Își ușurează Statele Unite propria dispariție?
După 8 ani de înarmare și pregătire a armatei și aviației ucrainene, cheltuind miliarde de dolari din banii contribuabililor, Statele Unite nu mai au o strategie viabilă pentru a înfrânge forțele rusești și a-l obliga pe Vladimir Putin să accepte o înfrângere umilitoare. Da, SUA și NATO toarnă în luptă o cantitate mare de HIMARS, sisteme de rachete tactice ale armatei (aka ATACMS), tancuri, vehicule și avioane, dar aceasta nu face decât să prelungească capitularea inevitabilă a Ucrainei. Mai rău, otrăvește orice șansă de restabilire a relațiilor normale cu Rusia.
Cititorii mai tineri de cincizeci de ani au puține sau deloc amintiri despre Războiul Rece. În perioada de 45 de ani de după cel de-al Doilea Război Mondial (1945-1990), Statele Unite și Uniunea Sovietică s-au luptat reciproc în războaie prin procură – Vietnam, Angola, Nicaragua și Afganistan au fost câmpuri de luptă majore. Cu toate acestea, în ciuda luptelor și a spionajului fiecărei părți în eforturile lor de a o submina pe cealaltă, Statele Unite și Uniunea Sovietică au păstrat deschise canalele diplomatice și au reușit să ajungă la tratate critice de reducere a armelor nucleare. Ambele părți și-au dat seama că un război nuclear ar fi un coșmar căruia niciuna dintre ele nu avea șanse să supraviețuiască.
Când Uniunea Sovietică s-a prăbușit, Statele Unite și-au proclamat victoria. Dar, în loc să promoveze politici care să ajute la refacerea economiei rusești, antreprenorii occidentali, cu ajutorul voluntar al oligarhilor ruși, au cedat la lăcomie și au încercat să jefuiască Rusia de resursele sale critice de petrol, gaze și minerale. O serie de capitaliști și politicieni americani au făcut bani frumoși. Rusia era încă o putere nucleară, dar liderii occidentali au calculat că pot intimida Moscova fără teama de represalii.
În toată perioada cuprinsă între 1990 și 24 februarie 2022, au existat încă persoane din conducerea politică rusă care au crezut că negocierile cu Statele Unite și Europa reprezintă o opțiune viabilă. Acum nu mai este cazul. Indiferent dacă Statele Unite și Europa vor sau nu să creadă aceasta, liderii și poporul rus sunt convinși că Occidentul reprezintă o amenințare existențială pentru ei și că vor face tot ce este necesar pentru a se apăra și a supraviețui.
Sunt suficient de bătrân pentru a-mi aminti o perioadă în care libertatea presei și libertatea de exprimare făceau din Statele Unite un loc special. Cultura americană și performanțele economice reprezentau ceva ce mulți din Rusia și din restul lumii invidiau. Dar asta era demult.
Când străinii analizează acum starea Americii, ei văd ceva radical diferit. Libertatea presei și libertatea de exprimare sunt supuse unor atacuri regulate și susținute îndreptate împotriva creștinilor și conservatorilor. Îmi amintesc când sovieticii îi etichetau pe dizidenți drept teroriști. Acum, propriul Departament de Justiție al Americii face la fel cu părinții care se opun teoriei critice a rasei și sunt indignați de faptul că fiicelor lor li se cere să facă duș cu bărbați ce pretind că sunt femei. Mulți cetățeni americani ajunși în Capitoliu pe 6 ianuarie la invitația Poliției Capitoliului SUA au fost arestați și încarcerați fără a fi formulate acuzații. O încălcare clară a celui de-al 6-lea amendament al Constituției SUA:
„În toate procesele penale, acuzatul se va bucura de dreptul la un proces public și rapid, în fața unui juriu imparțial din statul și districtul în care a fost comisă infracțiunea, district care va fi fost stabilit în prealabil prin lege, cât și de a fi informat cu privire la natura și cauza acuzației, de a fi confruntat cu martorii împotriva sa, de a avea un proces obligatoriu pentru a obține martori în favoarea sa și de a beneficia de asistența unui avocat pentru apărarea sa.”
Multe dintre persoanele arestate sunt ținute în arest fără a avea acces la un avocat de mai bine de un an. Și autoritățile nu se grăbesc. Iar administrația Biden justifică abuzul etichetându-i pe acești cetățeni drept „teroriști” și „insurgenți”. În urma evenimentelor de la 11 septembrie, publicul american a fost anesteziat să ignore Constituția pentru a pedepsi teroriștii.
Cultura americană este acum inundată de murdărie. Pornografia infantilă, pedofilia și transsexualitatea sunt prezentate ca fiind normale. Oricine îndrăznește să conteste aceste tendințe ca fiind anormale este etichetat drept rasist și instigator la ură. Comedianți precum Dave Chappelle sunt atacați fizic și verbal pentru că îndrăznesc să ridiculizeze un bărbat plin de testosteron care insistă că este femeie și poate rămâne însărcinată. Majoritatea oamenilor din lume, nu doar rușii, văd starea de fapt și nu pot decât să concluzioneze că Statele Unite se află în pragul unei psihoze în masă.
În urma ororilor celui de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite au evitat să-și extermine inamicii – Germania și Japonia – și au ajutat la reconstrucția acestor societăți. Permiteți-mi să formulez o ipoteză. Să presupunem că Ucraina, printr-un miracol, învinge Rusia și recuperează tot teritoriul Ucrainei. Credeți că administrația Biden sau poporul Statelor Unite ar fi dispus să trateze o Rusie învinsă așa cum a tratat Japonia? Eu cred că nu.
Și aceasta este ideea. Nici rușii nu sunt de altă părere. Percepția anterioară a Americii ca fiind un partener potențial binevoitor a murit. Kaput. Când Rusia își va asigura victoria în Ucraina – indiferent de cât timp și de câtă vărsare de sânge este necesară pentru a atinge acest scop – se va angaja să construiască relații globale care să excludă Statele Unite. Epoca Statelor Unite ca putere militară și economică supremă în lume s-a încheiat.
Eu sunt un patriot american. Iubesc această țară și ceea ce s-ar cuveni să reprezinte ea. Dar acțiunile administrației Biden slăbesc dramatic economia și armata americană. Sistemele de armament care inundă Ucraina sunt distruse de Rusia sau vândute pe piața neagră de către profitorii ucraineni. Mă tem că, atunci când războiul din Ucraina va fi rezolvat, Statele Unite vor fi ars toate punțile care ar fi putut duce la o reconciliere cu Rusia.
Sper să mă înșel.
Autor: Larry Johnson
Citiți și:
Ce susținea SUA în 1991
3 motive pentru care (în diplomaţie) SUA nu poate fi un partener de încredere
Global Research: SUA sunt principalul instigator al conflictului din Ucraina. Faptele istorice
yogaesoteric
3 octombrie 2022