Interviu. Ionela van Rees Zota, o poveste despre speranță și solidaritate: „Nu vreau știri disonante despre români!”

Într-o lume în care știrile rele se propagă cu o viteză amețitoare, Ionela van Rees Zota se încăpățânează să creadă cu tărie în puterea informației constructive. Și-a format, atât în cadrul centrului cultural, cât și la agenția de presă și ziarul Vocea Ta, toate la Nürnberg, o echipă de oameni după sufletul său.

Ionela van Rees Zota, românca cu două naționalități, este fondatoarea agenției de presă Așii Români, dar și a ziarului Vocea Ta – singurul ziar lunar în limba română din Austria, Belgia, Elveţia, Germania, Franţa, Olanda. Într-un interviu acordat site-ului miscareadereziatenta.ro, Ionela van Rees Zota vorbește deschis despre dorul de România, despre munca sa de peste 14 ani în Germania, dar și despre proiectele în care este implicată pentru a-i ajuta pe românii care ajung la Nürnberg să-și croiască un drum mai bun.

A terminat Facultatea de Drept, dar și jurnalismul. Cu alte cuvinte, este cea care aduce veștile bune la Nürnberg, dar și cea care îi ajută și îi învață pe românii care ajung aici să-și cunoască drepturile și să lupte pentru ele.

Reporter: Ești președinta Asociației DACIA e.V. și Centrului Cultural Germano-Român „Dumitru Dorin Prunariu”, Nürnberg. Pentru cei care nu știu, ești, așa cum îmi place mie să spun, românca noastră care aduce știrile bune la Nürnberg. Ionela, mai gustă oamenii știrile bune, ținând cont că suntem înconjurați de atâtea știri perturbatoare?

Ionela van Rees Zota: Am crezut cu tărie, încă de la început, în calitatea știrilor de pe pagina agenției de presă Așii Români și am știut ceea ce nu vreau. Nu vreau știri denigratoare despre români, nu vreau să arăt partea problematică a românilor, ci să punem în evidență tot ce este bun și frumos.

Pe data de 15 ianuarie, chiar de ziua marelui nostru poet, Mihai Eminescu, Agenția de presă a împlinit frumoasa vârstă de 13 ani. Începând cu data de 1 decembrie 2021, am dat o nouă față acesteia, mutând totul pe alt portal, respectiv: asiiromani.eu. Tot ce a fost publicat până la această dată, a rămas pe vechiul portal www.asiiromani.com și va rămâne așa încă câțiva ani buni de acum înainte. Invit cititorii noștri să ne viziteze pe noua noastră pagină: www.asiiromani.eu.

Rep: Cum ai descrie în câteva cuvinte anul 2021?

I. v. R. Z.: A fost un an frumos, cu multe evenimente palpitante, dar cea mai grea a fost perioada când mama mea a fost internată în spital cu coronavirus. Apoi, câteva zile mai târziu a fost introdusă în comă indusă. Aproape trei luni a durat calvarul, dar totul s-a terminat cu bine. A fost un an în care am avut parte de evenimente plăcute, chiar dacă nu ne-am putut desfășura așa cum ne-am dorit, din cauza restricțiilor.

Rep: De câte ori ai zis în viață, când nu mai pot, mai pot puțin?

I. v. R. Z.: Ca orice persoană, am și eu momente când simt că nu mai pot, dar asta doar pentru foarte scurt timp. Îmi dau seama că cel mai frumos este momentul acela când realizezi că nu mai puteai, dar ai găsit cea mai bună variantă pentru a merge mai departe. Că a sosit acel moment pentru a lua o decizie care știi că te face să mergi mai departe. Atunci când ajung în acele momente, caut soluții, nu mă dau bătută. Știu că voi găsi o cale bună.

Rep: Cum a început anul 2022? Știu că te lupți pentru calitatea vieții și pentru cât mai multe oportunități pentru românii care ajung la Nürnberg, tocmai de aceea aș vrea să te întreb ce proiecte pregătiți pentru ei anul acesta?

I. v. R. Z.: Noi continuăm proiectele noastre începute cu ani în urmă. Avem școala de limba română pentru adulți și copii, care este foarte apreciată, cursurile de limba germană, dansuri populare pentru adulți și copii, activități lunare pentru cei mari și mici, dar nu în cele din urmă consultanțe și îndrumare pentru integrare.

Rep: Am citit pe agenția voastră asiiromani.eu faptul că Oficiul pentru Educație al orașului Nürnberg a publicat rezultatele unui sondaj online, detaliat, în noiembrie 2021. Ce este biroul de educație, care sunt sarcinile acestuia și cu ce îi ajută concret pe românii ajunși la voi?

I. v. R. Z.: Biroul de educație al orașului Nürnberg este o unitate de personal a Primarului și este responsabil pentru raportarea educațională a orașului Nürnberg, conceperea și implementarea conferințelor educaționale și pentru managementul Consiliului consultativ pentru educație. Acest aspect este esențial legat de un schimb profesional divers cu actorii educaționali din Nürnberg, participarea la diferite comitete, contribuții la publicații, dezvoltări conceptuale și evenimente specializate, din Bavaria și schimburi la nivel național cu alte municipalități. Biroul de educație efectuează, de asemenea, propriile cercetări în mod regulat.

Studiul arată că majoritatea respondenților au un nivel de educație ridicat sau foarte ridicat. Cei mai mulți dintre ei și-au obținut calificările educaționale și profesionale în România. În Germania au fost finalizate doar câteva cursuri de perfecţionare. Jumătate dintre respondenți aveau cunoștințe bune sau foarte bune de limba germană, cealaltă jumătate a indicat că există o mare nevoie de învățarea limbii germane. În plus, peste jumătate dintre persoanele cu diplome universitare (tehnice) aveau doar nivelul F de limba germană, B1 sau mai mic.

În același timp, o mare parte dintre respondenți au lucrat sub nivelul lor de calificare. Cu toate acestea, mai mult de jumătate nu luaseră niciodată contact cu centre de consiliere pe tema formării continue. Pare să fie foarte greu să beneficiezi de astfel de sfaturi, mai ales pentru persoanele cu puține cunoștințe de germană și cu o poziție profesională scăzută. Se fac acum evaluări pentru a se stabili cum îi putem ajuta pe aceștia.

Rep: Ionela, ai întâlnit mulți români care au căutat o viața mai bună în Germania. Pe unii i-ai ajutat, altora le-ai fost parte din poveste și ai făcut-o să devină realitate. Care este totuși povestea de viață care te-a impresionat cel mai mult, care ți-a rămas acolo în suflet?

I. v. R. Z.: Ah! Este greu de transpus aici. Sunt multe povești care m-au marcat, dar am una la care mă gândesc mereu. Este vorba de o mamă cu patru copii, maltratată de soț și doi dintre copii acesteia, în vârstă de 13 și 18 ani. Celelalte două fete, de 9 și 4 ani erau la fel, maltratate de către tată și frați, bătute, silite să meargă la cerșit, să doarmă la ușă etc.

Am luat măsurile necesare, am trimis mama cu cele două fete într-un centru special pentru femei și m-am ocupat împreună cu cei de la Protecția Copilului să putem stabiliza celălalt minor. E o poveste care s-a terminat cu bine, unde soțul acesteia, împreună cu băiatul cel mare s-au întors în România, iar mama a primit o locuință aici și își crește cei trei copii liniștită. Între timp, și fiul cel mic a beneficiat de ajutor de specialitate și se comportă normal.

Rep: Ce sfaturi i-ai da unui român care ajunge mâine la Nürnberg? De unde să înceapă? Ce este necesar să știe înainte de toate?

I. v. R. Z.: Înainte de toate, ar fi bine să cunoască puțină germană. Locuri de muncă sunt destule, dar se cere cunoașterea limbii germane, măcar minimum. Le-aș mai recomanda să nu semneze nimic fără să știe ce semnează și să nu își facă contracte la tot felul de minunății de care nu au nevoie. Mai este important, de asemenea, să nu se încreadă în ce se scrie pe internet și să apeleze la centre de specialitate pentru a fi îndrumați corect.

Rep: Cât de mult a afectat contextul pandemic activitatea Centrului Cultural Germano-Român „Dumitru Dorin Prunariu” Nürnberg? Care au fost provocările?

I. v. R. Z.: Toate evenimentele care urmau să aibă loc în cadrul centrului cultural cu public, a fost necesar să fie reprogramate. Singurul eveniment care a fost făcut la o scară mai largă a fost marcarea celor trei ani de la deschiderea acestuia. În rest, avem activități cu număr restrâns de participanți, cu norme de igienă bine impuse și distanțare. Din fericire, ne mai putem mișca un pic. De asemenea, consultanțele se fac numai cu programare prealabilă. Statistica noastră arată că un număr de peste 3.500 de persoane în primii trei ani ne-au trecut pragul pentru a beneficia de serviciile centrului nostru.

Rep: Care este menirea Ionelei van Rees Zota?

I. v. R. Z.: Păi cred că se vede deja. Eu dacă nu fac ceva bun pentru semenii mei într-o zi, a doua zi este necesar să fac dublu. Mă simt bine când pot ajuta și aceasta mă face fericită.

Rep: Ești fondatoarea agenției de presă Așii Români și faci presă de peste 25 de ani, deși tu ai terminat Facultatea de Drept. Când se activează jurnalistul din tine și când omul responsabil cu justiția? Unde vă întâlniți?

I. v. R. Z.: În afara facultății de drept, am terminat și una de jurnalism. Am început să fac jurnalism de pe la vârsta de 14 ani, dar mai serios, pe la vârsta de 18 ani, când am devenit corespondent periodic la mai multe publicații din județul Vâlcea și Dâmbovița. Câțiva ani mai târziu înființam propria publicație, pentru ca apoi să ajung să înființez un trust de presă unde aveam cinci publicații în subordine. Atunci când scriu, sunt activate ambele ramuri. Niciodată nu uit până unde pot merge cu ceea ce scriu, care sunt drepturile private ale celor din jur, dar și ale mele.

Rep: Ionela, cât de important este să fii înconjurat de oameni care te inspiră, care te motivează? Cât de mult a contat asta la tine?

I. v. R. Z.: Întotdeauna mi-am ales oamenii care se potrivesc idealurilor mele. Cei care au avut aceleași gânduri și interese cu mine, au rămas, ceilalți au plecat. Eu numesc asta selecție naturală și este absolut normală. Mă bucur însă că am o echipă, atât la centrul cultural, cât și la agenția de presă și ziarul Vocea Ta, care fac muncă voluntară și pe această cale doresc să le mulțumesc din tot sufletul meu. Suntem cea mai frumoasă echipă din lume! Și nu suntem deloc puțini! Peste cincizeci de persoane…

Rep: Există o persoană în viața ta căreia ai vrea să-i mulțumești pentru ceea ce ești astăzi?

I. v. R. Z.: Sunt mai multe. În primul rând, mamei mele, care mereu m-a încurajat și susținut, apoi dirigintei mele Maria Tatomir, care mi-a fost mentor în școală, iar nu în cele din urmă, domnului Horst Göbbel.

Rep: Ce iubești cel mai mult la România? De ce îți este dor?

I. v. R. Z.: Iubesc limba română. Îmi e dor de peisajele munților, de mare, de tradițiile de iarnă, de prietenii de acolo, de familie.

Rep: Ionela, cum facem să nu lăsăm tradițiile să moară? Știu că Centrul Cultural Româno-German  ,,Dumitru Prunariu” va acorda diplome de excelență pentru recunoașterea promovării valorilor și culturii românești în străinătate…

I. v. R. Z.: Da! Vrem ca din doi în doi ani să acordăm aceste diplome, iar la finalul anului 2022 vom acorda din nou. Avem proiecte noi, dar vom vedea dacă vor putea fi puse pe picioare, numai dacă pandemia ne lasă în pace. Vă vom anunța în timp util.

Rep: Ce ar fi nevoie să se petreacă pentru a te reîntoarce în România?

I. v. R. Z.: Mai bine spus, ca să mă întorc în România, ar fi necesar să se petreacă ceva în Germania, adică să fie mai rău aici decât acolo și să nu mai am statutul și siguranța zilei de mâine pe care le am acum, aici.

Rep: Ce mesaj ai pentru românii de pretutindeni?

I. v. R. Z.: Să fie uniți. Să se ajute și să lase răutățile deoparte. Ah, da! Și să citească numai știri benefice pe site-ul agenției de presă Asiiromani.eu.

Citiți și:
România va rămâne rostul, țărâna, sângele şi credința noastră veșnică
Identitatea națională și spirituală la romani. Dezagregarea unui imperiu

 

yogaesoteric
11 iunie 2022