Iubirea – prima lege divină

Toţi marii înţelepţi au fost de acord cu faptul că iubirea este prima lege divină pe care omul trebuie să o respecte pentru a fi în armonie cu el însuşi, cu ceilalţi şi cu întreg universul. Deci, este important să reţinem că IUBIREA este întotdeauna prima lege divină.

IUBIREA, aşa cum o înţeleg  înţelepţii şi yoghinii, este ACŢIUNEA de a fi un focar de fericire şi sublimă împlinire, în acelaşi spaţiu cu alte fiinţe, ceea ce înseamnă că iubirea este reală, la fel de reală ca şi noi înşine. Iubirea, atunci, nu mai este o idee abstractă sau un concept intelectual steril, ci este trăită ca ceva divin, inefabil, pe care îl manifestăm, în ultimă instanţă, cu întreaga noastră fiinţă dilatată în nemărginire.

Pretutindeni în Univers există conştiinţă şi fiinţe capabile să ia, la modul conştient, propriile lor decizii. Iubirea universală cosmică nu pierde niciodată controlul: legile ei sunt la fel de logice, exacte şi implacabile ca şi legile fizicii. Ea este un mare mister şi de aceea nu putem spune, în acest moment al evoluţiei noastre, că avem totală cunoştinţă despre aceste  legi. Şi totuşi, la un anumit nivel de evoluţie spirituală, oricine ajunge să ştie că, în orice situaţie, avem cu toţii exact ceea ce merităm. De aceea, cu cât dăruim mai multă iubire, cu atât vom primi mai multă iubire, şi de cele mai multe ori generozitatea Divinului face să primim de mii de ori mai mult decât noi oferim.
Aceasta este legea, aşa cum afirma şi Iisus: „Iubeşte mult şi mult vei fi iubit.”