La Dumbrava a atacat Clanul Psihopaților – un om a murit, un vizitator a fost răpit și nu se știe nimic de el

Continuă mesajele de susținere pe Facebook pentru Viorel Pașca, fiind semnalate abuzurile din cadrul anchetei, abuzuri cărora le-au căzut victime tot cei nevinovați, în timp ce ministrul Muncii recunoaște: „În mod absolut regretabil, în decursul acestei seri am fost informat că o persoană relocată în județul Mureș a decedat. Este vorba de domnul Gheorghe Gogea (55 ani), care avea domiciliul în Oradea. Persoana era stabilă după relocare, avea discernământ și nu a fost identificată ca având dizabilități sau probleme medicale urgente.”

Laurențiu Poroineanu a scris următorul comentariu:

„Situația este mult mai gravă decât am crezut inițial.

Practic familia Pașca și amărâții oameni care erau acolo au fost distruși de un clan de psihopați.

Un clan de psihopați care ne spun că vor binele, respectă legea și că reprezintă statul.

Totul pentru ca ei să zică pe televiziunile lor și în ziarele lor că uite, se petrece o neregulă mare în județul lui Bolojan.

Unul dintre cei evacuați a făcut deja atac de panică urmat de atac de cord și a murit.

La Arad câteva zeci dintre cei care locuiau înainte la Dumbrava au fost trimiși la un adăpost de noapte.

Știți ce înseamnă adăpost de noapte?

Că dimineața la ora 8 ți se deschide ușa ca să ieși afară și mai ești primit doar seara.

Asta înseamnă că toți acești oameni sunt obligați acum să hălăduiască pe străzi.

Vorbim de oameni slăbiți. De oameni bolnavi. De oameni cu un psihic fragil.

Plus că adăposturile de noapte nu oferă mâncare!

Vă dați seama despre ce vorbim?

Clanul psihopaților a trimis și o parte la o mănăstire.

Dar nu vor să spună la ce mănăstire. Pentru că s-ar putea afla că nici mănăstirea nu are toaletă pentru fiecare cameră.

Clanul psihopaților a trimis și 5 amărâți în Giurgiu.

Amărâți care vorbesc limba maghiară. E nevoie de google translate ca să îi întrebi unde îi doare.

Clanul psihopaților a mai făcut ceva. Nu vrea să dea detalii unde sunt toți cei 409 oameni. Practic i-au ascuns.

Clanul psihopaților am înțeles că face presiuni pe unii dintre ei ca să dea declarații defăimătoare.

De ce spun că este un clan de psihopați?

Pentru că ar fi putut regla situația civilizat. Vin, îți dau avertisment că nu ai baie la fiecare cameră și salon de masaj și salon de triere etc. Și îți dau un termen. Dacă nu poți rezolva, vin și caut să te ajut cu sfaturi. Apoi iar avertisment. Apoi îți dau amendă. Apoi te verific dacă ai rezolvat.

Abia apoi încep evacuarea. Și o fac cu câțiva oameni pas cu pas. Nu panichez bolnavii.

De ce spun că este vorba de un clan de psihopați?

Pentru că la descinderea mascaților, oameni de acolo s-au rugat să nu fie evacuați.

Oameni de acolo au început să plângă ca să nu fie evacuați.

Acum cred că nicăieri pe planeta Pământ nu a mai fost un clan de psihopați care să reprezinte un stat democratic.”

Silviu Bârsan adresează o serie de întrebări pertinente:

„Stimați «administratori» ai statului român,

După ce v-ați desfășurat spectacolul de forță, a venit momentul să așezăm cifrele pe masă. Căci, dincolo de vestele tactice, căștile și girofarurile care au prefăcut Dumbrava într-o zonă de asediu administrativ, a existat un cost logistic colosal, plătit, ca de obicei, din buzunarul nostru comun.

Faptul că încă nu știm cât a costat întreaga «operațiune» este de o inconsecvență care sfidează orice logică a transparenței.

Vrem să vedem factura defalcată a acestui dezastru gestionat în regim de urgență:

1. Cât a costat desfășurarea forțelor speciale, a trupelor de intervenție ale Jandarmeriei și a efectivelor de Poliție, care au tratat un azil de bătrâni ca pe un buncăr al crimei organizate?
2. Cât ne-au costat orele suplimentare, combustibilul autospecialelor, echipamentul tactic și logistica necesară pentru a «securiza» niște oameni care abia se mai puteau deplasa?
3. Cât a costat prezența pompierilor și a tuturor echipelor de intervenție rapidă, mobilizate să «asigure perimetrul» pentru o populație de vârstnici? Ați mobilizat armate întregi pentru o problemă pe care tot instituțiile dumneavoastră ar fi fost normal să o prevină cu un simplu control de rutină.
4. Cât a costat intervenția SMURD și a echipajelor de ambulanță, detașate să acopere în câteva ore deceniile de ignoranță ale statului?
5. Cât au costat acele ore de gardă, consumabilele și logistica pentru 400 de oameni care au fost diagnosticați, triați și transportați ca niște colete umane?
6. Unde este decontul pentru medicii și psihiatrii chemați să evalueze, pe ultima sută de metri, starea unor bătrâni pe care statul i-a uitat în grija altora până în ziua descinderii?
7. Cât a costat, la prețul orei de specialist, acest efort de a «repara» medical o situație pe care birocrații au lăsat-o să putrezească?
8. Relocarea a 400 de bătrâni nu este o mutare de mobilă. Cât a costat transportul, cât a costat pregătirea spațiilor de primire și cât a costat punerea la punct a infrastructurii în regim de avarie? Fiecare kilometru parcurs și fiecare pat ocupat în «noile locații» are un preț. Vrem să știm dacă acest preț a fost unul de criză sau unul umflat de panica incompetenței.

Toate aceste structuri – de la forțele speciale care au «luat cu asalt» azilul, până la medicii care au căutat să gestioneze trauma relocării – ne costă!

Refuzați transparența într-o problemă unde totul a fost făcut «la vedere», sub lumina reflectoarelor?

Dacă tot ați preschimbat viața acestor oameni într-un exercițiu tactic cu cheltuieli publice, măcar aveți decența să ne arătați nota de plată finală!

Așteptăm cifrele, nu scuzele! Cine semnează decontul pentru acest raid de prost gust?

Având în vedere că autoritățile sunt reticente în a oferi aceste cifre agregate, considerați că o acțiune colectivă a societății civile prin petiții semnate de mii de cetățeni ar putea forța un audit financiar public asupra acestui caz?”

Radu Domokos susține că autoritățile au ridicat, în timpul anchetei, și o persoană care era doar vizitator:

„DIICOT a ridicat și un vecin care era în scaun cu rotile și își petrecea timpul cu oamenii de la Dumbrava, mergea ca să-și petreacă timpul cu beneficiarii de la Dumbrava. Deși el s-a zbătut din răsputeri, autoritățile l-au ridicat și pe el. Familia nu-l găsește și nu știe nimeni unde a fost relocat. Să râd? Să plâng?”.

Jurnalistul Lucian Davidescu pune 7 întrebări-cheie în cazul perchezițiilor de la Dumbrava

411 oameni luați pe sus din patul lor, din casa lor, urcați în dube, transportați cu furgonetele ore în șir prin toată țara. Mulți dintre ei de 80 și 90 de ani, imobilizați la pat, pentru care și mutarea dintr-o cameră în alta este o adevărată traumă, comentează jurnalistul Lucian Davidescu în postarea de pe Facebook, lansând și șapte întrebări-cheie în cazul perchezițiilor de la Asociația Dumbrava, condusă de Viorel Pașca.

Șapte întrebări:

1. Care a fost baza legală a „relocării”?
2. Cine a semnat dispoziția, pe baza căror evaluări și referate de specialitate?
3. A existat consimțământul victimelor?
4. Au avut vreun fel de reprezentare juridică, individuală sau colectivă?
5. Câți s-au plâns, în cursul triajului, de rele tratamente?
6. Câți și-au exprimat dorința de a se întoarce la Dumbrava?
7. Câți mai sunt în viață?

Lista deceselor și împrejurările fiecăruia. (Sunt două decese confirmate până acum și zvonuri că ar fi în total 5)

Citiți și:
„Tratați ca niște criminali”: Fiul lui Viorel Pașca rupe tăcerea despre abuzurile suferite de familia sa în arestul Poliției
Descinderi cu mascaţi la o mănăstire din Câmpulung

 

yogaesoteric
15 iulie 2026