Întoarcerea lui Donald Trump – bună și pentru Polonia
Dacă ne luăm după declarația sa din 16 martie, Donald Trump a ieșit la atac împotriva Imperiului american globalist ca niciodată până acum și, în al doilea rând, a evidențiat aspecte importante care sunt în total dezacord cu actuala narațiune occidentală, centrată pe Ucraina și pe „dorința de a vedea Rusia slăbită”, la care au aderat mulți așa-ziși conservatori.
După ce am citit întreaga transcriere a declarației, mi-am dat seama cât de radical a fost mesajul lui Trump.
El își începe declarația cu următoarea observație: „Niciodată nu am fost mai aproape de al treilea război mondial decât suntem astăzi sub conducerea lui Joe Biden. Un conflict global între puterile înarmate nuclear ar însemna moarte și distrugere la o scară de neegalat în istoria omenirii”. Trump indică faptul că doar o nouă conducere poate opri acest curs distructiv al acțiunilor.
Nu ar fi o exagerare să subliniem că același spirit care l-a împins pe președintele Kennedy să ceară pacea în octombrie 1962 animă sentimentele actuale exprimate de Trump. Dacă luăm în considerare modul în care cabala de belicoși din jurul lui JFK era pornită pentru o confruntare în Caraibe și conectăm cu observațiile care au urmat declarației lui Trump, am putea spune că este „deja-vu”. Trump solicită nimic mai puțin decât o revizuire completă a „Departamentului de Stat, a birocrației de apărare, a serviciilor de informații” pentru a „concedia Deep Staters și a pune America pe primul loc”. Sună ca o versiune extinsă a spargerii CIA „în mii de bucăți”și împrăștierii ei în vânt, așa cum ar fi spus JFK după dezastrul din Golful Porcilor. Trump se înscrie într-o tradiție de realism și reținere în politica externă care se întinde de la George F. Kennan, trecând prin senatorul Robert F. Taft, președinții Richard Nixon și Ronald Reagan, populiștii Pat Buchanan, Ross Perot, Ralph Nader, marele Ron Paul, și o duce la nivelul următor ‒ identificând clar vinovații și cerând expulzarea lor din sfera de decizie.
Apropo de a fi dezlănțuit
Esența declarației lui Trump din 16 martie, ceea ce o face cu adevărat radicală, sunt următoarele cuvinte: „Establishmentul nostru de politică externă continuă să încerce să atragă lumea într-un conflict cu o Rusie înarmată nuclear, bazându-se pe minciuna că Rusia reprezintă cea mai mare amenințare pentru noi. Dar cea mai mare amenințare la adresa civilizației occidentale de astăzi nu este Rusia. Este, probabil, mai mult decât orice altceva, reprezentată de noi înșine și unii dintre oamenii oribili care urăsc SUA și care ne reprezintă.”
S-ar putea să vă întrebați ce legătură au toate acestea cu Polonia. Dacă Trump chiar crede ceea ce a subliniat pe 16 martie și dorește să alinieze dezbaterea în termenii stabiliți mai sus, ar face o mare favoare Poloniei mele natale. Pentru a nu insista prea mult asupra istoriei relațiilor polono-americane de după 1989, aș propune cu umilință cititorului să ajungă la excelenta carte a lui John Pomfret, From Warsaw with Love. Polish Spies, the CIA, and the Forging of an Unlikely Alliance (Din Varșovia cu iubire. Spioni polonezi, CIA și crearea unei alianțe improbabile). Este suficient să spun că, în recenzia sa la această carte, Joseph Kanon de la The Washington Post a rezumat istoria preluării și subordonării la propriu de către CIA a agențiilor de informații poloneze după cum urmează: „Titlul potrivit al lui Pomfret este doar pe jumătate o glumă. Polonezii erau pregătiți să facă aproape orice pentru a cimenta relația”.
Cuvântul „orice” este cel care se cuvine să fie subliniat.
Încă de la începutul războiului din Ucraina, pentru a-l cita pe dr. Gordon Hahn, Polonia a acționat ca „arbitru-șef în regiune”. Dacă neoconservatorii visează despre cum ar arăta o politică perfectă îndreptată împotriva Rusiei, Polonia, din păcate, este proba A.
Politica noastră, în esență deschisă la granițe, de inundare a Poloniei cu oricine din Ucraina începând cu februarie 2022, a lovit țara cu un val uman nemaivăzut în istorie. Așa cum a fost subliniat într-un document de politică de anul trecut: „Cu o prezență ucraineană la o scară atât de mare ca acum, Polonia riscă să devină o țară cu o identitate fracturată și cu lupte constante între facțiuni de-a lungul liniilor de demarcație etnice și culturale, așa cum se petrece atât în țările în care minoritățile istorice sunt numeroase, cât și în țările de imigrație în masă care adoptă modelul multiculturalismului.” Cotidianul Rzeczpospolita, într-un reportaj din 13 martie privind criminalitatea în rândul imigranților care locuiesc în Polonia, nota: „Anul trecut, 12.437 de străini (mai mult de jumătate erau cetățeni ucraineni) au fost acuzați. În mai puțin de o lună în acest an (până la 23 ianuarie) au fost deja 1.648, ceea ce indică o tendință de creștere. Din punct de vedere statistic, pe zi, anul trecut, au fost anunțate acuzații împotriva a 34 de nou-veniți; anul acesta sunt deja 71 pe zi”.
Raportul continuă să observe că infracțiunile legate de droguri au înregistrat cea mai mare dublare ‒ de la 993 în 2020, la 2.100 anul trecut. Deținerea acestora este a doua (după conducerea în stare de ebrietate) dintre cele mai frecvente infracțiuni comise de ucraineni. Evident, este vârful icebergului când vine vorba de alte probleme asociate care decurg din mișcarea masivă a popoarelor, stimulată de războiul provocat de Occident în Ucraina. Faptul că hashtagul #StopUkrainizationOfPoland a fost în trend doar cu câteva luni în urmă, nu reprezintă o coincidență. Atunci când reclamele de la televizor sunt difuzate cu subtitrare în ucraineană, când piața muncii este inundată de forță de muncă ieftină, iar ucraineana/rusă devine a doua limbă neoficială, auzită literalmente peste tot, iar purtătorul de cuvânt al Ministerului polonez de Externe susține cu mândrie că instituțiile statului polonez sunt „servitorii poporului ucrainean și ai cererilor acestuia”, știi că ceva nu este în regulă.
Pe fondul valului fără precedent de străini care se revarsă în ceea ce până de curând era o Polonie etnic strâns omogenă, pe fondul epuizării echipamentelor noastre militare, pe fondul armelor nucleare rusești stocate în prezent în Belarus și al inflației în creștere, elitele de la Varșovia, susținute de oameni ca Jake Sullivan, Anthony Blinken, Victoria Nuland și, fără îndoială, de o întreagă pleiadă de agenți ai serviciilor de informații din Deep State ‒ aceiași care îl vizează pe Trump ‒ își trăiesc visul de a încerca să îl doboare pe Putin. Dar, așa cum Trump a subliniat corect, inamicul este în interior ‒ la Washington, la Bruxelles, la Varșovia ‒ nu la Moscova.
Aceleași entități și persoane care au pus o țintă politică (sperăm că doar politică!) pe spatele lui Donald Trump, sunt cei care manipulează masele de aici și din Statele Unite cum că Rusia este dușmanul nostru, al tuturor. În cazul în care Donald Trump ar câștiga un al doilea mandat, el ar lua o mare parte din vântul care suflă în pânzele camarilei est-europene și acționează ca scuza perfectă pentru ca Deep State de la Washington și complexul militar-industrial să își justifice activitățile maligne, spunându-le americanilor de rând: vedeți, ei înșiși se simt amenințați, este necesar să îi ajutăm.
Guvernul polonez nu are niciun respect pentru contribuabilul american. Nu există niciun motiv pentru ca oameni din Kansas să își riște viețile pentru a realiza fantezia de a reînvia o entitate geopolitică de acum 700 de ani, de data aceasta vizând direct Rusia înarmată nuclear, la îndemnul cabalei de belicoși de pe Potomac.
Nu. Ca polonez, nu consider Rusia dușmanul meu.
Trupele americane nu ar fi cazul să fie staționate în Polonia, acționând ca avanposturi pentru fanteziile neocon.
Nu consider că actualul regim corupt de la Kiev este prietenul meu.
Steagurile curcubeului care flutură alături de steagurile ucrainene deasupra Poloniei mă înfurie mult mai mult decât steagurile rusești care flutură deasupra Crimeei sau Donbassului.
Este necesar să ne îndreptăm armele politice și revolta justificată spre inamicul din interior ‒ globaliștii și complicii lor voluntari, susținătorii apocalipsei civilizației noastre, în special cei care rămân conservatori și patrioți doar cu numele.
Donald Trump poate să fie ciocanul care decimează această agendă atee.
De dragul păcii și al bunului-simț, el este necesar să-și mențină mesajul de realism și de inițiere a tratativelor de pace, precum și să dea un exemplu în selectarea unui cabinet din umbră format din oameni dedicați să zdrobească orice perspectivă a izbucnirii celui de-al treilea război mondial. Făcând asta, el nu numai că susține o agendă „America First”, ci și tot ceea ce este bun și adevărat în civilizația occidentală ‒ casa noastră comună.
Autor: Michal Krupa, cetățean canadian de origine poloneză
Citiți și:
Generalul Clark: Planul SUA de a distruge 7 țări în 5 ani
Efectul Trump: Ratingul CNN a explodat după recitalul dat de fostul președinte
yogaesoteric
24 iunie 2023