Interviu Yoga Magazin nr.61

Swami Suryananda

de Oltea Mutulescu

Când şi-a anunţat părinţii că vrea să devină pictor, tatăl lui, un comerciant prosper care îşi imaginase că o să-i lase moştenire afacerea, i-a răspuns: „Nici o problemă. Suntem o familie liberă. Uite uşa, poţi să pleci.” Adolescentul de 17 ani a luat în serios vorbele pe care mai târziu le-a considerat o mare favoare. După un deceniu era într-adevăr pictor, unul foarte cunoscut în Italia, care se prezenta Amadio Bianchi. Avea mai multe ateliere, publicase în colaborare eseuri asupra evoluţiei Universului şi asupra simbolurilor, tot ce făcea purta marca succesului. Dar la un moment dat s-a îmbolnăvit grav. Suspect de leucemie, a ajuns să meargă de la un medic la altul, fără să găsească remediul de care avea nevoie. Într-o zi a scos din bibliotecă o carte pe care o cumpărase de doi ani şi nu fusese curios nici să o răsfoiască. Era despre yoga. Atunci a citit-o de la prima la ultima pagină şi nu i-a părut rău.

Swami Suryananda Saraswati şi-a dedicat ultimii treizeci şi şapte de ani devenirii spirituale. Mai mult decât o experienţă individuală, yoga şi Ayurveda sunt misiunea pe care şi-a asumat-o pentru a-şi aduce propria contribuţie la binele lumii. Formator senior de instructori yoga, Preşedinte al Confederaţiei de Yoga din Italia, preşedinte al Federaţiei Europene de Yoga şi secretar onorific pentru Europa al Federaţiei Internaţionale de Yoga, Swami Suryananda este o prezenţă remarcabilă în presa italiană, la emisiuni de radio şi televiziune, la cursuri, conferinţe şi festivaluri internaţionale. În noiembrie 2005 l-am întâlnit în Bucureşti, la primul congres al Federaţiei Europene de Yoga, găzduit de MISA. Atunci am purtat cu Swami Suryananda un dialog memorabil despre ritmul alienant al civilizaţiei contemporane şi alegerile pe care le are la dispoziţie umanitatea, despre momentul de iluminare în care înţelegi că viaţa înseamnă un serviciu perpetuu, iar karma yoga o soluţie ideală pentru viitorul planetei, despre persecuţiile pe care le-a suportat Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut şi solidaritatea comunităţii internaţionale yoghine cu profesorul Gregorian Bivolaru.

Sunt capabile vechile tradiţii spirituale orientale să satisfacă un model de transformare personală, în condiţiile de criză în care se află societatea actuală?
Bineînţeles, pentru că natura omului este mereu aceeaşi, doar contextul se schimbă. Şi anatomia umană este mereu aceeaşi, de ce ne-am imagina că structura sufletească suferă mutaţii majore? Când există intuiţii şi răspunsuri elevate, sunt valabile pentru toate epocile.

Ce şanse are omul unor vremuri de scepticism şi materialism să priceapă aceste răspunsuri?
În primul rând, ar trebui să înţelegem că omul modern este prizonierul unui sistem care nu-i lasă timp nici măcar pentru a-şi dezvolta propria atenţie interioară. Oricine dintre noi poate lua o foaie de hârtie să scrie. Dimineaţa mă trezesc la ora – să zicem şapte, mă îmbrac şi apoi mănânc micul dejun. La şapte şi jumătate plec la muncă. Să ajung acolo îmi ia între treizeci de minute, o oră. Lucrez trei sau patru ore. E deja unu. Apoi mănânc. Este deja două. Încă patru ore de muncă. Mă întorc. Drumul îmi ia altă oră. Mă duc la piaţă sau la magazin ca să-mi fac cumpărăturile. Mă întorc acasă. Mănânc. Mă uit la televizor. Este deja ora zece. Mă duc la culcare.

Asta e viaţa?
Aaaaa, nu… Când mai am timp, mă gândesc la… programul de mâine.

Cum poate o tradiţie spirituală să convingă individul prins într-un asemenea iureş să-şi facă timp pentru ceea ce se află în universul interior?
Sunt persoane norocoase. Iar dacă o persoană este norocoasă, citeşte ceva, întâlneşte un maestru, aude un prieten vorbind, găseşte o conferinţă la un congres yoga. Începe să se întrebe, să-şi dorească să dedice un pic de timp acestei descoperiri. Şi creează deja în programul cotidian un spaţiu mititel. Multe persoane pornesc de la un mic sacrificiu, de la un strop de yoga, de la zece, douăzeci de minute de meditaţie şi, în loc să se trezească la şapte, se trezesc la şase dimineaţa. Când căutarea e sinceră, oamenii îşi fac timp, practică, studiază, deoarece încep să simtă că aceste lucruri sunt foarte importante. Şi atunci cultura antică îi determină să reflecteze, să gândească, le trezeşte interesul.

De la puţină atenţie interioară până la o restructurare a existenţei e totuşi cale lungă de parcurs.
Sigur, spiritualitatea este o alegere. Unii oameni înţeleg că este aşa de importantă, încât încep să-i acorde din ce în ce mai mult timp, iar la un moment dat ziua lor devine pe de-a întregul spirituală. Şi treptat ştim că măcar duminica vom merge într-un ashram sau acolo unde medităm împreună cu alţii, iar apoi vrem şi sâmbăta şi peste o vreme poate simţim nevoia să mărim timpul de practică din week-end la mai multe zile pe săptămână. Apoi ai nevoie să fii Swami, ceea ce înseamnă să-ţi alegi singur propria viaţă spirituală şi să renunţi. La ce? La lucrurile mărunte, în favoarea vieţii spirituale.

Cum arată relaţia discipol-maestru într-o epocă în care discipolul are tendinţa să fie sceptic, iar maestrul poate fi un fals profet?
Elevului nu ar trebui să-i fie frică să ceară maestrului lămuriri. Să-l întrebe: „Ce faci, de unde vii? Cine eşti?”, deoarece un maestru adevărat nu are nimic de ascuns. E curat şi nu se minunează de întrebările tale. Nu-i este frică de ele. Un maestru adevărat nu predă doar o disciplină, ci este disciplina. Un maestru yoga mănâncă yoga, respiră yoga, este yoga.

Înainte să vă descoperiţi vocaţia spirituală, v-aţi dedicat ani de zile picturii. Heidegger spune că arta este o trezire a fiinţei. Şi orice act de trezire este un act mistic. Ce şanse avem într-o epocă desacralizată să recuperăm arta autentică şi odată cu ea propriul suflet?
Este posibil prin practică spirituală, iar yoga e ideală, pentru că te face să înţelegi păcăleala ego-ului şi te învaţă să-ţi purifici universul interior. Eu m-am îmbolnăvit ca artist pentru că am fost distrus de propria lume emoţională. Nu eram conştient de trăirile şi motivaţiile adevărate ale acţiunilor mele, nu ştiam ce sunt acele impulsuri şi cum să le folosesc. Yoga m-a făcut să descopăr că, aşa cum te trezeşti dimineaţa şi te speli, te îmbraci frumos, îţi faci ordine în cameră, aşa poţi face şi cu mintea ta, deoarece în minte există tot ceea ce vrei. Poţi să alegi emoţiile pe care le trăieşti. Dimineaţa, când te pregăteşti de plecare, nu arunci pe tine orice cămaşă mototolită, ruptă, pătată, aşa-i? La fel putem alege gândurile bune, pentru că, atunci când ne lăsăm dominaţi de gândurile rele, este ca şi cum ne-am îmbrăca mintea cu o haină murdară. 

Vorbiţi despre voluptatea artiştilor de a scormoni emoţiile negative?
Aş spune mai dur. Mulţi artişti vomită răul din ei. Nu ştiu să-l alchimizeze şi vor să scape cumva de apăsarea lui. Când am descoperit yoga şi m-am vindecat, am ales o viaţă fericită, sănătate, spiritualitate şi am renunţat la pictură. Dar eu am avut o opţiune radicală. Cred că este posibil să se formeze şi artişti spirituali. Este suficient să-şi purifice energiile, iar arta lor devine înaltă, iluminată şi foarte inspiratoare.

Care este cel mai preţios lucru pe care l-aţi învăţat în yoga?
Yoga m-a pus în contact cu propria conştiinţă şi aşa m-am simţit mai plin, mai realizat. O conştiinţă mai consistentă, acesta este darul pe care mi l-a făcut yoga.

În lumea postmodernă, ego-ul este magicianul care a creat o ultimă iluzie. Omul contemporan este convins că poate fi liber din punct de vedere social, psihologic şi chiar spiritual. Are senzaţia că poate să discearnă singur şi nu-i trebuie o ghidare pentru a se decondiţiona. Lectura unor adevăruri i se pare de ajuns ca să se transforme interior şi să se ilumineze. 
Teoria care nu oferă fructe practice nu are valoare. Şi un mare secret: prima iluminare înseamnă să-ţi dai seama că viaţa este un perpetuu serviciu. Viaţa devine un serviciu atunci când omul înţelege că nu el este centrul universului. Din păcate, în momentul de faţă nu funcţionează această intuiţie, dar existenţa înseamnă să fii de folos. Să fii farmacist înseamnă, de fapt, să faci un serviciu, să fii jurnalist înseamnă să aduci un serviciu, să fii un maestru de yoga înseamnă să slujeşti, să fii preşedintele federaţiei este un serviciu. Karma yoga ar putea fi soluţia vremurilor noastre, deoarece este o expresie dinamică, o imagine a vieţii în continuă mişcare. În Univers nu există imobilitate, de aceea este important să descoperi o atitudine şi în mişcare. Meditaţie şi mişcare. Să ştii foarte bine ce este legea karmei – cauză-efect. Când ajungi să trăieşti astfel, devii responsabil. Aceasta este o viaţă spirituală. Din momentul acela ai cu adevărat şansa să fii liber.

Credeţi în puterea transformatoare a grupului spiritual, în capacitatea sa de a produce o revoluţie accelerată a conştiinţei în lume?
E mult mai uşor să ai „o trezire a fiinţei“ şi să o menţii atunci când eşti într-un grup cu aceleaşi aspiraţii, deoarece dimineaţa îţi vezi fratele care face exerciţii spirituale şi gestul lui te susţine, te impulsionează, te încurajează să continui chiar şi când traversezi perioade mai grele. Dar dacă eşti singur şi sărac în lume, te trezeşti dimineaţa lângă amicii care povestesc prin ce cluburi au fost ei seara şi cât de mult s-a scumpit benzina, ai alt gen de impulsuri, aşa-i? E mult mai dificil.

Românii au un proverb: „Cum îţi aşterni, aşa dormi.” E pregătită umanitatea să schimbe… cearşafurile?
Mulţi sunt prinşi în sistemul muncă – acumulare – tv – distracţie – muncă. Sunt fraţii noştri cărora le este rău. Şi le este rău de mult timp. Unii însă au început să fie preocupaţi şi de căutarea unor soluţii. Este un moment important pentru planeta noastră, pentru că natura ne impulsionează să căutăm o viaţă spirituală. În Univers există legi, dacă nu le respectăm, suportăm consecinţe dure, iar ceea ce se petrece în ultima vreme este o dovadă că avem nevoie de o schimbare radicală. Sigur, cei mai mulţi oameni sunt blocaţi în cotidian. Iar asta e periculos, pentru că nu-ţi lasă timp să gândeşti. Dacă începi să reflectezi asupra propriei vieţi, vezi că mai rău decât multe rele este ataşamentul. Ataşamentul care te împiedică să renunţi la alimentele pe care le mănânci, chiar dacă nu-ţi fac bine, te împiedică să renunţi la fumat, chiar dacă îţi pune sănătatea în pericol, ataşamentul care te împiedică să renunţi la idei toxice, la relaţii toxice, la situaţii toxice în care te complaci.
Ataşamentul e rău şi pentru că naşte frica de schimbare. Cred totuşi că din ce în ce mai mulţi oameni au început o căutare sinceră şi sunt pregătiţi să descopere soluţii spirituale.

Care este mesajul Federaţiei Europene pentru cei care nu practică yoga? 
Primul congres care s-a desfăşurat aici, la Bucureşti, a făcut vizibil faptul că noi credem în ceea ce reprezintă FEY, pentru că împreună devenim o energie şi fiecare dintre noi îl purifică pe celălalt. Suntem o comunitate spirituală şi ne ajutăm reciproc, iar când unul îl stimulează pe celălalt pentru a fi mereu mai elevat, apare şi sentimentul solidarităţii. Ceea ce face Federaţia Europeană este o muncă de unire a forţelor luminoase, o muncă de iubire pentru întreaga umanitate. Aşa cum a spus la sfârşitul congresului Swami Maitreyananda, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Yoga: „Este un mesaj transmis din inimă pentru o omenire mai bună. Este un mesaj care aminteşte despre unirea corpului cu mintea, sufletul şi spiritul. Despre unirea culturilor, religiilor, filosofiilor care nu au de ce să intre în competiţie. Despre unirea Pământului cu întregul Univers.“
Proiectul meu personal a devenit proiectul întregii federaţii – „unitate în diversitate”, acesta a fost sloganul congresului, acesta este obiectivul nostru permanent. Vrem să ne purtăm mesajul pretutindeni în lume, să arătăm că suntem diferiţi, dar putem fi unul. Federaţia însăşi este un exemplu de unitate în diversitate, fapt care devine un mesaj chiar fără cuvinte. Vrem să învăţăm respectul pentru celălalt. Acest respect pentru celălalt este respectul pentru Dumnezeu. Pentru că celălalt e Dumnezeu.

Cum vă explicaţi violenţa cu care autorităţile româneşti, mass-media, opinia publică au tratat şcoala de yoga Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut?
Definesc asta drept ignoranţă. Deoarece omul care are cunoaştere recunoaşte esenţa divină în celălalt. Şi atunci aproape că-l priveşte pe cel de alături ca pe un maestru. Când se petrec însă chestiuni ca acestea pe care le-a suportat MISA în România, este posibil tocmai pentru că persoana nu este respectată. Omul care nu se cunoaşte nici pe sine însuşi nu înţelege că Îl poartă pe Dumnezeu în interior şi nu-L descoperă nici în celălalt, iar uneori poate deveni violent. Cel care nu respectă persoana îşi imaginează că el ştie adevărul şi atunci se ajunge lesne la discriminare. Când crede că este în posesia adevărului şi că poate să-l aplice, în mod special cu forţa, un asemenea om este periculos. MISA are dreptul să-şi facă propriile alegeri. Şi ceilalţi cetăţeni din România, inclusiv autorităţile, dacă vor respect trebuie să-i respecte pe yoghinii lui Gregorian Bivolaru.  Acesta este secretul, dar unii nu l-au înţeles încă – vor respect fără să respecte pe alţii. Or asta se cheamă ignoranţă şi frică. Ce rău produce MISA prin practica yoga? Nici un fel de rău. Când o persoană devine liberă, în sensul că-şi face singură alegerile, nu mai poate fi manipulată şi atunci celor preocupaţi să deţină puterea în societate le este frică. Chiar de yoghinii MISA, care sunt mulţi. Problema principală este că adepţii acestei şcoli sunt foarte numeroşi, de asta se tem atât de tare cei care vor să manipuleze.

Dacă aţi fi consilier al autorităţilor române, iar cuvântul dumneavoastră ar fi ascultat, ce sfat le-aţi da în legătură cu cele petrecute?
Aş vrea să fac autorităţile să înţeleagă că trebuie să acorde, fără discriminare, libertatea de a alege şi aş putea să le spun o mulţime de lucruri şi despre alte drepturi umane.

Cum descrieţi MISA?
Sunt atât de inteligenţi, de curajoşi, au efervescenţă şi entuziasm spiritual! Pentru noi, cei care am venit la congresul de la Bucureşti, Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut a fost o extraordinară surpriză. O şcoală de yoga remarcabilă şi un mentor spiritual admirabil. Pot să înţeleg însă de ce sunt blamaţi. Pentru că au forţă, sunt armonioşi şi se mişcă la unison. Şi pe cei care nu au trăit experienţa solidarităţii spirituale, asta îi face să creadă că e vorba de o sectă. Dar ceea ce se petrece în şcoala de yoga MISA este absolut pozitiv.Faptul că după tot ce au suportat, oamenii aceştia sunt uniţi, sunt un grup puternic şi autonom, îi face să se teamă pe cei care vor să aibă control social. Am înţeles că acest gen de atitudine provine, de fapt, din mentalitatea comunistă, de pe vremea lui Ceauşescu, reprezintă rămăşiţele acelui mod de gândire.
Cred că este momentul ca MISA să găsească o strategie, să înţeleagă, dincolo de acţiunile pentru recunoaşterea abuzurilor, că e nevoie de un dialog. Noi suntem pentru dialog. MISA ar trebui să găsească argumente pentru a convinge autorităţile, mass-media, opinia publică. Să-i facă să înţeleagă că şi karma yoga este o opţiune liberă, că nu au obligat pe nimeni să facă nimic. Iar dacă eu aleg karma yoga şi tu nu mă laşi să-mi urmez alegerea, este o violare a drepturilor umane. Pot medita, pot munci unde vreau, fără să cer nimic în schimb. E clar, nu? MISA trebuie să facă să se înţeleagă asta. Trebuie să convingă de corectitudinea şi de bunele sale intenţii. Deoarece are acuzatori care nu mai ştiu cum să acuze. Şi atunci scot aceste legi. Trafic de persoane! Stranie definiţie pentru una dintre cele mai cunoscute tipuri de yoga… Uimitor…!

Ce semnificaţie are numirea lui Gregorian Bivolaru ca membru pe viaţă în consiliul mondial al Federaţiei Internaţionale de Yoga?
Este, desigur, o recunoaştere a valorii sale ca profesor de yoga şi totodată un gest de solidaritate. Federaţia Internaţională de Yoga are standarde foarte precise şi foarte înalte. Să nu credeţi că acordă credibilitate oricui, să nu credeţi că nu a fost o privire atentă asupra activităţii lui Gregorian Bivolaru şi asupra MISA. E vorba de o serioasă cercetare care va continua. Ambasadorul FIY la ONU, Swami Dileepji, a făcut deja o prezentare a situaţiei lui şi a Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut; în curând, probabil, Kofi Anan, secretarul general al Naţiunilor Unite, va vedea detaliile acestui caz.
Suntem în continuare interesaţi de ceea ce s-a petrecut cu MISA şi cu mentorul său spiritual. Grieg este în consiliul de conducere al Federaţiei Internaţionale de Yoga şi dacă el sau şcoala lui suferă abuzuri, suntem cu toţii preocupaţi să descoperim adevărul. Asta înseamnă fraternitate – ne unim şi acţionăm. Când lucrurile sunt greşite şi nedrepte intervenim, îl apărăm pe Grieg, apărăm Mişcarea de Integrare Spirituală în Absolut, aceştia nu mai sunt singuri. Alegerea lui Gregorian Bivolaru în consiliul permanent al Federaţiei Internaţionale de Yoga este un pas foarte mare, pentru că întreaga comunitate mondială se va preocupa de-acum înainte de situaţia yoghinilor din România.

yogaesoteric