Jeff Bezos, patronul Washington Post: Nu ne mai crede nimeni – Cei care luptă cu realitatea pierd!

Odată cu plandemia, presa corporatistă s-a înrolat cu arme și bagaje în tabăra Sistemului, în lupta împotriva cetățeanului de rând. A fost un gest sinucigaș, care a însemnat moartea mass-mediei oficioase.

După un prim șoc, oamenii au început încet-încet să se trezească. Au înțeles că presa, în loc să-i informeze, îi minte pentru a-i aservi. Și au început să se orienteze către sursele de informații alternative.

Exact ca în cazul Hollywoodului – care s-a distrus singur, jucând totul pe cartea ideologiei progresiste – presa oficioasă și mincinoasă s-a trezit că i se prăbușesc tirajele și audiențele.

Patronii – primii care au încurajat înrolarea ziarelor și televiziunilor lor – sunt acum disperați: văd cum afacerile lor iau apă ca niște corăbii ciuruite și încearcă să le salveze în al 11-lea ceas.

Dar credibilitatea, odată pierdută, se recâștigă greu. Oamenii, fripți o dată, suflă și-n iaurt.

Exemplul cel mai bun este cel al Washington Post și al patronului său, megamiliardarul Jeff Bezos.

Wa-Po a fost considerat dintotdeauna vocea CIA. Însă, de-a lungul existenței sale, a încercat măcar să mențină aparențele.

Însă, odată cu plandemia, și-a dat masca jos. A jucat pe față. Și s-a dus în cap.

Având acum spectrul falimentului în față, Bezos a încercat o lovitură de imagine: pentru prima dată, Washington Post a anunțat că nu susține pe nimeni la președinție.

Este o tradiție ca ziarele mari să își anunțe oficial preferința și sprijinul pentru unul dintre cei doi candidați. În anii trecuți, aproape fără excepție, Wa-Po i-a susținut pe candidații Democrați.

Acum, firesc, ar fi urmat să își anunțe sprijinul pentru Kamala Harris. Nu a făcut-o.

Decizia lui Bezos a provocat un iureș exact unde se aștepta mai puțin: în sânul redacției. Jurnaliștii, stângiști și progresiști, recrutați și dresați ani de-a rândul după chipul și asemănarea patronului, s-au revoltat. Au sărit să muște mâna care i-a hrănit.

Pacificarea internă va fi extrem de dificilă și va lăsa urme adânci pe chipul Washington Post și al presei corporatiste în general.

Panicat, patronul a publicat în ziar o scrisoare deschisă către cititori, în care încearcă să își explice gestul.

Textul scrisorii este foarte interesant. Direct sau printre rânduri, Bezos recunoaște un principiu elementar în capitalism: nu e bine să îți înșeli clienții pentru că riști să pierzi totul.

Oligarhul a încercat să devină peste noapte socialist, dar să-și păstreze intact și purcoiul de bani. A constatat că este imposibil.

Reproducem mai jos textul integral al scrisorii deschise a lui Jeff Bezos către cititori, așa cum a fost publicat în ediția din 28 octombrie a Washington Post:

Crudul adevăr: americanii nu mai au încredere în mass-media

Un mesaj din partea patronului nostru

În sondajele publice anuale privind încrederea și reputația, jurnaliștii și mass-media au ocupat în mod regulat ultimele locuri, adesea imediat deasupra Congresului. Dar în sondajul Gallup din acest an, am reușit să ne situăm sub Congres. Profesia noastră este acum cea mai puțin credibilă dintre toate. Este clar că ceva din ceea ce facem nu funcționează.

Permiteți-mi să fac o analogie. Mașinile de vot este necesar să îndeplinească două cerințe. Să numere voturile cu exactitate, iar oamenii să creadă că ele numără voturile cu exactitate. A doua cerință este distinctă și la fel de importantă ca prima.

La fel este și în cazul ziarelor. Este necesar să respectăm adevărul și oamenii să creadă că respectăm adevărul. Este o pastilă amară greu de înghițit, dar nu îndeplinim cea de-a doua cerință. Majoritatea oamenilor cred că mass-media este părtinitoare. Cine nu vede asta înseamnă că nu urmărește cu atenție realitatea, iar cei care se opun realității, pierd. Realitatea este campionul care nu a fost înfrânt niciodată.

Ar fi simplu să dăm vina pe alții pentru prăbușirea de lungă durată și constantă a credibilității noastre (și, drept urmare, pentru declinul influenței noastre), dar victimizarea nu ne ajută. A te plânge nu este o strategie. Este necesar să muncim mai mult, ca să controlăm ce putem controla pentru a ne crește credibilitatea.

Girul politic dat de presă nu contribuie cu nimic la înclinarea balanței în alegeri. Niciun votant ezitant din Pennsylvania nu va spune: „Mă iau după ce gir dă Ziarul A”. Niciunul. Ce face girul de presă, de fapt, este să creeze percepția de părtinire. O percepție de lipsă de independență a presei.

A pune capăt acestei situații este o decizie de principiu și este cea corectă. Eugene Meyer, editorul Washington Post între 1933 și 1946, a gândit la fel și a avut dreptate. Decizia de a nu oferi girul niciunuia dintre candidații la președinție, de una singură, nu este suficientă pentru a ne spori cota pe scara încrederii publice, dar este un pas semnificativ în direcția cea bună.

Îmi pare rău că nu am făcut asta mai devreme, cu mult înainte de alegeri, când atmosfera nu era atât de încărcată emoțional. A fost rezultatul doar al unei planificări inadecvate și nu al vreunei strategii intenționate.

Aș mai vrea să clarific că aici nu este vorba despre niciun quid pro quo. Nu am consultat niciuna dintre campanii și niciunul dintre candidați, la niciun nivel, înainte de a lua această decizie. Ea a fost luată integral în interior. Dave Limp, directorul executiv al uneia dintre companiile mele, Blue Origin, s-a întâlnit cu fostul președinte Donald Trump chiar în ziua în care am dat anunțul.

Am oftat când am aflat, pentru că știam că asta le va da apă la moară celor care ar vrea să spună că decizia noastră nu este una principială. Dar adevărul este că nu am știut dinainte despre această întâlnire. Nici măcar Limp nu a știut despre această întâlnire dinainte; întâlnirea a fost programată la repezeală în acea dimineață. Nu există nicio conexiune între această întâlnire și decizia noastră privind susținerea prezidențială și orice sugestie că n-ar fi așa este o minciună.

Când vine vorba de aparența de conflict de interese, eu nu sunt un proprietar ideal pentru The Post. În fiecare zi, undeva, un director de la Amazon sau de la Blue Origin sau cineva de la una dintre numeroasele mele fundații filantropice ori companii la care am acțiuni ori în care investesc va participa la o întâlnire cu oficiali guvernamentali. Am scris odată că The Post este, pentru mine, un „factor de complexificare”. Așa este. Dar se pare că și eu sunt un factor de complexificare pentru The Post.

Puteți privi bogăția și interesele mele de afaceri ca pe un bastion împotriva intimidării, sau le puteți vedea ca pe o rețea de conflicte de interes. Doar propriile mele principii pot înclina balanța într-o parte sau în alta. Vă asigur că punctele mele de vedere de aici sunt, de fapt, bazate pe principii și cred că istoricul meu ca proprietar al The Post din 2013 susține această afirmație. Desigur, sunteți liberi să vă faceți propria părere, dar vă provoc să găsiți un singur caz în acești 11 ani, în care am convins pe cineva de la The Post să acționeze în favoarea propriilor mele interese. Nu s-a petrecut.

Lipsa de credibilitate nu afectează doar The Post. Multe ziare asemenea nouă suferă de aceeași problemă. Și este o problemă nu numai pentru mass-media, ci și pentru națiune. Mulți oameni apelează la podcasturi improvizate, la postări inexacte pe rețelele de comunicare virtuală și la alte surse de știri neverificate, care pot răspândi rapid informații eronate și adânci diviziunile. Washington Post și New York Times câștigă premii, dar din ce în ce mai mult vorbim doar cu o anumită elită. Din ce în ce mai mult, vorbim cu noi înșine. (Nu a fost întotdeauna așa – în anii nouăzeci, aveam penetrare de 80 la sută în casele oamenilor din zona metropolitană a Washingtonului).

Așa cum nu mi-am susținut interesul personal și nici nu am s-o fac vreodată, n-am să permit nici ca acest ziar să rămână pe pilot automat sau să dispară în irelevanță – depășit de podcasturi neverificate și de vorbe de clacă pe social media; nu fără luptă. Este prea important. Mizele sunt prea mari. Acum, mai mult ca niciodată, lumea are nevoie de o voce credibilă, de încredere, independentă, și de unde poate acea voce să vină cel mai bine dacă nu din capitala celei mai importante țări de pe pământ?

Pentru a câștiga lupta asta, va fi nevoie să ne exersăm alți mușchi. Anumite modificări vor însemna revenirea la cum eram în trecut, iar altele vor fi invenții noi. Criticile vor face parte integrantă din orice e nou, bineînțeles. Așa e mersul vieții. Nimic din toate astea nu va fi ușor, dar va merita efortul. Sunt foarte recunoscător să fac parte din această nouă întreprindere. Mulți dintre cei mai buni jurnaliști din lume lucrează la Washington Post și muncesc pe brânci în fiecare zi ca să ajungă la adevăr. Ei merită să fie crezuți.

Citiți și:
Cum ar arăta lumea dacă Presa și-ar face Datoria?
Washington Post a pierdut 200.000 de abonați pentru ca a refuzat să o susțină pe Kamala Harris la președinția SUA
SUA: Încrederea americanilor în presă a scăzut la un nivel record – sondaj Gallup

 

yogaesoteric
19 noiembrie 2024