Judecătorii nu mai suportă noua securitate

Mădălina Afrasinie de la Tribunalul Municipiului București (TMB): „Centrul Naţional de Interceptare a fost construit printr-o decizie a CSAT… Nu am văzut undeva să scrie ce se înfiinţează, ce reprezintă Centrul acesta… Ce caută în ograda SRI?… Îmi place să cred că după 26 de ani de democraţie mioritică am depăşit stadiul de a ne asculta… Mă deranjează foarte mult… E o portiţă de a se intruziona în viaţa mea privată… Mai avem un pic şi secretizăm hârtia igienicăˮ.

Ordonanţa de urgenţă nr. 6/2016 prin care s-a decis că Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor (CNIC) va fi instituţia care va face supravegherea tehnică în locul SRI, după decizia Curții Constituționale care a interzis Serviciului Român de Informaţii să mai intercepteze în dosarele penale, stârneşte reacţii în rândul magistraţilor.

Judecătoarea Mădălina Afrasinie preşedinte al Secţiei a VI-a civilă a Tribunalului Bucureşti a declarat public că nu doreşte să fie interceptată de Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor, o instituţie creată printr-o hotărâre secretă a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Şi asta pentru că este o instituţie care deşi se preconizează că acţionează la nivel naţional se află tot „în ograda SRI-uluiˮ şi nu se ştie exact „ce reprezintăˮ, neexistând o lege în baza căreia să fie înfiinţată. Această afirmaţie a fost făcută de judecătoarea Mădălina Afrasinie cu ocazia dezbaterii „Garanţii legale pentru respectarea drepturilor omului în cadrul metodelor speciale de supraveghereˮ, organizate de Centrul de Resurse Juridice, Asociația Magistraților din România şi Uniunea Națională a Judecătorilor din România în data de 31 martie 2016 la sala Drepturilor Omului din Parlament.

Judecătoarea Afrasinie avertizează şi asupra programelor de cooperare din cadrul acestei instituţii, programe despre care are „un feelingˮ că vor fi secretizate şi pentru că, „nu-i aşa, mai avem puţin şi secretizam şi hârtia igienicăˮ.

În opinia judecătoarei Mădălina Afrasinie, Ordonanţa de Urgenţă nr. 6 din 11 martie 2016 nu este altceva decât „o portiţă de a se intruziona în activitatea mea privatăˮ. Judecătoarea de la TMB şi-a exprimat cu acest prilej dezacordul faţă de posibilitatea ca CNIC „să asculte preventivˮ în România, după 26 de ani de democraţie mioritică „sau cum s-o numi democraţia asta în ţara româneascăˮ.

Poziţia categorică a judecătoarei Mădălina Afrasinie este, din punctul nostru de vedere, de lăudat şi ea ar trebui să fie urmată şi de alţi magistraţi şi avocaţi.

Iată ce a declarat Mădălina Afrasinie în cadrul dezbaterilor „Garanţii legale pentru respectarea drepturilor omului în cadrul metodelor speciale de supraveghereˮ:
„Îmi doresc să trăiesc într-o ţară în care drepturile cetăţeneşti nu reprezintă un lux teoretic. Ca judecător vorbesc – de 15 ani judecător de scaun, fără detaşări, care ştie ce înseamnă activitatea de judecată. Referindu-mă la articolul 8, aliniatul 2 privind Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor, cred că toată lumea ştia sau simţea că acest Centru a fost construit printr-o decizie a CSAT, pentru că mai citim şi noi legi care nu sunt în competenţa noastră ca şi activitate de judecată.

Recunosc că nu am văzut undeva să scrie ce se înfiinţează, ce reprezintă Centrul acesta. Merg şi mai departe şi spun că dacă este un Centru Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor care trebuie să fie la nivel naţional, mă întreb ce căuta în ograda SRI-ului? Adică, este un fel de eu centrez, eu dau cu capul! Cam aşa ceva este formularea articolului 8, aliniatul 2.

Spuneam la început despre programele de cooperare. Am aşa un feeling că aceste programe de cooperare vor fi secretizate pentru că, nu-i aşa, mai avem un pic şi secretizăm şi hârtia igienică, că în rest secretizăm absolut tot.

Şi mă întorc la articolul 26, alin. 1 din Constituţia României. Ar fi interesat de întrebat pe cei care au făcut ordonanţa de urgenţă dacă au citit cumva Constituţia? Şi de aici putem să tragem singur concluziile. Aliniatul 1 îmi spune că «autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată». Cu toată dragostea, ca să cităm dintr-un clasic în viaţă, Ordonanţa de Urgenţă 6 din 2016 pe mine una nu mă ocroteşte. Ci dimpotrivă, este o portiţă de a se intruziona în viaţa mea privată, iar teoria potrivit căreia «dacă nu ai nimic de ascuns, de ce te deranjează să fii interceptat»… ba da, mă deranjează foarte mult pentru că îmi place să cred că după 26 de ani de democraţie mioritică sau cum s-o numi democraţia asta în ţara românească am depăşit cu mult acest stadiu de a ne asculta preventiv. Nu domnilor, ascultaţi potrivit legii cu respectarea drepturilor mele, că şi eu sunt cetăţean al acestui Stat.”

Citiţi şi:

Judecătorii refuză «Ordonanţa Prunei»

UN DOCUMENT SENZAȚIONAL. Actele care aruncă în aer justiția din România: 1.000 de magistrați au fost racolați de SRI

SRI – un cumplit «dirijor» din umbră al «caracatiței» oculte care urmărește din răsputeri să acapareze în totalitate Justiția din România?


 

yogaesoteric
11 mai 2016