Jiu Tian sau „Al nouălea cer”: O uriașă „navă-mamă” pentru drone a Chinei poate lansa 100 de roboți ucigași

Această dronă de dimensiunea unui avion de linie este înfricoșătoare, dar are și dezavantaje.

Conceptul din spatele noii nave-mamă gigantice pentru drone din China, numită Jiu Tian („Al nouălea cer”), ar putea fi capabil să lanseze până la 100 de drone kamikaze mici.

Cu toate acestea, astfel de aeronave mari, care nu sunt stealth, nu sunt proiectate pentru a penetra apărarea aeriană serioasă și se confruntă cu provocări tehnice, cum ar fi întreruperea semnalului de control și menținerea dronelor mai mici pe țintă.

Statele Unite urmăresc îndeaproape noua dezvoltare a dronelor chinezești, deoarece ar putea fi doar un banc de testare pentru viitoare inovații în autonomia dronelor. Popular Mechanics analizează această nouă armă a Chinei.

De la scenarii SF la coșmar real

„Imaginați-vă că sunteți un soldat care apără un avanpost de pe o insulă îndepărtată când observați un avion inamic zburând foarte sus deasupra voastră. În loc de o serie de bombe, avionul eliberează un „nor” de particule mici, asemănătoare cu țânțarii. Această încărcătură ar putea cădea timp de până la 10 minute, cu o viteză terminală mare. Dar, în cele din urmă, un zumzet amenințător îi dezvăluie natura norului: un roi de zeci și zeci de drone kamikaze mici, dar mortale, fiecare înarmată cu o încărcătură letală și senzori.

Dronele scanează apoi sistematic câmpul de luptă cu senzorii lor și identifică ținte, de la vehicule blindate și radare până la soldați distincți. Inteligența artificială conectată în rețea a dronelor trimite una sau mai multe drone mici pentru a ataca fiecare țintă identificată dintr-un unghi diferit. Aceste drone sunt, în esență, rachete ghidate minuscule, suficient de mici pentru a pătrunde în buncăre. Și pentru că sunt atât de multe, una dintre acestea vă va găsi.

Este materia primă pentru coșmarurile din filmele SF. Dar poate fi și conceptul din spatele giganticei nave-mamă pentru drone din China, numită Jiu Tian („Al nouălea cer”), care se presupune că poate lansa până la 100 de drone kamikaze mici din compartimentele de încărcare montate lateral.

Un raport al Centrului de Analiză a Informațiilor privind Sistemele de Apărare al guvernului SUA concluzionează că roiurile de drone lansate de navele-mamă ar putea „acoperi o zonă geografică mai mare pentru toate tipurile de misiuni”. Asta înseamnă că mai multe drone ar putea fi concentrate rapid pentru a efectua misiuni de recunoaștere sau de atac. Cooperând în acest fel, ele ar acoperi un teritoriu mai mare decât ar fi posibil în mod normal.

Dar nimeni nu a încercat până acum să încorporeze atât de multe drone într-o singură aeronavă de mari dimensiuni.

Structura aeronavei Jiu Tian a fost prezentată pentru prima dată la salonul aeronautic de la Zhuhai, în noiembrie 2024, sub denumirile SS-UAV și Jetank. Companiile din Shaanxi și Guangzhou și Institutul nr. 1 de Proiectare Aeronautică al guvernului chinez le-au dezvoltat împreună în doar 18 luni, la un cost aproximativ de 500 de milioane de dolari.

Deși interiorul sistemului de lansare a mini-dronelor nu a fost dezvăluit, aeronava-mamă este reală, iar patru exemplare au fost asamblate până în aprilie, potrivit mass-media de stat chineză. Testele de zbor erau programate pentru sfârșitul lunii iunie, dar acest fapt nu a fost confirmat, în ciuda zvonurilor privind observarea aeronavei.

Ca un avion de linie

Cu o anvergură a aripilor de 25 de metri ‒ aproape de dimensiunea unui Boeing 737 ‒ Jiu Tian aparține unei clase rare de drone extra-mari, precum RQ-4 Global Hawk al Forțelor Aeriene ale SUA. Ambele sunt proiectate pentru a zbura la înălțime, pe distanțe lungi și pentru misiuni de lungă durată. Potrivit mass-media de stat din China, aceasta cântărește 11 tone, cu 50% mai mult decât un RQ-4. Cu toate acestea, are o altitudine maximă mai mică, de 49.000 de picioare (14,9 km), și poate zbura timp de 12 ore, mai puțin decât RQ-4.

Un singur motor propulsează Jiu Tian la viteze de până la 700 km/h, cu autonomie de 7.000 km, suportând sarcini utile de până la 6,6 tone. În partea frontală a aeronavei se află atât o turelă cu senzori electro-optici și infraroșii, cât și o cupolă pentru montarea radarului de scanare a suprafeței.

Compartimentul mare de încărcare al dronei are uși pe fiecare parte a fuselajului, ceea ce permite schimbarea diferitelor module de misiune, inclusiv module de depozitare a mărfurilor și module suplimentare de combustibil. De asemenea, are opt piloni sub aripi care susțin o serie de arme grele, inclusiv bombe ghidate grele, rachete supersonice anti-navă, rachete aer-aer și rachete balistice puternice lansate din aer.

Această dronă mare are multe utilizări potențiale: transportul de marfă, misiuni de supraveghere maritimă și recunoaștere pentru a sprijini operațiunile militare sau de ajutor în caz de dezastre, sau transportul de arme cu rază lungă de acțiune.

Cu toate acestea, cea mai interesantă caracteristică a lui Jiu Tian este modulul Isomerism Hive, care lansează drone. Se presupune că este capabil să lanseze drone kamikaze FPV (First Person Wiev) letale, cu diferite versiuni ale modulului (fie o matrice de celule pătrate, fie tuburi de lansare cilindrice) care lansează drone quadcopter și UAV-uri cu aripi fixe.

Dronele kamikaze mici (FPV) s-au dovedit a fi extrem de letale pentru vehicule și personal, provocând, potrivit rapoartelor, 70% din victimele de război din Ucraina. Fiecare dintre aceste drone are o cameră mică, care permite pilotului uman să vadă din perspectiva acesteia. Dar cele mai mici și mai ieftine drone au o limitare majoră: au o rază de acțiune intrinsecă redusă, putând parcurge doar câțiva kilometri.

Aceasta le face dificil de utilizat într-un conflict din Pacific, unde bazele și flotele părților adverse sunt de obicei separate de sute sau mii de kilometri. În schimb, desfășurarea unei nave-mamă de mari dimensiuni are mai mult sens, spune Caitlin Lee, expertă în sisteme fără pilot la think tank-ul RAND. Ea subliniază modul în care războiul din Ucraina a reafirmat necesitatea de a folosi o „masă” mare de muniții accesibile, nu doar stocuri mici de super-rachete costisitoare.

Marina SUA a testat cu succes un concept de lansare în masă a dronelor în urmă cu nouă ani, când trei avioane F/A-18 au lansat în mod experimental un roi cooperativ de 103 drone mici Perdix care au zburat peste baza aeriană Naval Air Weapons Station China Lake din California.

Un proiect cu obstacole serioase

Cu toate acestea, combinația dintre nava-mamă și mini-dronă se confruntă cu câteva obstacole serioase. „Există motive fundamentale pentru a pune la îndoială acest proiect de aeronavă, care țin pur și simplu de fizică”, spune Lee. În primul rând, dronele minuscule nu pot funcționa la altitudini mari, deoarece aerul rarefiat le împiedică să genereze portanța și forța de propulsie de care au nevoie.

Până când o mini-dronă poate folosi în sfârșit sistemul de propulsie după ce a căzut zeci de mii de metri, lovită de vânturi, s-ar putea să nu mai rămână în raza țintei sale, spune Lee. Așadar, nava-mamă ar fi nevoie să zboare mult mai jos pentru a elibera acele drone, ceea ce ar readuce-o în zona de angajare a rachetelor sol-aer moderne.

„Este puțin probabil ca această navă-mamă să supraviețuiască în orice tip de mediu aerian contestat”, a spus Lee. Într-adevăr, Forțele Aeriene retrag din uz aeronavele RQ-4 tocmai pentru că, odată ce începe focul, acestea sunt prea ușor de distrus.

O altă provocare este că sistemele de lansare FPV ale Jiu Tian par să se bazeze pe o tehnologie autonomă care nu există încă. Utilizarea dronelor kamikaze FPV ieftine disponibile în prezent „implică faptul că fiecare dronă de la bordul navei-mamă ar fi legată de o persoană care operează drona de la distanță”, spune Lee. „Având în vedere distanțele pe care se preconizează că Jiu Tian le va parcurge ‒ peste 4.500 de mile ‒ ar fi nevoie de un releu satelitar pentru a asigura o legătură între fiecare persoană și fiecare dronă, precum și un raport de 1:1 între dronă și operator.”

Deocamdată, Jiu Tian rămâne „ineficientă în cel mai bun caz și probabil nesigură”, spune Lee. Atacurile sale cu drone de mici dimensiuni ar putea fi probabil lansate doar împotriva țintelor care nu dispun de sisteme funcționale de apărare aeriană la altitudine mare.

Conceptul de navă-mamă-roi este necesar mai întâi să fie mai autonom, spune Lee, cu cel puțin planuri de zbor preprogramate. „Pe măsură ce inteligența artificială permite niveluri mai ridicate de autonomie, am putea vedea în cele din urmă și roiuri adevărate, în care fiecare dronă ia decizii în timp real, împărtășește informații cu alte drone și se adaptează în răspuns la evenimente externe ca grup.”

Deși teoreticienii militari anticipează de mult timp autonomia letală a roiurilor, nu se știe când aceasta va deveni operațională. Conceperea unor roiuri de drone scalabile, cu funcții complete, care pot „vedea” cu adevărat folosind viziunea computerizată și pot executa atacuri letale în mod fiabil, este o întreprindere complexă și costisitoare.

„Rămâne faptul că navele-mamă aeriene sunt ținte mari și atractive; asta înseamnă că dronele pe care le folosesc au nevoie de o anumită rază de acțiune și de capacitatea de a opera la altitudini mai mari”, spune Lee. Și asta, adaugă ea, obligă armatele să folosească arme mai mari și mai scumpe, de tip rachetă, și drone kamikaze, nu quadcopterele ultra-ieftine văzute în Ucraina.

În cele din urmă, Jiu Tian ar putea servi ca banc de testare pentru tehnologiile de autonomie și sisteme de livrare.

Armata SUA continuă să manifeste interes pentru sistemele capabile să lanseze drone mici de pe avioane de marfă sau cisterne mari, fie că utilizează sistemul Rapid Dragon bazat pe paleți de marfă, fie tuburile versatile Common Launch Tubes. Dar, la fel ca Jiu Tian, aceste aeronave mari, care nu sunt stealth, nu sunt destinate să penetreze apărarea aeriană importantă.

Citiți și:
E vremea dronelor! – Elon Musk: „Idioții încă mai fac F-35 cu echipaj uman”
Care ar fi fost motivul pătrunderii dronelor rusești în spațiul aerian polonez

 

yogaesoteric
11 octombrie 2025