Judecătoarea CAB Cristina Grecu a demontat acuzațiile DIICOT și teoria colegilor săi de complet pentru arestarea lui Călin Georgescu: „Probatoriul nu evidențiază existența unei structuri organizate” – Documentul Curții

Lumea Justiției a publicat integral încheierea prin care Curtea de Apel București a decis arestarea preventivă a liderului suveranist Călin Georgescu, în cauza în care DIICOT îl acuză de grup infracțional organizat și înșelăciune. Este vorba despre încheierea nr. 1035 din 29 septembrie 2026, pronunțată în dosarul 39502/3/2026.

Așa cum se cunoaște, Călin Georgescu a fost arestat în urma unei decizii luate în complet de divergență. Contestația DIICOT împotriva încheierii prin care judecătorul Vlad Andriescu de la Tribunalul București respinsese cererea DIICOT de arestare preventivă a lui Georgescu, dispunând măsura controlului judiciar, a fost analizată de un complet format din judecătoarele Violeta-Elena Georgescu-Ashemimry și Cristina Grecu de la Curtea de Apel București. Cele două nu au ajuns însă la un consens – Georgescu-Ashemimry opinând pentru arestare preventivă, iar Grecu pentru menținerea controlului judiciar –, astfel că a fost creat un complet de divergență.

Cel de-al treilea judecător intrat în complet, Dragoș Mirea de la Curtea de Apel București și-a însușit opinia judecătoarei Violeta-Elena Georgescu-Ashemimry, astfel că s-a pronunțat la rândul său pentru admiterea contestației DIICOT și emiterea unui mandat de arestare preventivă pe 30 de zile pentru Călin Georgescu. Practic, Georgescu a fost arestat cu 2 la 1.

O măsură exagerată din punctul nostru de vedere, în condițiile în care vorbim despre presupuse fapte comise în 2021, deci vechi de cinci ani. De asemenea, nu exista nici pericolul unei eventuale sustrageri de la anchetă a lui Călin Georgescu, dacă ne gândim la modul în care acesta a respectat controlul judiciar dispus în celelalte două dosare fabricate împotriva sa. În plus, avea posibilitatea de a pleca din țară, după ridicarea controlului judiciar din cele două dosare, însă nu a făcut aceasta.

Revenind la motivarea Curții de Apel București, prezentăm în cele ce urmează cele două viziuni total diferite în legătură cu arestarea lui Călin Georgescu.

Judecătorii CAB Violeta-Elena Georgescu-Ashemimry, care, potrivit MUIA.ro, este fostă șefă de promoție cu grad de sublocotenent la arma „Poliție” a Academiei de Poliție (foto internet), și Dragoș Valentin Mirea, la rândul lui fost polițist, și-au construit decizia pe riscul ca „Georgescu să fugă din țară”…….

În ceea ce privește opinia majoritară, judecătorii Violeta-Elena Georgescu-Ashemimry și Dragoș Mirea au dispus arestarea preventivă a lui Călin Georgescu, îmbrățișând varianta DIICOT și susținând că este posibil ca liderul suveranist să plece din țară. Asta doar pe baza unor discuții în care Georegscu se interesa de o vilă în Italia și de cum se poate obține azil politic.

Argumentele judecătoarei CAB Cristina Grecu pentru respingerea contestației DIICOT și menținerea controlului judiciar

În schimb, judecătoarea Cristina Grecu a explicat cât se poate de ce nu poate exista infracțiunea de grup infracțional organizat, demontând și modul în care a fost construită acuzația de înșelăciune.

Totodată, judecătoarea Grecu a explicat și de ce nu poate fi luată măsura arestului preventiv pe motiv că ar exista riscul ca Georgescu să fugă din țară.

Iată opinia judecătoarei CAB Cristina Grecu:

„În dezacord cu opinia majoritară, consider că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a dispune luarea măsurii arestării preventive față de inculpații Rusen Ionel si Georgescu Călin.”

În esență, luarea măsurii arestării preventive presupune, ca premisă indispensabilă, existența unor probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea care i se impută. Această condiție este necesar să fie însoțită fie de existența unuia dintre riscurile concrete prevăzute la art. 223 alin. 1 Cod procedură penală – sustragerea de la procedurile judiciare, influențarea probatoriului ori a participanților la proces, exercitarea de presiuni asupra persoanei vătămate sau riscul săvârșirii unei noi infracțiuni –, fie, în ipoteza de la alin. 2, de necesitatea privării de libertate pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, stabilită în urma unei evaluări concrete a criteriilor prevăzute de lege.

Astfel, cu privire la condiția existentei unor probe privind comiterea faptelor, se observă că prezenta propunere de arestare preventivă s-a formulat în raport de infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1, 3 C.p. și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. rap. la art. 2561 C.p., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.p.

„Analizând, mai întâi, acuzația referitoare la constituirea unui grup infracțional organizat, apreciez că probatoriul administrat nu evidențiază existența unei structuri organizate, stabile și coordonate, caracterizate printr-o repartizare a rolurilor și prin acțiunea concertată a membrilor săi în vederea realizării unui scop infracțional comun.

Simpla participare a trei persoane la săvârșirea faptelor cercetate nu este suficientă pentru reținerea infracțiunii, în lipsa unor elemente concrete care să evidențieze existența unei asocieri cu caracter organizat, distinctă de participația penală ocazională.

În plus, demersurile ulterioare ale inculpaților – asigurări date persoanei vătămate pentru recuperarea sumei de bani transferate, încheierea unui nou contract de credit, de împrumut, nu reprezintă acte specifice constituirii, aderării sau sprijinirii unui grup infracțional organizat și nu pot fundamenta concluzia existenței unei asemenea structuri.

Totodată, existența și activitatea grupului infracțional organizat până în anul 2023 nu pot fi deduse exclusiv din pretinsa persistență a stării de eroare a persoanei vătămate.

În acest sens, infracțiunea de înșelăciune se consumă la momentul producerii pagubei în patrimoniul persoanei vătămate, respectiv la momentul efectuării actului de dispoziție patrimonială determinat de inducerea în eroare. Prin urmare, împrejurarea că persoana vătămată a continuat să creadă ulterior realitatea susținerilor inculpaților ori că a realizat caracterul fraudulos al acestora abia în anul 2023 nu este aptă, prin ea însăși, să determine prelungirea în timp a activității infracționale și nici să probeze existența ori funcționarea grupului infracțional organizat până la acel moment.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, elementul probator central pe care se întemeiază acuzația îl constituie declarațiile persoanei vătămate, Leu Răzvan Liviu. Examinarea succesivă a acestora relevă modificări ale versiunii prezentate inițial, inclusiv cu privire la aspecte relevante pentru stabilirea situației de fapt.

Astfel, în cuprinsul plângerii penale formulată la data de 19.07.2022, persoana vătămată i-a indicat drept autori ai faptei de înșelăciune pe inculpatul Rusen Ionel, pe numitul Arena Massimiliano și funcționarii Băncii Transilvania.

În sinteză, persoana vătămată a arătat că, în cursul anului 2021, l-a cunoscut pe inculpatul Rusen Ionel care i-a propus transferul sumei de 1.100.000 de euro către o bancă din străinătate la care se pretindea acționar, în vederea obținerii unei linii de credit în valoare de aproximativ 6.000.000 euro. În aceste condiții, în luna decembrie 2021, a transferat suma indicată în contul comunicat de inculpat și de numitul Arena Massimiliano, fiindu-i garantată aprobarea creditului într-un termen de cel mult o lună.

La data de 24.10.2022, persoana vătămată a fost audiată de către organele de poliție în cadrul dosarului penal instrumentat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Cu acest prilej, a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul Rusen Ionel prin intermediul coinculpatului Georgescu Călin, cel din urmă participând numai la primele două întâlniri. Prima întâlnire a avut loc în București, când inculpatul Rusen Ionel i-a fost prezentat drept o persoană capabilă să faciliteze obținerea unei linii de credit, iar la cea de a doua întâlnire au fost discutate aspecte legate de transferul sumelor și de formalitățile bancare, Ionel Rusen prezentând documente privind calitatea sa de acționar la Wealth Bank și indicând documentația necesară pentru deschiderea contului și accesarea finanțării. În continuare, persoana vătămată a declarat că a semnat contractul de credit la Londra, în cadrul unei întâlniri desfășurate la hotelul JW Marriott, la care au participat Rusen Ionel și Arena Massimiliano. În ceea ce privește transferul sumei de 1.100.000 euro către alte entități decât Wealth Bank, persoana vătămată a declarat că a efectuat plățile exclusiv la indicațiile inculpatului Rusen Ionel, în baza documentelor furnizate de acesta, fără să cunoască natura juridică a societății EIBT TRUST Ltd. sau motivul pentru care societatea administrată de el a acordat acesteia un împrumut de 1.000.000 euro.

Ulterior, la data de 13.02.2024, persoana vătămată a formulat o nouă plângere penală, de această dată susținând că a fost indus în eroare de către inculpații Georgescu Călin, Rusen Ionel, de numitul Arena Massimiliano și de către martorul Negoescu Ion.

Cu acest prilej, persoana vătămată a arătat că prima întâlnire a avut loc în cursul anului 2021, în municipiul Câmpulung Muscel, în prezența martorului Negoescu Ion și a inculpaților Georgescu Călin și Rusen Ionel, acesta din urmă fiind prezentat ca un om de afaceri serios, cu posibilitatea reală de a intermedia obținerea creditului. Potrivit aceleiași plângeri, o a doua întâlnire a avut loc în municipiul Constanța, în vara anului 2021, la care au participat aceleași persoane, fiind discutate detaliile investiției ce urma să fie realizată cu fondurile obținute prin creditarea acordată de Wealth Bank Transfer Ltd. Geneva. Ulterior, inculpatul Rusen Ionel i l-a prezentat pe numitul Arena Massimiliano, director al Wealth Bank Transfer Ltd.

Fiind reaudiat la data de 18.11.2024, Leu Răzvan Liviu a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul Georgescu Călin prin intermediul martorului Negoescu Ion. Mai departe, a arătat că a avut mai multe întâlniri cu inculpatul Georgescu Călin în municipiul Câmpulung Muscel, iar în cadrul uneia dintre acestea i s-a propus contractarea unei linii de credit în valoare de 6.000.000 euro pentru derularea unei afaceri cu aur în Dubai și pentru susținerea campaniei electorale a inculpatului. În acest context, i s-a comunicat că acordarea creditului era condiționată de constituirea unei garanții în cuantum de 1.100.000 euro. Persoana vătămată a declarat că, în cadrul aceleiași întâlniri, l-a cunoscut pe inculpatul Rusen Ionel, prezentat ca om de afaceri și acționar al Wealth Bank Transfer Ltd.. La data de 28.12.2021, a transferat suma de 1.000.000 euro într-un cont deschis la Incore Bank AG Switzerland, deși finanțarea urma să fie acordată de o altă instituție bancară, iar după aproximativ două-trei luni, s-a deplasat la Londra împreună cu inculpatul Rusen Ionel pentru semnarea în format fizic a contractului de creditare.

La data de 29.01.2025, persoana vătămată a fost reaudiată, prilej cu care l-a menționat pentru prima data și pe numitul Naeem Chan – cetățean pakistanez, în contextul demersurilor întreprinse de acesta din urmă pentru înființarea unei societăți comerciale în Dubai, societate care a fost ulterior constituită.

Evaluând declarațiile persoanei vătămate, se constată, cel puțin la nivel de aparență, existența unor neconcordanțe între versiunile succesiv prezentate, atât cu privire la locul și participanții la întâlniri, cât și în ceea ce privește rolul persoanelor implicate, destinația urmărită a fondurilor și explicațiile oferite pentru efectuarea transferurilor bancare.

Tot din perspectiva declarațiilor persoanei vătămate, un element relevant îl constituie faptul că implicarea inculpatului Georgescu Călin în activitatea de inducere în eroare a fost menționată pentru prima dată în plângerea penală formulată în anul 2024, concomitent cu susținerea existenței unei înțelegeri prealabile între toate persoanele indicate.

În încercarea de a explica omisiunea menționării inculpatului Georgescu Călin în plângerea inițială, persoana vătămată a susținut că primele demersuri în vederea sesizării organelor de urmărire penală au fost întreprinse la inițiativa martorului Negoescu Ion care i-ar fi indicat conținutul sesizării. Ulterior, potrivit aceleiași declarații, organul de poliție ar fi redactat și înregistrat o plângere având un conținut similar.

În pofida acestor susțineri, persoana vătămată a fost audiată la data de 24.10.2022 de către organele de poliție când, cel puțin teoretic, a avut ocazia să redea toate împrejurările comiterii faptei și să indice pe cei pe care îi considera responsabili de inducerea în eroare și prejudicierea sa.

(…….)

Cu toate acestea, materialul probator administrat în cauză, deși nu prezintă consistența necesară pentru a fundamenta luarea unei măsuri preventive privative de libertate, relevă existența unor indicii temeinice cu privire la implicarea inculpaților în activitatea infracțională cercetată, suficiente, în sensul art. 202 alin. 1 C.p.p, pentru a justifica luarea unei măsuri preventive mai puțin intruzive, respectiv măsura controlului judiciar.

Principalul element care îi implică pe inculpați în activitatea infracțională cercetată, cu precădere pe inculpatul Rusen Ionel, îl reprezintă participarea la o serie de discuții care au avut drept consecință transferul de către persoana vătămată a sumei de 1.100.000 de euro, precum și lipsa unor clarificări cu privire la traseul ulterior al acestei sume, respectiv la tranzacțiile succesive efectuate și la destinația finală a fondurilor.

Mai departe, în opinie minoritară, apreciez că nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție necesară pentru luarea măsurii arestării preventive, referitoare la existența unei situații de risc dintre cele prevăzute de art. 223 alin. 1 C.p.p. În ceea ce privește, în particular, ipoteza prevăzută de art. 223 alin. 1 lit. a C.p.p, invocată de procuror în susținerea propunerii, materialul probator administrat nu relevă existența unor elemente concrete din care să rezulte că inculpații ar intenționa să fugă ori să se ascundă în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată ori că ar fi efectuat pregătiri în acest sens.

Din această perspectivă, intenția atribuită inculpatului Georgescu Călin de a achiziționa o locuință pe teritoriul Republicii Italiene, respectiv identificarea unor echipamente de bruiaj în autoturismul utilizat de acesta nu sunt apte, în sine, să fundamenteze concluzia existenței unui risc concret de sustragere de la desfășurarea procesului penal.

Organele de urmărire penală au aflat despre intenția inculpatului Georgescu Călin de a achiziționa o locuință în afara României în luna mai 2025, cu prilejul interceptării unei convorbiri în mediul ambiental între cei doi inculpați. Prin urmare, dacă ar fi apreciat că această conduită a inculpatului ar genera un pericol real și imediat de sustragere, s-ar fi impus o intervenție procesuală promptă la acel moment, iar nu după trecerea unui interval de timp de un an și patru luni.

În plus, apărarea a evidențiat faptul că inculpatul a părăsit de două ori țara ulterior ridicării măsurii controlului judiciar impusă într-un alt dosar și de fiecare dată a revenit în țară, afirmație necombătută de către procuror.

Totodată, nu se explică în mod concret mecanismul prin care deținerea instrumentelor identificate în autoturism ar fi afectat ori ar fi fost aptă să afecteze buna desfășurare a urmăririi penale, nefiind indicate acte de urmărire penală împiedicate, probe alterate sau alte consecințe efective asupra anchetei.

Referitor la incidența dispozițiilor art. 223 alin. 2 C.p.p., cu privire la pericolul pentru ordinea publică care ar putea constitui temei pentru privarea de libertate a unei persoane, jurisprudența Curții de la Strasbourg a evidențiat, în mod constant, că anumite infracțiuni, prin raportare la gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin o anumită perioadă de timp, dacă dreptul intern recunoaște noțiunea de tulburare a ordinii publice provocată de o infracțiune. Prin sintagma „pericol pentru ordinea publică” se înțelege sentimentul de neliniște ori de insecuritate în rândul membrilor din comunitate, generat de faptul că o persoană acuzată de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate ridicată ar putea fi cercetată și judecată în stare de libertate.

În opinie minoritară, consider că în acest moment inculpații nu prezintă un pericol actual și concret pentru societate având în vedere perioada mare de timp ce a trecut de la data la care faptele ar fi fost comise. Acuzația privește o infracțiune contra patrimoniului pretins comisă la datele de 22.12.2021, 28.12.2021, respectiv 20.01.2022, în cadrul unor raporturi între particulari, iar din datele prezentate nu rezultă existența unor împrejurări actuale care să confere faptei o asemenea gravitate concretă încât privarea de libertate să fie necesară după trecerea unei perioade îndelungate de la momentul pretinsei activități infracționale.

Dacă inculpații ar fi prezentat în mod real un pericol pentru ordinea publică, organele de urmărire penală ar fi fost normal să acționeze într-un termen apropiat săvârșirii presupuselor fapte, când eventuala stare de pericol era una actuală și concretă, iar nu după patru ani și jumătate, când rezonanța socială a acestora este considerabil diminuată.

Este relevant și faptul că în perioada 2022-2025, inculpatul Rusen Ionel a fost audiat în repetate rânduri în calitate de martor, fără ca organele de urmărire penală să considere necesară modificarea calității sale procesuale sau efectuarea unor acte de urmărire penală care să evidențieze existența unei suspiciuni rezonabile îndreptate împotriva sa. Cu toate acestea, abia la data de 21.09.2026 s-a dispus continuarea urmăririi penale față de suspecți și, în aceeași zi, punerea în mișcare a acțiunii penale.

O asemenea succesiune a actelor procesuale demonstrează că însuși procurorul nu a perceput, pe parcursul anilor care au urmat sesizării, existența unei stări de pericol care să justifice o intervenție urgentă.

Cu toate acestea, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 202 alin. 1 C.p.p, că inculpatul Georgescu Calin este cercetat, respectiv trimis în judecată pentru alte fapte penale, împrejurarea că în cauză urmează a fi administrate probe, cel puțin efectuarea comisiilor rogatorii internaționale, măsura controlului judiciar apare ca fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, astfel că în mod corect judecătorul de drepturi și libertăți de la prima instanță a dispus luarea acestei măsuri.”

Decizia Curții de Apel București privind arestarea preventivă a lui Călin Georgescu

Citiți și:
Cum a fost la cele peste 40 de proteste din întreaga lume, organizate pe 11 octombrie, pentru eliberarea lui Călin Georgescu
Simion, dialog cu Mario Nawfal: „În România, deep-state-ul lucrează. Suntem pregătiți să rezistăm”

 

yogaesoteric
21 octombrie 2026