Klaus Iohannis e necesar să fie zgâlțâit! A venit vremea vorbelor grele, care sa treacă prin blindajul nesimțirii…

În opinia unor analişti, un rol major în ratarea lui Klaus Iohannis ca preşedinte al românilor îl au serviciile secrete conduse de Eduard Hellvig. Într-o formă de funcţionare responsabilă, acestea ar fi necesar să-l avertizeze pe preşedintele ţării direct (prin rapoartele lor) sau indirect (prin intermediul consilierilor de la Cotroceni şi al altor persoane de influenţă) despre toate tendinţele grave din societate. Iar atunci când preşedintele greşeşte şi greşelile sale pot afecta ţara, ar fi necesar să-l tragă de mânecă, să-l avertizeze asupra acestor greşeli şi să-i explice consecinţele nefaste ale perseverării în ele. Nimic din toate astea nu se petrece. Din obedienţă, din interes, din frică.

În schimb, ce vedem? Că domnul Iohannis, paraşutat la Cotroceni (de aceleaşi servicii) cu o raniţă plină de lacune şi mediocrităţi personale, în loc să devină mai bun, să mai îndrepte cu timpul dintre acestea, le perpetuează şi le adânceşte ca pe nişte atuuri de personalitate. Este greu de crezut, de pildă, că oameni specializaţi în comunicare din anturajul său instituţional nu ar putea, dacă s-ar dori cu adevărat asta, să-i amelioreze forma de exprimare şi fondul mesajelor către români astfel încât efectele discursurilor sale să nu mai fie catastrofale, ca acum.

De ce nu se face asta? Păi, întâi, cineva ar ar fi cazul să-i spună adevărul: că a devenit un fel de reclamă caricaturală pentru cabinetele de logopedie, că a ajuns miştoul presei şi al internetului când vine vorba de pronunţările, accentele şi emisiile sale vocale. Apoi, domnia sa să fie receptiv la critici şi să facă un efort de ameliorare. Niciuna dintre aceste condiţii nu este îndeplinită. Nimeni nu-i spune adevărul, iar Klaus Iohannis, când i se cer eforturi (de orice fel), consideră aceste demersuri ca atac la persoană şi se blochează în enervare.

Ce se vede în societate? Un preşedinte suficient, arogant, indolent, dispreţuitor.

Românul îndură multe. Când însă i se dă cu flit şi vede că vorbeşte la pereţi, îl apucă logoreea linguală şi scoate din guşă vorbele sale grele şi suculente, cu care porneşte, impetuos, la atac. Aşa-i românul: mai mult cu vorba decât cu fapta; dar şi cu vorba, când s-a lansat, taie şi găureşte orice blindaj. Inclusiv blindajul nesimţirii. Jignirea de-a fi ignorat îl înfurie pe român mai abitir decât cea mai mincinoasă băgare în seamă. Vorbele grele sunt şi ele de mai multe calibre, după nesimţirea ţintei, după grosimea şoriciului care este necesar să fie străpuns.

Este interesant de urmărit cum au evoluat vorbele grele adresate în ultima perioadă preşedintelui Iohannis de către câteva personalităţi / persoane publice care au şi valoare intelectuală şi credibilitate şi proprietatea termenilor pe care îi folosesc. Iată cum s-au străduit aceştia să-l zgâlţâie:

Ion Cristoiu (despre Klaus Iohannis)

– un robot care citeşte texte fără pic de emoţie;
– raţa mecanică;
– sluga cu vorba a Guvernului;
– a ținut o conferință de presă dominată de o jubilație neghioabă;
– discurs halucinant, un exemplu perfect de josnicie electorală a Președintelui.
Remarcaţi crescendo-ul: robot, raţă mecanică, slugă, neghiob, josnic.

Andrei Marga (despre Klaus Iohannis)

– este un Preşedinte care nu ştie nimic;
– (demonstrează) înțelegerea primitivă a politicii. Și incompetență și impostură!
– obsesia eliminării PSD-ului are un antecedent jenant. Nu altul decât Hitler ataca la fel de agresiv social-democrații.
Şi aici putem sesiza o ambalare, o agravare a acuzelor: nu ştie nimic, incompetent, impostor, puncte comune cu Hitler.

Mircea Dinescu (scrisoare preşedintelui Iohannis)

– Când Bucureștiul a căzut sub ocupația strămoșilor dumneavoastră, în 1916, ordonanțele militare ale feldmareșalului Mackensen nu aveau aerul belicos al celor de azi;
– În timp ce vă aplecați urechea prezidențială la papagalii slugarnici din Ministerul Sănătății, există medici mai curajoși și cu organul nuanței neafectat de coronavirus, care afirmă că pentru un om sănătos o zi de recluziune echivalează cu fumatul a 15 țigări. Înmulțiți domnule profesor 15 cu 90 ca să aflați câtă nicotină metafizică au tras în piept milioanele de nefumători români în această perioadă;
– Și cum nu v-ați săturat să ne ascultați telefoanele, acum ne mai scuipați și cu dronele-n cap, filmându-ne privata din curte, ca să aveți sentimentul deplin că ne controlați viața privată.

Deşi metaforice, trimiterile pe care Mircea Dinescu le face în această scrisoare sunt ca nişte pumnale în teacă de catifea pe care le împlântă cu daune serioase de imagine (catifeaua fiind moale) în apucăturile dictatoriale ale lui Klaus Iohannis.

Cornel Nistorescu (despre Klaus Iohannis)

– mălăețul nostru președinte;
– ciomăgar politic speriat de pandemie;
– un președinte care nu mai citește nici subtitrarea filmelor, necum cărți sau ziare;
– domnule preşedinte, fără DNA şi fără SRI, sunteţi un preşedinte nul. Nul, mediocru, dar periculos;
– prestațiile sale lapidare, lăudăroase și, adeseori, primitive l-au scos din ecuația publică. Cea mai mare parte a populației îl ignoră. Îl consideră figurant, disprețuitor și departe de situație;
– îl omoară orgoliul și-l otrăvește vanitatea și este constrâns de un orizont de gândire;
– dacă ne uităm încruntați la toate declarațiile lui Klaus Iohannis, nu ne rămâne decât să ne înfuriem și să zicem doar: Ai auzit ce-a zis b…. ăla de Iohannis? Nu-i frumos!

Observaţi cum furia se amplifică? De la mălăieţ la b…, prin nul, mediocru, periculos etc.!

Ar fi interesant de ţinut o evidenţă a tuturor sudălmilor publice iscate de vorbele şi faptele domnului nostru preşedinte „mălăieţ” şi „raţă mecanică”, nu de alta dar să rămână şi în urma acestui accident istoric din vieţile noastre ceva. Cele alese şi prezentate mai sus sunt doar câteva exemple din sutele de opinii critice emise la adresa preşedintelui Iohannis de oameni importanţi ai momentului, de oameni care să fie măcar ascultaţi, dacă nu urmaţi.

Cu siguranţă Eduard Hellvig, din slugărnicie dar şi din calcul, îi ascunde preşedintelui acest val de critici care, devenind din exasperare imprecaţii, tind să-l transforme în tzunami. În această expandare galopantă a indignării anti-prezidenţiale, s-a ajuns până acolo încât un intelectual ardelean, profesor universitar la Universitatea Babes Bolyai din Cluj, a declarat relativ recent despre Klaus Iohannis că: „E un tâmpit. E un dobitoc! Vai de viaţa lui!”.

Cine nu înţelege că aici avem de-a face cu o formă de debordare pe cale de a se generaliza şi de a declanşa o explozie socială, sau e vândut sau e… prost. Păi dacă un intelectual, pe deasupra şi ardelean, şi-a pierdut în așa măsură cumpătul încât să răbufnească folosind astfel de calificative, înseamnă că situaţia este cu adevărat cotoioasă. Şi asta reprezintă doar forma elitistă de răspuns la găunoşenia şi aroganţa prezidenţiale.

Citiți și:

Sasul navetist dispune şi abuzează de prerogativele instituţiilor de forţă, motiv pentru care nu va pierde niciodată

Pas cu pas spre dictatură şi stat totalitar: Klaus Iohannis deţine puterea absolută

yogaesoteric
20 decembrie 2020