JUSTIŢIA LA ORDIN: PENTRU UNII MUMĂ, PENTRU ALŢII CIUMĂ (2)
de Nicolae Catrina
Citiţi aici prima parte a acestui articol
Prin urmare, titlul acestui articol surprinde într-un mod cât se poate de evident această duplicitate (ce sfidează legislația în vigoare!) a magistraților de la Înalta Curte (care prin toate aceste nedreptăți arată că nu este deloc înaltă!) ce instrumentează după bunul lor plac dosarul profesorului Gregorian Bivolaru. Iată că dacă acești magistrați sunt capabili, cu chiu cu vai, să respecte legea în cazul lui Adrian Năstase, ei se prefac la scurt timp după aceea că uită, în cazul lui Gregorian Bivolaru. Dincolo de aparențe, acești judecători cunosc chiar foarte bine legea și procedurile legale, dar iată că le aplică diferențiat, fiind, așa cum se spune în folclor, „pentru unii (cum este domnul Adrian Năstase) mumă și pentru alții (cum este Gregorian Bivolaru) ciumă”!
Având în vedere toate acestea, merită să ne întrebăm: de ce oare în cazul lui Gregorian Bivolaru aceiași magistrați nu au considerat deloc de cuviință să se abțină să judece cererea acestuia (așa cum au procedat, în mod corect, în cazul lui Adrian Năstase)?! Oare de ce încalcă ei cu bună știință legea și chiar dovedesc cu prisosință că nici măcar nu le pasă de prevederile clare și exprese ale legilor în vigoare?! Răspunsul (pe care îl cunoaștem deja cu toții) este că în cazul justiţiei ce se face la ordin, pe baza unor comenzi secrete ce vin din culise, judecătorii dau dovadă de impertinență, iar cei mai mulți dintre ei se comportă și acționează într-un mod crud şi arbitrar. Astfel de judecători corupți nu țin deloc seama de obligaţia lor fundamentală de a respecta legile şi de a considera că aplicarea acestora este ceva foarte serios, ce implică din partea lor o mare responsabilitate!
Pentru orice om de bună credință, este foarte greu de crezut că niște oameni care jură pe valorile dreptății sunt totuși capabili să se coboare și să se înjosească într-atât, astfel că, atunci când sunt puși în fața unor argumente raționale și pline de bun-simț, ei sunt totuși în stare să răspundă printr-o mizerabilă nepăsare și manifestă o infectă obediență față de ordinele pe care le primesc din umbră. În astfel de situații ce sunt strigătoare la cer, numai un orb (care totodată este și tâmpit), nu ar putea observa adevărul faptelor, adevăr care a condus, în cazul ambelor instanțe precedente (ce au judecat rând pe rând dosarul lui Gregorian Bivolaru), la sentința absolut firească și corectă de nevinovăție. Iată însă că la așa-zisa Înalta Curte de Casație și Justiție, faptele pe care le săvârșesc cei care sunt investiți să apere și să respecte legea se dovedesc a fi faptele unor oameni lipsiți de scrupule, despre care am putea spune că sunt orbii voluntari, ce sunt înrolați și înregimentați de către stăpânii lor din umbră să slujească servili nu dreptatea, nu adevărul, nu justiția ci numai și numai interesele abjecte, ascunse, viclene, ale stăpânilor lor. În fața unor astfel de nedreptăți uriașe, revoltătoare – cum este cea pe care am prezentat-o aici – descoperim că aproape nu mai are nicio importanță ceea ce spun sau ceea ce fac avocații care pledează pentru a face să fie cunoscut adevărul faptelor: demersurile lor, chiar impecabile, sunt de regulă marcate, în viziunea deja formată (sau mai exact spus, fabricată, a judecătorilor) de o inevitabilă zădărnicie, din cauza tupeului jenant și uriaș de care dau dovadă asemenea magistrați megalomani ce ajung să se creadă niște mici dumnezei, ce acționează cu un tupeu criminal, mai presus de lege. Pentru astfel de judecători, nicio stratagemă abjectă și nicio ilegalitate nu este prea murdară, atât timp cât aceasta le servește interesele stăpânilor lor din umbră. Aceasta este „logica” strâmbă și totalitară a acelora care cred că pot manipula, mereu și mereu, justiția, pentru a o preschimba într-o jalnică „justiție” a bunului plac, sau altfel spus, a unui arbitrar năucitor. Pe scurt, ceea ce se petrece sub ochii noștri în cazul procesului de la ÎCCJ al profesorului de yoga Gregorian Bivolaru, reprezintă, am putea spune pe bună dreptate, „tragica încununare” a tuturor nedreptăților și abuzurilor ce au fost săvârșite împotriva lui Gregorian Bivolaru încă din perioada odioasei dictaturi ceaușiste, iar ceea ce se urmărește de către acești magistrați lipsiți de scrupule și de conștiință morală nu va fi, dacă toate aceste nemernicii se vor desfășura așa cum vor ei, decât triumful josniciei și a lipsei de rușine.
După cum știm cu toții chiar foarte bine, numărul uriaș al ilegalităților și nedreptăților flagrante în cazul dosarului lui Gregorian Bivolaru au făcut din acesta victima unui trist record al încălcărilor legii din România. Tocmai de aceea, devine aproape cu neputință să nu remarcăm faptul că aici este vorba în realitate de o acțiune mârșavă programată, ce nu urmărește să țină seama de adevăr ci caută cu orice preț să-l arunce pe Gregorian Bivolaru după gratii. Amintim de exemplu faptul, care pentru noi românii este straniu (și totodată foarte semnificativ), că în cazul lui Gregorian Bivolaru s-a realizat un minuțios (și fără precedent în întreaga istorie criminalistică a României moderne!) portret robot, alcătuit din nu mai puțin de 16 variante în imagini care au fost publicate la vremea respectivă în presa din România! Este la fel de stranie încadrarea constantă pe primul loc a profesorului Gregorian Bivolaru pe lista infractorilor cei mai căutați de Poliția română, mai ales dacă avem în vedere faptul că nu a fost dovedită niciodată vinovăția lui, ci din contră: două instanțe au arătat exact contrariul! În schimb, alte persoane condamnate la mulți ani de închisoare și care au dispărut cu miliarde de lei pe care i-au furat și i-au dosit, sunt undeva foarte la urmă sau nu figurează deloc pe lista respectivă!
Așa cum am arătat și cu altă ocazie, la fel de dubioasă este pentru noi toți utilizarea de către instanța de la ÎCCJ, în cazul lui Gregorian Bivolaru, a înregistrărilor unor convorbiri telefonice la care, anterior (în cursul derulării procesului în orașul Sibiu) se refuzase în mod ferm desecretizarea, pe considerentul că ele ar fi clasate drept secrete de stat (!). Acest cameleonism „uite secretul, nu-i secretul” este o altă ruşine pentru justiţia din România, dacă luăm în considerare faptul că respectivele mandate de interceptare a convorbirilor telefonice (care, este necesar să subliniem încă o dată, anterior fuseseră declarate secrete de stat și se refuzase în mod ferm divulgarea lor în conformitate cu actele ce există la dosar), au fost brusc desecretizate (doar câteva dintre ele, dar aceasta pentru o justiție de două parale cum este cea din România, nici nu mai contează) și au apărut ca prin farmec la dosar, cu toate că respectivele mandate de interceptare prevedeau în mod clar că au fost date pentru a verifica existența unui alt gen de infracţiune – împotriva securității statului (ceva asemănător cu ceea ce făcea securitatea pe vremea dictatorului Ceaușescu). Ori, acesta este un alt caz evident de încălcare flagrantă a legilor ţării.
Toate aceste aspecte și multe altele pe care le vom dezvălui ulterior rând pe rând scot la iveală minciuna gogonată a actualului prim ministru, Victor Ponta, care atunci când a venit la guvernare a declarat că vrea să fie prinși repede-repede toți infractorii: realitatea ne-a arătat însă cu prisosință că el nu avea de gând să facă aceasta ci în realitate urmărea doar să arunce praf în ochii opiniei publice și, la sugestia mentorului său Adrian Năstase, a vrut să facă din Gregorian Bivolaru „ţapul ispăşitor” pentru toate relele din această ţară; ca urmare, acest om nevinovat a ajuns și a rămas pe locul întâi în topul infractorilor cei mai căutați de Poliția română.
O altă dovadă foarte recentă a parțialității și corupției justiției din România este și manevra abjectă care a fost realizată de curând în cazul francmasonului Gelu Voican Voiculescu: atunci când tocmai urma să se judece dosarul pe fond, în instanță a fost în mod „enigmatic” schimbat judecătorul (care era dispus să dea o soluție dreaptă) și în felul acesta (prin înlocuirea acelui judecător) noul judecător a putut să dea o inadmisibilă decizie ce sfidează adevărul, în favoarea lui Gelu Voican (iar în cadrul acestei decizii ce batjocorește realitatea și calcă în picioare toate probele existente la dosar, se afirmă nici mai mult nici mai puțin decât că turnătorul Gelu Voican Voiculescu nu ar fi fost niciodată un colaborator al Securităţii!). Și pentru a ne convinge că și în cazul acesta justiția este oarbă, surdă și legată de mâini și de picioare, ca o culme a nedreptății, totul a fost ticluit astfel încât decizia luată atât de rapid de noua instanță nu va putea fi atacată în niciun fel (atenție!) PÂNĂ ÎN ANUL 2014!!!
(va urma)
Citiţi şi:
Aforisme despre justiţie şi justiţia la ordin (2)
Încă o decizie abuzivă a judecătorilor de la ICCJ în cazul Bivolaru
yogaEsoteric
februarie 2013