Ion Iliescu şi CIA. Ce se ascunde

Ion Iliescu a împlinit în acest an, pe 2 martie, 87 de ani. Weekendul respectiv a fost prilej de glumiţe virtuale răutăcioase, cum ar fi cea conform căreia e ultimul pe lista doamnei în negru, aluzie la celebra formulă din comunicatul FSN din 22 decembrie 1989. Au trecut 27 de ani de atunci, dar subiectul este extrem de actual, mai ales din cauza anchetei Parchetului, care pretinde că e decis să lămurească românii cum a fost cu evenimentele de atunci. Au trecut pe la procurori figuri grele ale revoluţiei, de la Ion Caramitru şi Petre Roman la Mircea Dinescu. În ce măsură anchetatorii chiar vor reuşi să limpezească misterele revoluţiei e discutabil, însă. Pentru că CIA, spre exemplu, nu pare la fel de deschisă pe subiect.

În primele luni ale lui 2017 s-au comentat intens documente secrete ale CIA, declasificate în urma trecerii unei anumite perioade de timp graţie unui ordin al preşedintelui SUA din 2009. Între ele, documente care fac referire la România lui Ceauşescu şi la cel întrevăzut, la jumătatea anilor ʼ80, drept un potenţial succesor al dictatorului, respectiv Ion Iliescu.
Spre exemplu, într-un document elaborat în 1982 şi intitulat „Nelinişte în România – cauze şi implicaţii” se vorbea despre membrii a trei grupuri distincte care puteau asigura succesiunea în cauza decesului/înlăturării lui Ceauşescu. Dintr-unul dintre aceste grupuri, cel „pozitiv”, am spune, în virtutea descrierilor, făcea parte Ion Iliescu, tot ultimul pe listă, culmea.
Despre el, americanii spuneau: „sclipitor, dinamic, cu o mare doză de candoare, Iliescu e considerat de mulţi drept cea mai remarcabilă figură a leadershipului românesc” şi considerau că, în special graţie criticilor la adresa politicilor lui Ceauşescu, e de aşteptat să joace un rol major în perioada post-Ceauşistă.

Despre descrierea de mai sus s-a relatat în presa noastră. Un singur element a scăpat atenţiei jurnaliştilor. Mai exact, nu atât ce s-a spus despre Iliescu, ori despre căderea lui Ceauşescu. Ci, foarte important, chiar crucial, ceea ce NU s-a spus. Concret, documentele invocate or fi fost ele desecretizate, dar nici pe departe în totalitatea lor, ba chiar departe de aceasta.

Pe mai toate filele date publicităţii pe site-ul agenţiei americane, apar misterioase chenare albe. În fapt, ele sunt rodul unei proceduri numite sanitization, ceea ce înseamnă eliminarea din anumite documente a unor porţiuni care nu trebuie să fie accesibile unor priviri, în cazul de faţă ale marelui public.

Din acest motiv, nu vom afla prea curând toate elementele incluse de CIA în prezentarea lui Ion Iliescu, omisiuni similare apărând şi în cazurile altor demnitari comunişti analizaţi. Pentru că Iliescu ocupă, cum spuneam mai sus, ultimul loc din document, nu vom şti exact nici cât anume s-a cenzurat din „porţia” lui, pentru că, până la finele raportului, urmează o pagină şi jumătate albe.

Asta nu este, însă, nimic pe lângă un alt document, mult mai important. Este vorba de raportul denumit „România – perspectivele lui Ceauşescu”, realizat în decembrie 1985, deci mult mai aproape de momentul căderii dictatorului şi în care sunt analizate pe larg variantele de după inevitabila prăbuşire a regimului ceauşist, aflat pe o pantă descendentă fără oprire.

Foarte interesant, cu toate că CIA era sigură de căderea lui Ceauşescu de la putere în următorii nu foarte mulţi ani, analiştii ei consemnau, totuşi, faptul că populaţia, deşi nemulţumită profund, nu are capacitatea de a se ridica împotriva dictatorului, iar Securitatea ţine autoritar lucrurile sub control. Debarcarea liderului putea veni, mai degrabă, de la o ofensivă a noului lider sovietic Gorbaciov, de la un puci politic intern etc., dar nu dinspre cetăţeni. Pentru americani era, totodată, de maxim interes cum se va poziţiona viitorul regim faţă de Occident, faţă de SUA, în special.

Un capitol al raportului se cheamă chiar „Implicaţii pentru SUA”.
„Odată Ceauşescu scos din scenă – şi asta se poate întâmpla oricând în următorii câţiva ani – Statele Unite ar putea fi nevoite să-şi revizuiască opţiunile politice vizavi de România” se arăta în raport.
Lucrurile devin extrem de interesante din acest punct, mai ales că profeţia privind eliminarea lui Ceauşescu s-a dovedit riguros exactă.
„În următorii câţiva ani, SUA şi Occidentul e de aşteptat să se confrunte cu problema atitudinii faţă de o ţară falită economic şi vulnerabilă politic precum România” se mai arată în document. Şi mai interesant…

Dar, vai: în acest punct, intervine nemiloasa procedură de sanitization şi încă într-un mod radical. Mai precis, suntem informaţi că următoarele 33 (?!!) de pagini din ultima parte a documentului sunt menţinute secrete, pe mai departe. Lor li se adaugă alte opt pagini care sunt secretizate în deschiderea raportului, ceea ce duce la un raport secret/nesecret de 41 / 17 pagini.

La 32 de ani de la elaborarea documentului dedicat problematicii României post-ceauşiste şi la 27 de ani de la căderea dictatorului, CIA continuă să ţină ascunsă cea mai groasă felie a acestuia. Problema, deci, nu este ce anume a dezvăluit CIA despre căderea comunismului în România, ca şi despre Iliescu, personal. Problema este ce – şi, mai ales, de ce – ascunde pe mai departe. O problemă care ar cam trebui să îi preocupe şi pe procurorii români implicaţi în lămurirea revoluţiei. Pentru că ştii de unde pleci, dar nu ştii unde poţi ajunge în asemenea situaţii, şi peste ce dai. Aceasta, desigur, dacă nu cumva şi ancheta în derulare este o mascaradă ieftină, la fel ca şi cele de până acum, şi care se va încheia tot în coadă de peşte.

Citiţi şi:

«Justiţia târzie este justiţie nulă» – William Gladstone

CRIMINALII CE AU AJUNS SĂ FIE PERFECȚI AI FIINȚELOR UMANE (I)
 

yogaesoteric
22 noiembrie 2017