mult decât „generos” al mass-mediei, care la rândul ei este manipulată din umbră de cercurile oculte ale puterii, printre care se află şi francmasoneria mondială. Dat fiind faptul că linşajul mediatic în cazul lui Gregorian Bivolaru continuă şi nu se va încheia nici de-acum înainte, nu trebuie să ne surprindă că o astfel de mass-media nu are niciun fel de scrupule sau principii atunci când este vorba să-l calomnieze şi să-l defăimeze pe Gregorian Bivolaru în­fierându-i totodată în fel și chip, pe nedrept, pe cursanţii şcolii de yoga MISA. Suntem însă siguri că, dacă măcar un singur parlamentar ar fi atenționat organele din România că profesorul yoga Gregorian Bivolaru trebuie să fie condamnat cu ocazia acestui proces, toată mass-media ar fi vuit zile în șir scriind sute de articole fără a pregeta să ceară la rândul lor, pe baza unui astfel de mesaj, condamnarea lui Bivolaru.

Așa cum se poate observa cu ușurință, mulți dintre exponenţii mass-media nu se dau în lături de la nimic pentru a-l ataca sau pentru a-l discredita pe Gregorian Bivolaru: într-o deplină „convergenţă” de opinii (aceasta însă nu pentru că ar avea idealuri comune, ci pentru că ei urăsc împreună – atât pe Gregorian Bivolaru, cât şi spiritualitatea autentică). Știind toate acestea, nu trebuie să ne surprindă că acești mercenari şi lachei care îşi zic jurnalişti preferă de regulă, atunci când scriu despre MISA şi despre mentorul ei spiritual, profesorul de yoga Gregorian Bivolaru, să recurgă fără jenă la sudalma grobiană, la minciunile cele mai abjecte, la agresiunea verbală, la limbajul de mahala sau la injuria sordidă, în locul oricărui argument raţional ori în locul unei minime informări obiective. Cu o uluitoare aroganţă, ei toarnă constant în spaţiul public din România veninul urii, al resentimentelor, al invidiei, sau chiar insti­gă în mod explicit la violenţă împotriva unor oameni nevinovaţi: yoghinii MISA şi, în primul rând, împotriva profesorului de yoga Gregorian Bivolaru. Studiind cu suficientă atenţie presa românească din ultimii 15 ani, se poate spune pe drept cuvânt că o întreagă „armată” de sărmani mercenari şi lachei anonimi (dar pe de altă parte, veleitari şi plini de ţâfne şi ifose) nu se „învrednicesc” decât cu asemenea mizerii. Aceşti jalnici indivizi, care sunt niște stridente goarne ale neantului valoric, care sunt incapabili să iubească, ce nu sunt în stare să recunoască şi să admire ceva superior, exultă însă atunci când primesc ordin (de la cei care îi plătesc) să jignească, să maculeze, să atace, să înjosească ori să lapideze (simbolic vorbind!) ceva ce ei nu înţeleg – pentru că yoga și spiritualitatea îi depăşeşte total.

Astfel de oameni lipsiţi nu doar de suflet, ci şi de cele mai elementare repere sau valori morale, nu vor avea niciodată cum să înţeleagă că opera şi întreaga activitate a lui Gregorian Bivolaru este profundă, este originală şi este de natură să impulsioneze şi să inspire într-un mod genial gândirea liberă, neînregimentată în prejudecăţi şi dogme rigide. Având în vedere orientarea acestor oameni de nimic, nu trebuie să ne mire că niciodată până în prezent, niciuna dintre zecile de cărți, niciuna dintre sutele de conferințe, niciunul dintre miile de aforisme ale profesorului yoga Gregorian Bivolaru nu i-a preocupat, nu i-a interesat și n-o să-i intereseze. Câți dintre ei s-au întrebat cum se explică că profesorul yoga Gregorian Bivolaru are la ora actuală publicate cărți în străinătate, care se bucură de o binemeritată apreciere? Din acest punct de vedere, am putea spune că Gregorian Bivolaru a fost şi este şi un neostenit luptător al libertăţii spirituale, care a refuzat mereu să fie limitat de vreo formă de tiranie (inclusiv cea socială) şi care ne dovedeşte chiar şi astăzi aceeaşi verticalitate morală şi spirituală care l-a caracterizat întotdeauna, prin respingerea fermă a minciunilor promovate şi propagate atât de nomenclatura profitocratică (fie cea comunistă, care avea un tupeu fără limite, fie cea actuală – cum e, spre exemplu, aceea condusă de cripto-masonul Adrian Năstase în perioada în care acesta a fost ministru), cât şi de structurile satanice, francmasonice şi diferitele lor instrumente oarbe care acționează la ordin.

Acţiunea dinamică şi plenar integratoare a profesorului yoga Gregorian Bivolaru, de promovare a spiritualităţii autentice pe această planetă este bazată pe cele mai riguroase criterii ale trăirii în Dumnezeu, cu Dumnezeu, prin Dumnezeu şi pentru Dumnezeu. Cu toate acestea, în loc să fie preţuit așa cum merită în România, pentru aceste revelaţii şi pentru realizările sale, pe care le putem considera pe drept cuvânt excepţionale chiar geniale unele dintre ele, el este fără încetare hulit, hăituit, batjocorit, urât şi duşmănit cu înverşunare. Noi însă, cei care facem parte din această școală spirituală, știm ceea ce a făcut şi ceea ce face Gregorian Bivolaru în domeniul spiritualităţii, și tocmai de aceea nu putem să tăcem în faţa nedreptăţilor cu care el se confruntă, ori să tolerăm „crucificarea” infamă la care este supus, deoarece a păstra tăcerea în raport cu astfel de mişei nu ar fi decât o mizerabilă complicitate din partea noastră. Dacă în subteranele imunde în care viermuiesc detractorii săi este o cumplită beznă, am putea spune că profesorul de yoga Gregorian Bivolaru trăieşte, spre disperarea acestor nemernici, sub semnul nobilei lumini a spiritului divin (ātman). Într-o astfel de societate incultă, agresivă, aglutinată în deriva lipsei de valori morale şi spirituale care la ora actuală este manelizată, nu trebuie să ne surprindă că astfel de ignoranți agresivi nu vor fi capabili să-l înțeleagă. Cu toate acestea, unii dintre noi, mai mulți decât se bănuiește, știm că Gregorian Bivolaru a practicat şi practică mai mereu o asceză a purei şi a exemplarei spiritualităţi. El trăiește o libertate deplină, extatică, sublimă și non-violentă, care se revarsă în ființa sa de la Spiritul Divin şi Nemuritor (ātman). Știind toate acestea, ne exprimăm în final convingerea fermă că va veni vremea când aceste atacuri şi strategii viclene, saturate de ură vor fi la momentul potrivit dejucate şi anihilate. Căci, așa cum știm cu toții, în cele din urmă, binele, dreptatea şi adevărul vor învinge.