Istoria incomodă cu profesorul Corvin Lupu: „Dacă vrei să știi cine te stăpânește, află pe cine nu ai voie să critici!” (I)

În rândurile ce urmează, vom dezlega din nou expresia „Istoria este scrisă de învingători (înșelători)” într-un interviu de excepție. Profesorul universitar Corvin Lupu, istoric cunoscut, printre altele, pentru faptul că scrie și spune adevăruri ascunse sau ocolite de regimul politic actual și de numeroșii săi propagandiști-manipulatori deghizați în profesori, jurnaliști, cercetători, analiști etc., a oferit anumite clarificări privind falsificarea istoriei, răspunzând la o serie de întrebări pentru publicația Cultura Română. În ultima vreme, la nivelul opiniei publice, se discută mult și se fac diverse aprecieri la adresa Mișcării Legionare, a naționalismului românesc și a unor patrioți naționaliști români, ca și la adresa regimului condus de generalul Ion Antonescu.

Tudor Urse: Ceea ce i s-a petrecut domnului Călin Georgescu la televiziunea Antena 3, recent, când a fost întrebat de ce îi consideră eroi naționali pe Corneliu Zelea Codreanu și mareșalul Ion Antonescu, pare a fi o tentativă de „asasinat politic”. Cum vi s-a părut capcana mediatică pe care a depistat-o și doamna jurnalistă Anca Alexandrescu, câteva zile mai târziu, la emisiunea dânsei de la Realitatea Tv?

Corvin Lupu: L-am urmărit și eu pe domnul Călin Georgescu în mai multe apariții publice și am auzit și afirmațiile domniei sale privitoare la Corneliu Zelea Codreanu și Ion Antonescu. La televiziunea Antena 3, cei trei jurnaliști care l-au intervievat nu au fost preocupați să cunoască proiectele politice, economice și culturale ale invitatului, ci au dorit să-l aducă pe domnul Călin Georgescu în zona de interferență cu prevederile mizerabilelor, anticonstituționalelor și antiromâneștilor legi care, sub masca condamnării antisemitismului, reprimă cu cruzime spiritul național românesc și pe conducătorii politici care au slujit naționalismul românesc în perioada contemporană: marii intelectuali legionari, conducătorii legionari, conducătorii militari naționaliști, în frunte cu generalul Ion Antonescu și național-comunistul Nicolae Ceaușescu.

Ăsta a fost obiectivul ascuns al atragerii domnului Călin Georgescu în cursă. Corectitudinea politică impusă de „statul eșuat” (l-am citat pe președintele Iohannis) al „sistemului ticăloșit” (l-am citat pe președintele Băsescu) are drept una dintre cheile de control „superior” problematica impusă de evrei. Cine recunoaște că legionarii n-au fost decât niște criminali odioși, Corneliu Codreanu, tot criminal, Antonescu de asemenea un criminal, iar Ceaușescu un dușman al poporului, este „băiat bun”, apt să primească de la SRI-ul dlui Hellwig avizul pentru ocuparea oricărei funcții și acces neîngrădit „pe sticlă” de la televiziunile aservite sistemului, mai nou, aservite și prin cumpărarea patronatului cu banii poporului român, pentru a susține politicile guvernamentale.

Deci, domnul Călin Georgescu a fost întrebat despre unele prevederi restrictive ale Ordonanței 31/2002, transformată în Legea 107/2006, ale Legii 217/2015 și ale Legii 2/2021. Scopul urmărit de jurnaliștii aserviți sistemului a fost să-l determine pe Călin Georgescu să afirme idei interzise, să i se poată deschide dosar penal, să fie compromis și scos din lupta politică. Sistemul judeo-globalist din întreaga sferă de influență în care am fost și noi arondați simte cum se dezvoltă conștiința națională a popoarelor, cum crește dorința lor de libertate națională și suveranitate și luptă din răsputeri să se mențină la putere, prin forță și orice alte mijloace. Este cert că sistemul euro-atlantic scârțâie din toate încheieturile. Dar acum sistemul este foarte periculos; este în stare de orice ca să apere interesele oligarhiei care ține popoarele înlănțuite.

Această legislație punitivă nu permite românilor să abordeze istoria propriilor raporturi cu evreii (mai corect din punct de vedere lingvistic este termenul de „jidan”) și cu țiganii și părți foarte importante din istoria noastră națională, interzice venerarea unor mari personalități cultural-științifice ale românilor, pentru faptul că aceștia au fost legionari sau simpatizanți legionari. Dacă ar fi doar să înșirăm lista acestor mari personalități ai perioadei interbelice, românii de azi pot să-și pună o întrebare de fond: de ce acești oameni atât de luminați ai neamului românesc au acceptat să facă parte din Mișcarea Legionară, sau să simpatizeze cu ea, dacă Mișcarea ar fi fost atât de criminală cum o acuză unii evrei rău intenționați și toți cei vânduți lor?

De asemenea, această legislație a consacrat că toate sentințele pronunțate de „Tribunalul Poporului” și alte instanțe militare și civile din România, înființate în perioada judeo-bolșevică a ocupației militare sovieto-cominterniste a României, rămân în vigoare și este necesar să fie respectate! Or, aceste instanțe judeo-bolșevice au condamnat pe criterii politice și naționale o foarte mare parte a elitelor intelectuale, economico-financiare și politice ale României. Astăzi se cunoaște că distrugerea elitelor românești a fost un obiectiv al evreimii bolșevice, diriguitoare a luptei pentru promovarea internaționalismului proletar, cum se numea pe atunci globalizarea gândită și promovată de mai marii evreimii internaționale. De altfel, așa au procedat liderii judeo-sovietici și cu elitele etnice rusești, după ce au preluat puterea. Gulagul bolșevic din Rusia Sovietică s-a umplut de elitele de etnie rusă, iar minoritarii, în frunte cu evreii, au preluat puterea în întreaga Uniune Sovietică și apoi într-o mare parte a sferei de influență a URSS. Evreii din gulagul sovietic, ca și din pușcăriile din România, de după al Doilea Război Mondial, au fost doar cei care au fost turnătorii comuniștilor la serviciile secrete.

După al Doilea Război Mondial, românii, neatenți, cum au fost și sunt de multe ori în istorie, credeau că rușii le-au pricinuit necazurile făcute de cominterniști, dar cominterniștii nu erau etnici ruși, decât într-un procent infim. Evreii în foarte mare parte își declarau etnia în fals. În URSS și în celelalte state socialiste, foarte mulți evrei se declarau ruși sau ucraineni sau orice altceva decât evrei. Toate statisticile privitoare la numărul evreilor din structurile de putere ale statelor foste socialiste și din instituțiile importante ale statului sunt false, datorită declarării în fals de către evrei a propriei etnii. Astăzi, acest obicei, care are menirea să ascundă faptul că evreii controlează lumea în care trăim noi actualmente, a fost accentuat prin faptul că se elimină precizările privitoare la etnia persoanelor. Oficial, se precizează doar cetățenia iar, în mod excepțional, când se solicită etnia, este recunoscută doar cea declarată.

Iată cum regimul judeo-globalist din zona noastră de influență de astăzi, condus de mai marii bancheri evrei ai Lumii, în frunte cu familia Rothschild, și-a dat mâna peste timp cu judeo-bolșevicii care au condus Rusia Sovietică, împotriva popoarelor, în primul rând a spiritului național al acestora, al culturii și civilizației lor naționale, cele care fac fiecare națiune diferită și pe fiecare în parte mai frumoasă. Fără spirit național nu există libertate națională. Fără libertate națională, libertățile personale nu au valoare colectivă și nu sunt durabile. Cu multă abilitate social-politică, globaliștii au oferit libertăți individuale cetățenilor, în numele cărora au acaparat libertatea națională colectivă a popoarelor, inclusiv, în totalitate, pe cea a poporului român.

În România, după ce și-au pus agenturile la conducerea țării și ne-au luat libertatea națională care ne fusese asigurată, începând din 1964, de național-comuniști, occidentalii ne-au acaparat piețele de desfacere externe și apoi piața internă, apoi ne-au lichidat economia proprie și au înlocuit-o cu o economie străină, a lor, a occidentalilor, pe care să n-o putem nici măcar fiscaliza, ne-au luat toate resursele naturale și peste 5 milioane de oameni, duși în Occident, majoritatea de vârsta cea mai bună, între 20 și 50 de ani, care muncesc pentru prosperitatea Occidentului, lăsându-ne nouă în țară o parte din copiii lor, să li-i educăm pe banii noștri, și ne-au lăsat și pe părinții lor, ca să le plătim pensiile. Desigur, fiecare om a muncit și a contribuit pentru a-și dobândi pensia, dar această pensie este necesar să fie plătită de generația următoare, activă. Or, dacă cei din generația următoare muncesc și plătesc pensiile celor din Occident, pe ale noastre cine să ni le plătească? În viitor, această problemă va fi din ce în ce mai acută…

Această legislație neconstituțională, la care m-am referit anterior, încalcă grav libertatea cuvântului și de expresie, ca și spiritul de libertate care este necesar să domine cercetarea științifică a istoriei. Astăzi, istoricii obiectivi fug de istoria Mișcării Legionare și a celei antonesciene ca de mere acre. Rămân să ne scrie istoria alogenii și străinii…

Cred cu toată puterea mea că România nu poate fi o țară liberă atâta timp cât sunt în vigoare aceste legi globaliste, evreiești, antiromânești, care în mod subtil semnifică supunerea majorității românești în fața minoritarilor, în primul rând a evreilor și a țiganilor, mulți dintre ei ascunși, adică deghizați în români sau în alte etnii.

Tudor Urse: Care este adevărul istoric cu privire la cele două personalități din istoria României, menționate de mine anterior, Corneliu Zelea Codreanu și Ion Antonescu?

Corvin Lupu: În primul rând este necesar să repet că afirmațiile mele ar putea fi interpretate de o legislație și o justiție aservite străinilor, cum sunt cele din România, ca fiind „cult” al unor personalități proscrise de regimul politic și acest fapt m-ar aduce în situația de a putea fi condamnat la închisoare. În spatele discuției noastre, ca și a tuturor discuțiilor despre aceste teme, stau ascunși niște ticăloși, de altă etnie, plătiți de statul român, care abia așteaptă să găsească o propoziție sau un singur cuvânt interzis, ca să facă mare caz că românii sunt antisemiți, să le facă plângeri penale și să „dovedească” acest fals antisemitism al românilor, pentru a forța guvernul României să le dea mai mulți bani pentru a „lupta împotriva antisemitismului”, să le facă mai multe favoruri, să finanțeze mai multe muzee ale holocaustului (?!) etc.

Dumneavoastră ați pus întrebarea ca și când noi am trăi într-o Românie liberă, cu cetățeni liberi, ca și când regimul politic actual ar fi unul democratic, ar fi unul care ține cu românii. Dacă dumneavoastră sau vreunul din cititorii acestor rânduri și-au închipuit aceste aspecte, vă rog respectuos să vă reanalizați gândurile. Nu domnilor, nu suntem liberi. O veche vorbă înțeleaptă spune că dacă vrei să știi cine te stăpânește, află pe cine nu ai voie să critici. Păi, prin legislația la care m-am referit, nu ai voie să critici minoritarii etnici, cu deosebire pe evrei și pe țigani, ceea ce atrage inclusiv lipsirea de libertate. Critici un evreu, ești imediat declarat antisemit, iar împotriva antisemiților există legi aspre!

Revenind la emisiunile în care a cuvântat domnul Călin Georgescu, la care v-ați referit dumneavoastră, cred că ele au un merit excepțional, mai ales cele de la postul Realitatea Tv, în care s-a abordat un subiect care în trecut era „tabu”: Mișcarea Legionară și personalitatea mareșalului Ion Antonescu, ca și cea a lui Corneliu Codreanu. Meritul nu este doar al domnului Călin Georgescu, ci și al doamnei Anca Alexandrescu, ca realizator și al patronatului televiziunii Realitatea Plus Tv, respectiv al familiei Păcuraru, care au acceptat subiectele.

După părerea mea, toate afirmațiile domnului Călin Georgescu au fost corecte. N-am sesizat nicio greșeală din punct de vedere al adevărului istoric. De altfel, la televiziunea Antena 3 domnia sa nici nu a intrat în adâncimea tematicii, jurnaliștii abordând multe probleme în timp scurt și sărind de la una la alta, urmărind doar să-l atragă în cursă pe intervievat. Din această cauză este și greu ca telespectatorii să iasă pe de-a întregul lămuriți dintr-o astfel de emisiune.

Sunt foarte mulți români care i-au considerat eroi ai neamului, atât pe generalul Antonescu, cât și pe Corneliu Codreanu. Astăzi cei care cred la fel nu mai pot să afirme public aceasta din cauza legislației care interzice. Nimeni n-are chef să fie târât prin procuraturi și tribunale și să meargă la pușcărie. Aceste pericole i-au făcut pe istorici să ocolească cercetarea și publicarea unor părți foarte importante din istoria României.

Eu nu am ocolit aceste subiecte sensibile și le-am abordat în cărțile mele, în studii și articole. Unele dintre subiecte au fost sau sunt interzise. Am făcut-o pentru că așa am fost eu educat. Sunt fiul unui istoric care a condus și a creat instituții de importanță națională și internațională și am considerat totdeauna că dacă am dorit să studiez și să mă perfecționez în domeniul istoriei contemporane și recente, este necesar să spun și să scriu Adevărul pe care îl știu eu, indiferent de consecințe, indiferent de faptul că este nevoie să renunț la pozițiile sociale înalte pe care regimul mi le-a oferit ca perspectivă, cu condiția să-l slujesc. Am fost totdeauna obsedat de ideea că Adevărul este singurul egal al lui Dumnezeu!

În 2005, mi-au făcut plângere penală atât Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington DC, cât și Federația Comunităților Evreiești din România. Cele două plângeri au fost conexate într-un singur dosar de procurorul general al României de atunci, generalul de Justiție Militară Ilie Botoș. Dacă, atunci, când mai existau în conducerea instituțiilor de forță din România unii patrioți, plângerea le-a fost respinsă, evreii m-au reclamat peste tot: la Guvern, la Consiliul Județean, unde eram director și redactor șef al revistei Transilvania, la rectorul Universității, unde eram decan, la primarul Iohannis, care era șeful de partid al președintelui Consiliului Județean și au acționat în mod repetat împotriva mea, inclusiv prin Ambasada Israelului. Au asmuțit presa împotriva mea. Au apărut zeci de articole împotriva mea, insistându-se pe faptul că eu câștig salariile de la stat, care n-ar trebui să plătească un antisemit. N-a fost plăcut deloc. Erau ca râia… Niște mizerabili… Anul trecut au găsit într-un interviu al meu că am folosit cuvântul „jidan” și m-au reclamat la rectorul meu, fost student al nostru. Acesta le-a răspuns că în cursurile mele n-a găsit acel cuvânt și nici ideile din respectivul interviu…

Până nu demult, în dicționarul Academiei Române, cuvântul jidan era sinonim cu evreu. După promovarea legislației antisemite, s-au făcut presiuni la Academia Română ca să fie completat prin acordarea însușirii de „peiorativ”, ceea ce nu este corect, după părerea mea și a altora. Un domn academician mi-a spus că n-au mai putut scăpa de presiunile evreiești ca să fie trecut peiorativ cuvântul „jidan” (în germană Jude, în engleză Jew etc.). Faptul că în rândul multor cetățeni ai multor popoare, inclusiv a poporului român, jidanii / evreii nu sunt cea mai agreată dintre etnii, nu înseamnă că termenul de „jidan” se cuvine să fie apreciat ca fiind peiorativ. În rândul unor popoare, inclusiv în rândul unor minorități naționale, nici românii nu sunt agreați, decât dacă sunt slugi ale lor, cum au fost sute de ani, în Evul Mediu și în Epoca Modernă. Sașii și ungurii îi numeau pe români „valahi împuțiți”, dar pentru asta nu-i băgăm la pușcărie și nici nu le-au făcut etnicii români reclamații oficiale. Oricum, a reclama un profesor universitar pentru că a folosit cuvântul „jidan”, dovedește și micime, și răutate fără seamăn. De altfel, la Numitul Alexandru Florian, fiul unui judeo-bolșevic de foarte tristă amintire, răutatea se vede pe chipul său. Îi dă afară prin ochi și față…

În acest regim politic „ticăloșit” și „eșuat”, adevărul istoric se stabilește prin lege de către diriguitorii societății!!! Este stupid! Noi, istoricii nu avem voie să avem alte păreri, să ajungem la alte concluzii, decât cele impuse prin legile strâmbe. Or, Ordonanța 31/2002, devenită ulterior lege și agravată prin completare, este cu atât mai strâmbă cu cât ea a fost respinsă prin vot de plenul Parlamentului României. Răposatul mare istoric român Gheorghe Buzatu, pater familias al cercetătorilor istoriei celui de al Doilea Război Mondial, dar și al perioadei interbelice, era pe atunci vicepreședinte al Senatului României. El a explicat cu claritate întregului parlament că în România nu a avut loc niciun genocid împotriva evreilor, că evreii au fost protejați și salvați, deși erau o etnie care nu mai era agreată în cea mai mare parte a Europei, și a propus respingerea ordonanței lui Adrian Năstase, omul evreilor, el însuși minoritar etnic. Cu răbdare, diriguitorii evrei au solicitat slugoilor conducători ai României, președinte și prim-ministru, tot minoritari etnici, să modifice Constituția, ceea ce s-a petrecut în 2003 și să introducă sistemul de adoptare tacită a legislației. Adică, dacă parlamentarii nu vor să adopte o lege propusă de șefii țării, aleși pe sprânceană de stăpânii străini, ea stă la sertar un anumit timp, după care este adoptată fără vot și promulgată de președinte. O mizerie fără seamăn, care este totalmente anti-democratică.

Dar, vă amintesc că și acea modificare a Constituției s-a făcut printr-un fals electoral comparabil cu cel de la alegerile parlamentare din anul 1946. Referendumul pentru modificarea Constituției a fost prevăzut prin act normativ să se întindă pentru o perioadă de o zi, de la orele 7 la 21, într-o zi de sâmbătă. Românii nu s-au dus la vot și nu s-a atins pragul electoral. Referendumul nu era valid. Românii nu s-au dus la vot parcă simțind că modificările Constituției prin care se permitea vânzarea pământului țării la străini, prin care se desființa serviciul militar obligatoriu, prin care se puteau adopta legi fără votul parlamentarilor etc., sunt potrivnice intereselor lor. Și aveau dreptate.

Ne aflam în plin regim Iliescu-Năstase. În seara când s-a încheiat votul, încălcând legea, a ieșit la televizor ministrul Administrației Publice, celebrul Octav Cozmâncă, anunțând că referendumul se prelungește și pentru a doua zi!!! În același timp, Octav Cozmâncă, tartorul prefecților și președinților consiliilor județene, i-a amenințat pe aceștia că vor fi excluși de pe listele electorale din anul următor, 2004, când aveau loc alegeri parlamentare și prezidențiale, dacă nu vor scoate oamenii la vot. A început o adevărată nebunie. În rândul unor funcționari publici s-a vorbit mult despre faptul că s-au tipărit buletine de vot și s-au completat în fals de către funcționari de încredere ai sistemului, iar a doua zi s-a anunțat public că s-a atins pragul prezenței electorale obligatorii și referendumul a trecut și modificările Constituției s-au adoptat. Trădătorul Iliescu a promulgat modificările… Românii au fost din nou în parte neatenți, în parte ignoranți, în parte rău intenționați și au acceptat o nouă îngenunchiere națională… Nimeni nu a atacat la Parchetul General sau la Curtea Constituțională aceste abuzuri. Nimeni nu s-a sesizat din oficiu să verifice zvonurile publice. Răul s-a făcut.

Iată doar câțiva pași ai înlănțuirii României de către trădătorii ei, aduși la putere de alți trădători, în frunte cu generalii Iulian Vlad și Victor Athanasie Stănculescu, principalii actori ai loviturii de stat din decembrie 1989, cei care au predat România în mâinile agenților străinătății, împingând țara pe calea care a distrus-o, a jefuit-o și a făcut-o să devină o colonie a Occidentului.

Tudor Urse: Vă mulțumim.

Citiți a doua parte a articolului

Citiţi şi:
Corvin Lupu: «În lumea globală a serviciilor, marile servicii ale lumii le domină pe cele mici și odată cu ele, domină politicile guvernamentale»
Adevărul care deranjează „corectitudinea politică”
Doctrina legionară și principiile Mossadului

 

yogaesoteric
15 mai 2022