Măcelul covid din Italia (Lombardia) de la începutul anului 2020 a fost o înșelăciune organizată cu sânge rece, o groapă de șerpi fără fund, plină de distorsiuni, manipulări și minciuni (I)

Nu a existat nicio pandemie

Acum trei ani, lumea occidentală s-a oprit. Povestea oficială despre covid-19 descria un virus ciudat, care se răspândea brusc, mai mortal decât gripa, care venea din China și care a ajuns în nordul Italiei.

La 20 februarie 2020, primul presupus caz de covid-19 în occident ar fi fost descoperit în orașul Codogno, din Lombardia, Italia. Mai târziu, în aceeași zi, guvernul italian a raportat primul „deces cauzat de covid-19”.

Din nordul Italiei au fost difuzate articole mediatice dramatice care au lovit puternic în psihicul occidentalilor, punând presiune pe aceștia, lăsându-se impresia că există un nou virus misterios „super contagios” și „super letal” care traversează în galop regiunea, infectând și ucigând zeci de oameni.

Rapoarte înfiorătoare din Bergamo, un oraș din regiunea alpină Lombardia, din nordul Italiei, vorbeau despre înalte stive de sicrie, despre „nenumărate decese legate de covid, în creștere neîncetată” și despre nevoia alarmantă de asistență militară pentru a îndepărta volumul sinistru de cadavre care se tot îngrămădeau.

La începutul lunii martie 2020, spitalele din nordul Italiei raportau un „tsunami de decese” din cauza crizei covid și a condițiilor de supraaglomerare datorate „luptei împotriva epidemiei de coronavirus”, care puneau presiune pe spitale și personalul medical ducându-le la limită, deoarece medicii „primeau cadavre de dimineața până seara”.

Folosindu-se de întreaga mașinărie a statului, premierul italian Giuseppe Conte a început să emită un set de decrete guvernamentale care au culminat cu faptul că Italia a devenit prima țară din lume care a pus în aplicare un sistem național de izolare. Mandatele respective aveau să pregătească terenul pentru închiderile din întreaga lume occidentală.

Trei ani mai târziu, o evaluare cuprinzătoare a relatării despre presupusa urgență medicală italiană din primăvara anului 2020 dezvăluie o poveste despre istoria epidemiologică tulburătoare a nordului Italiei, manipularea mass-mediei și raportarea înșelătoare utilizată pentru a crea iluzia unei noi epidemii.

O multitudine de întrebări și neconcordanțe în jurul narațiunii italiene au ieșit curând la iveală. Atribuirea acestui set ciudat de circumstanțe convergente unui eveniment viral a solicitat credulitate.

Aceste condiții de supraaglomerare din spitalele italiene au fost cu adevărat rezultatul unui agent patogen viral unic sau au existat și alți factori cauzali?

Aceste creșteri anormale ale numărului de decese în exces în nordul Italiei au fost cauzate în mod verificabil de sosirea și răspândirea unui nou virus mortal?

Cum de s-a putut ca acest virus să se răspândească pe o suprafață de mii de kilometri în câteva zile și să atingă cote maxime sincronizate, în anumite locații?

Cum a fost posibil ca acest virus să se răspândească atât de repede pe mii de kilometri, atingând un vârf de tensiune în același timp în locațiile respective, dar să nu fie suficient de contagios pentru a se răspândi în alte locații din apropiere?

Cum se face că acest virus a așteptat un decret guvernamental și abia apoi a început să creeze un exces de mortalitate?

Cum a fost posibil ca toate țările din Occident, și nu numai, să adopte măsuri „sanitare” similare celor efectuate în Italia, practic „peste noapte”, măsuri care semănau mai degrabă cu un stat polițienesc de facto decât cu inițiative medicale?

De ce Italia?

O scurtă cronologie a seriei de evenimente care au avut loc în nordul Italiei în primăvara anului 2020:

31 ianuarie 2020 ‒ Consiliul de Miniștri din Italia declară o urgență națională de 6 luni, încredințând coordonarea răspunsurilor de urgență covid-19 șefului Departamentului de Protecție Civilă, în urma depistării primelor două persoane pozitive la covid-19 în Roma ‒ doi turiști chinezi care călătoreau din Wuhan.

20 februarie 2020 – Primul caz covid-19 al unui cetățean italian diagnosticat în Codogno.

Adriano Trevisan, în vârstă de 78 de ani, un zidar pensionar din satul Vo’ Euganeo, în apropiere de Padova, în regiunea Veneto, a devenit primul deces covid-19 înregistrat în rândul cetățenilor europeni. Decedatul a fost testat pozitiv pentru noul coronavirus și a murit în spital în timp ce era tratat pentru pneumonie.

23 februarie 2020 ‒ Guvernul italian introduce primele restricții de circulație și de acces/ieșire în jurul punctelor fierbinți, cunoscute sub numele de „zone roșii de izolare”.

În aceeași zi, Ministerul italian al Sănătății a emis îndrumări privind testarea PCR pentru 31 de laboratoare din întreaga Italie. Creștea numărul de cazuri.

25 februarie 2020 ‒ Introducerea unor noi măsuri restrictive în întreaga Italie.

27 februarie 2020 ‒ Se înființează un sistem național de supraveghere, coordonat de ISS (Institutul Național de Sănătate), pentru a supraveghea colectarea și actualizarea datelor zilnice.

1 martie 2020 ‒ Se extinde crearea de noi „zone roșii de izolare”.

4 martie 2020 ‒ În Italia este declarată închiderea la nivel național a școlilor și universităților.

8 martie 2020 ‒ Un decret al președintelui Consiliului de Miniștri extinde restricțiile la toată Lombardia și la alte zone întinse din nordul Italiei.

9 martie 2020 ‒ Guvernul Italiei, condus de premierul Giuseppe Conte, extinde blocajul la întreaga Italie, restricționând circulația populației, cu excepția situațiilor de urgență, deplasărilor la locul de muncă și serviciilor de sănătate.

11 martie 2020 ‒ Organizația Mondială a Sănătății declară epidemia cauzată de noul coronavirus (covid-19) drept pandemie globală. Italia declară închiderea tuturor restaurantelor, barurilor, teatrelor și tuturor activităților sociale.

18 martie 2020 ‒ Banca Centrală Europeană anunță un program uriaș de tipărire de bani pentru a menține sistemul financiar în funcțiune. Un plan de salvare de 750 de miliarde de euro acordat sectorului financiar pentru a lupta împotriva „crizei provocate de coronavirus”.

22 martie 2020 ‒ Încetarea tuturor activităților de producție neesențiale. Blocaj complet. Fabricile sunt închise și toată producția neesențială este oprită în toată Italia.

25 martie 2020 ‒ Se impun noi restricții în ceea ce privește circulația oamenilor, cu excepția motivelor esențiale (cum ar fi deplasarea la locul de muncă, serviciile medicale și aprovizionarea cu produse esențiale).

27 martie 2020 ‒ Se atinge un vârf al numărului de decese zilnice covid în Italia.

9 aprilie 2020 ‒ Decretul „Liquidità” intră pe deplin în vigoare, incluzând măsuri temporare pentru a facilita accesul la credite, pentru a sprijini continuitatea afacerilor și pentru a asigura lichidități întreprinderilor, precum și măsuri de sprijinire a exporturilor, a internaționalizării și a investițiilor întreprinderilor.

4 mai 2020 ‒ Redeschiderea majorității fabricilor și a diverselor întreprinderi de comerț cu ridicata, în cadrul protocoalelor prestabilite privind siguranța sanitară.

Deși o astfel de cronologie poate servi la împrospătarea memoriei noastre și poate oferi o înțelegere coerentă a succesiunii evenimentelor, ea nu înlocuiește istoria reală.

Așa cum se spune ‒ diavolul se ascunde în detalii.

Detaliile din nordul Italiei încep cu problemele masive de poluare și cu afecțiunile cronice de sănătate de lungă durată care însoțesc aceste probleme și care au afectat regiunea timp de ani de zile.

Poluarea și bolile cronice

Viața de zi cu zi în regiunea Lombardia este afectată de condiții de viață periculoase și de provocări pentru sănătate ‒ numeroase probleme acute de sănătate cu care se confruntă o populație îmbătrânită au fost documentate de mult timp.

Valea râului Po din nordul Italiei este citată ca având cea mai proastă calitate a aerului din întreaga Europă. Calitatea aerului din regiune se deteriorează de mulți ani. Orașele din Valea râului Po sunt menționate ca având cea mai mare mortalitate asociată cu poluarea aerului din întreaga Europă.

Pe lângă volumul mare de poluanți, Valea râului Po este cunoscută pentru caracteristicile sale unice de vânturi slabe și episoade prelungite de inversiuni climatice, care o transformă într-un rezervor de reținere a poluării atmosferice.

Raportul Lancet Planetary Health din ianuarie 2021 a estimat ratele de deces asociate cu poluarea cu particule fine și dioxid de azot, în 1000 de orașe europene. Brescia și Bergamo, din regiunea Lombardia, dețineau distincția morbidă de a avea cea mai mare rată de deces cauzată de particulele fine, din Europa. Alte două orașe din nordul Italiei, Vicenza și Saronno, s-au clasat pe locurile patru și, respectiv, opt, în lista primelor zece orașe din această categorie. Aceste localități corespund exact cu cele mai multe incidente de infecții ale căilor respiratorii superioare care au avut loc în nordul Italiei, așa cum se arată în raportul oficial privind pandemia.

„Epidemiile” continue și accelerate de fibroză pulmonară idiopatică (o boală pulmonară severă și progresivă), boli pulmonare interstițiale și rate ridicate de cancer bronșic și pulmonar au fost trăsături epidemiologice caracteristice pentru nordul Italiei, cu mult înainte ca un presupus virus să se aventureze în peisaj.

În regiunea Lombardia există, de asemenea, o problemă continuă cu azbestul, ca urmare a expunerii profesionale la azbest în anii 1960 și 1970. Un studiu din 2016 arată: „Incidența mezoteliomului în Lombardia, Italia: expunerea la azbest, modele temporale și proiecții viitoare, a prezis o creștere a mezoteliomului malign (MM), o formă agresivă și mortală de cancer care afectează în principal mucoasa de la nivelul pieptului și al abdomenului. Acest studiu a documentat o povară ridicată a MM la ambele sexe în regiunea Lombardia, reflectând o expunere profesională extinsă (mai ales la bărbați) și non-profesională (mai ales la femei) la azbest, în trecut. Ratele de incidență sunt încă în creștere; se așteaptă o scădere a apariției MM după 2019.”

Un alt studiu descrie „Investigarea impactului gripei asupra mortalității excesive la toate vârstele în Italia în timpul ultimelor sezoane (sezoanele 2013/14-2016/17)”, care relevă faptul că ratele de deces cauzate de gripa comună au crescut în mod semnificativ în ultimul deceniu. Acest studiu a descris o creștere de aproape patru ori a mortalității cauzate de gripă în perioada de timp analizată. Până în sezonul 2016/17, totalul a crescut vertiginos până la 24.981 de decese în exces, care puteau fi atribuite unei epidemii de gripă.

Pe lângă problemele continue ale poluării aerului, locuitorii din Valea râului Po sunt afectați de nivelurile ridicate de scurgere a dejecțiilor provenite de la animale din ferme, în râuri și afluenți.

Regiunea Lombardia generează cantități mari de dejecții animale, cu o producție de peste 40% din producția de lapte a Italiei, iar mai mult de jumătate din producția de carne de porc a Italiei se află în valea râului Po.

În întreaga Italie, problemele legate de solul otrăvit, cauzate de activitățile industriale și de accidentele din trecut și din prezent, au afectat pământul și locuitorii săi.

Activitatea industrială intensă și otrăvirea industrială din trecut în nordul Italiei afectează regiunea cu o altă masă de expuneri toxice.

În 1976, Seveso, Italia, a suferit „unul dintre cele mai grave accidente industriale din ultimul secol”. Dezastrul de la Seveso s-a petrecut într-o fabrică de produse chimice situată la 12 mile nord de Milano, în regiunea Lombardia din Italia. A dus la cea mai mare expunere cunoscută la 2,3,7,8-tetraclorodibenzo-p-dioxină (TCDD) în populațiile rezidențiale din istorie, devenind un „testament al efectelor de durată ale dioxinei”.

Dioxina este un agent cunoscut ca fiind cancerigen și multe persoane care locuiau în Seveso și în împrejurimi la acea vreme ar fi avut un risc crescut de cancer mai târziu în viață. Cineva care a împlinit 20 de ani în 1976, ar fi ajuns la peste 60 de ani în epoca covid.

Acest aspect este în concordanță cu ceea ce a fost raportat pe scară largă în rândul bărbaților din Nembro, cancerul fiind principala cauză de deces în acest grup demografic, iar cancerul pulmonar fiind cel mai frecvent tip de cancer.

Măsurile de austeritate și infrastructura de sănătate

La condițiile de mediu abisale cu care se confruntă populația din nordul Italiei s-au adăugat și măsurile de austeritate din ultimele două decenii, care au decimat serviciile publice italiene, reducând drastic resursele de asistență medicală.

Examinând starea spitalelor din nordul Italiei, cu mult timp înainte de „pandemie”, începe să se contureze un tipar.

O analiză din 2019 privind starea actuală a spitalelor italiene, „Health & Hospitals in Italy. 17th Annual Report” (Sănătatea și Spitalele în Italia. Al 17-lea Raport Anual), a pus în evidență o „creștere semnificativă în 2019 a persoanelor aflate pe listele de așteptare și pentru perioade mai lungi, în comparație cu situația deja problematică din 2018”, precum și o „deteriorare pronunțată în ultimii 5 ani, a sistemelor de «conectare» între medicina generală și spitale și între acestea și serviciile post-spitalizare (reabilitare, îngrijire pe termen lung, case de îngrijire asistată și servicii de îngrijire la domiciliu)”.

Atmosfera încărcată și furtuna de foc rezultată, creată de o trâmbițată „invazie virală”, a expus în mod brutal efectele a 20 de ani de reduceri de fonduri în sistemul național de sănătate.

Un raport Oxfam din 2013 privind impactul măsurilor de austeritate, „THE TRUE COST OF AUSTERITY AND INEQUALITY Italy Case Study” (Adevăratul cost al austerității și inegalității ‒ Studiu de caz în Italia) a evidențiat declinul serviciilor de sănătate din Italia.

În raport se menționează că în anul 2000, Italia era pe locul 2 în lume în ceea ce privește asigurările de sănătate. Rapoartele au menționat că, până în anul 2011, din cauza scăderii anuale a cheltuielilor pentru sănătate, „peste nouă milioane de persoane au declarat că nu au putut avea acces la anumite servicii de sănătate din motive economice”.

Reducerile suplimentare au amplificat o situație deja instabilă. În perioada anilor 2010-2019, Serviciul Național de Sănătate din Italia a suferit reduceri financiare de peste 37 de miliarde de euro, pe măsură ce a cunoscut o privatizare progresivă a serviciilor de sănătate. Cheltuielile guvernamentale pentru asistență medicală, în scădere de ani de zile, au scăzut vertiginos până la o rată inferioară celei pe care OMS o considera capabilă să ofere asistență medicală de bază.

Aceste reduceri cuprinzătoare au avut, de asemenea, efecte grave asupra forței de muncă din domeniul sănătății și asupra paturilor și echipamentelor spitalicești disponibile, împiedicând efectiv capacitatea unităților de îngrijire de a trata eficient pacienții.

În perioada cuprinsă între anii 2009 și 2017, 5,2% din personalul din domeniul sănătății a fost redus. În ultimii 10 ani, au fost pierdute 70.000 de paturi. În unitățile medicale de terapie intensivă, disponibilitatea paturilor ATI a scăzut de la 922 la 100.000 de locuitori în anul 1980, la 262 la 100.000 de locuitori.

Datele din anul 2020 indică un total de 5.179 de paturi în unitățile de terapie intensivă (aproximativ 8,9 paturi la 100.000 de locuitori) pentru întreaga Italie, cu o populație de puțin peste 60 de milioane de locuitori în anul 2020.

La nivel operațional obișnuit, în anul 2020, cele 74 de spitale din Lombardia, care deservesc o populație de 10 milioane de locuitori, aveau aproximativ 720 de paturi de terapie intensivă, cu până la 90% dintre acestea ocupate de obicei în timpul iernii.

Până la 10 martie 2020, erau 877 de persoane spitalizate în secțiile de terapie intensivă, unitățile din Lombardia fiind arhipline, iar solicitările de transfer al pacienților în alte regiuni erau predominante.

Efectul net al acestor reduceri radicale ale infrastructurii și serviciilor spitalicești în contextul isteriei covid era previzibil; de ani de zile, medicii italieni de terapie intensivă au raportat că epidemiile de gripă determină umplerea unităților de terapie intensivă, așa cum s-a petrecut în locații din întreaga lume.

Tăcerea zgomotoasă din partea mass-media cu privire la aceste fapte incomode a ținut publicul în întuneric cu privire la realitățile sistemului italian de sănătate aflat în colaps.

În lumina acestor date, nu este surprinzător faptul că persoanele cu infecții respiratorii sezoniere de rutină și în mare parte reversibile, odată internate în spitale, ar fi putut să nu fie tratate în mod corespunzător sau cu succes.

Decese iatrogene / protocoale spitalicești

În primăvara anului 2020, oficialii italieni din domeniul sănătății au introdus protocoale de sănătate fără precedent, special pentru covid.

Aceste noi protocoale, inclusiv intubarea timpurie însoțită de sedare, au fost considerate necesare pentru a proteja medicii și asistentele într-un moment în care încărcătura virală a presupusului agent patogen letal ar fi fost mai mică.

Erau aceste noi protocoale adecvate pentru tratarea problemelor respiratorii superioare?

Ventilatoarele mecanice, care împing oxigenul în pacienți ai căror plămâni cedează, au devenit rapid practica acceptată în tot sistemul spitalicesc italian. Medicii au făcut afirmații extravagante potrivit cărora ventilatoarele „deveniseră ca aurul”.

Utilizarea ventilatoarelor presupune sedarea pacientului și introducerea unui tub în gât. Medicamente precum midazolamul, sulfatul de morfină și propofolul sunt folosite în completarea acestei proceduri; medicamente care vin cu contraindicații și avertismente privind efectele secundare, inclusiv depresia respiratorie și stop respirator. Midazolamul și propofolul sunt două medicamente care sunt utilizate în mod regulat pentru sinuciderea asistată și pentru a eutanasia deținuții condamnați la moarte.

În timpul valului inițial de isterie din martie 2020, guvernul italian a solicitat și a primit o achiziție de urgență de midazolam din Germania, deoarece spitalele lor „au avut brusc nevoie de o cantitate de 3-4 ori mai mare decât în mod normal, de acest medicament”.

Protecția civilă italiană a inițiat o procedură de achiziții publice accelerată pentru a obține 3800 de ventilatoare respiratorii suplimentare.

Încă din aprilie 2020, dependența de ventilația mecanică a fost criticată de experții italieni. Luciano Gattinoni, un specialist italian de renume mondial în terapie intensivă, a sugerat că „ventilația mecanică era folosită în mod abuziv și excesiv”.

Marco Garrone, medic de urgență la Spitalul Mauriziano din Torino, Italia, a remarcat:

„Am început cu o atitudine unică, care nu a dat roade”, a spus Garrone despre practica de a pune imediat pacienții pe ventilatoare, doar pentru a vedea cum starea lor se deteriorează. „Acum căutăm să amânăm intubarea cât mai mult posibil”, a adăugat dr. Marco Garrone.

Chiar și în timp ce unii oficiali din domeniul sănătății făceau presiuni pentru a obține mai multe ventilatoare pentru a trata pacienții cu coronavirus, unii medici se îndepărtau de la utilizarea acestora.

Au început să apară întrebări legate de cauzele reale ale „morții covid” a persoanelor fragile și în vârstă plasate pe ventilatoare, pentru simplul motiv că medicii observau rate de deces neobișnuit de ridicate în cazul pacienților cu coronavirus aflați pe ventilatoare.

Ar putea fi vorba de un abuz medical și nu de un agent patogen nou, care să fi aprins acest butoi cu pulbere în spitale și să fi creat o buclă a unei panici publice?

S-ar putea ca ceea ce s-a răspândit prin spitalele italiene în primăvara anului 2020 să fi fost o epidemie de iatrogenie?

A fost posibil ca evenimentul de mortalitate din primăvara anului 2020 din nordul Italiei să nu fie o aberație epidemiologică sau biologică, ci rezultatul unui set de mandate administrative fără precedent din partea guvernului italian și a oficialilor din domeniul sănătății publice?

Măsurile de urgență și impactul lockdown-ului asupra populației

Guvernul italian, oficialii din domeniul sănătății publice și medicii regionali care au proclamat că un „nou virus” a ajuns în nordul Italiei, au insistat să fie activate pregătirile de urgență pentru a face față acestei creșteri „masive” a numărului de pacienți cu covid-19. Faptul că aceste previziuni erau speculații, folosind previziuni bazate pe un model liniar, venite de la medici aflați în conflict de interese, a fost de puțin interes pentru reporteri.

Un set progresiv de decrete restrictive, inclusiv izolarea satelor și orașelor, a fost rapid pus în aplicare. Aceste directive au avut rolul de a îngrozi și dezorienta și mai mult o populație deja panicată.

Cetățenilor li s-a spus să stea în case și li s-a interzis să intre în anumite zone; au fost aplicate amenzi pentru cei care încălcau legea. Majoritatea magazinelor și întreprinderilor au primit ordin să se închidă.

Locuitorii au descris străzile abandonate ca fiind suprarealiste și „înfricoșătoare”.

Rosanna Ferrari, proprietara unei ferme, a declarat: „ne confruntăm cu un pic de panică. Supermarketurile au fost luate cu asalt încă de vinerea trecută. Sunt cozi în fața farmaciei. Au spus că astăzi vor veni din casă în casă, pentru a colecta mostre de salivă.”

Angelo Caperdoni, primarul din Somaglia, a descris o situație alarmantă: „La început a fost dificil să stăpânim panica, mai ales că pe rețelele de comunicare virtuală circulau multe știri false pe care oamenii le credeau adevărate. Există încă panică în ceea ce privește proviziile alimentare. Mulți oameni au mers ieri la Codogno pentru a încerca să se aprovizioneze cu produse esențiale.”

Franco Stefanoni, primarul orașului Fombio, aflat și el sub izolare, a descris scena agitată în termeni militari, observând că cele două mini-marketuri din oraș au fost „asediate”, deoarece „oamenii au alergat la supermarket pentru a cumpăra 20 kg de paste sau 30 kg de pâine”.

Fostul președinte al Consiliului Superior de Sănătate din Italia, Roberta Siliquini, a oferit o explicație mai rezonabilă pentru această agitație: „am găsit cazuri pozitive la persoane care probabil au avut puține sau niciun simptom și care ar fi putut învinge virusul fără să știe”.

Capetele reci care sfătuiau la calm au fost sistematic îngropate sub un baraj de edicte guvernamentale draconice, propagandă manipulată de interese și un asalt susținut al agitației mediatice și al relatărilor înșelătoare.

Citiți continuarea articolului

Citiți și:
Italia: un raport arată că doar 2,9% dintre decese au fost cauzate de covid-19
Cine sunt cei 150 de membri Bilderberg care au influențat și controlat răspunsul la covid-19

 

yogaesoteric
10 iulie 2023

 

Also available in: English