La nouvelle Série-Noir: CODEX ALIMENTARIUS = CRIME ÎMPOTRIVA UMANITĂŢII (I)

87.801 0

de Ingrid Vornicu

Preambul

Motto:

„Undeva la munte, pe o cărare îngustă, am întâlnit un băiat slăbuţ, care-şi purta în spate frăţiorul. Se vedea cu uşurinţă, că micuţul era prea greu pentru puţinele lui puteri. I-am spus cu inima strânsă de milă:
–Băiete, ce grea povară duci în spate!
El mi-a spus cu reproş în glas, privindu-mă mirat:
–Nu este o povară, este fratele meu!
Şi a plecat mai departe. Am rămas mut şi uluit. Tocmai primisem o lecţie de viaţă. Când îmi pierd tot curajul şi durerile oamenilor ori necazurile mă copleşesc, cuvintele acelea pline de miez, îmi amintesc:
„Nu este povară, este fratele tău!”

Anonim

Am intitulat acest ciclu de articole, „La nouvelle Serie-Noir” (noua serie neagră, în limba franceză; „Serie-Noir” cea originală era o colecţie de povestiri cu crime – n.a.), deoarece fiecare articol din această serie va descrie câte o crimă. Crimă comisă împotriva umanităţii de către Codex Alimentarius, în mod direct sau indirect, prin indiferenţă sau rea-voinţă diabolică. Şi aceasta deoarece, deşi de la iniţierea petiţiei împotriva Codexului Alimentarius (http://www.petitieonline.ro/petitie-p61682048.html), m-am confruntat cu tot felul de idei şi mentalităţi, unele dintre ele chiar stranii, cel mai mult, m-am confruntat cu şi a trebuit să combat ideile şocante şi profund amorale promovate în mod indirect, insidios şi pervers, sau chiar direct de către Codex Alimentarius (în tandem cu celelalte programe de control planetar puse în funcţiune la ora actuală), idei dintre care, acum, enumăr doar câteva:

1. Comerţul (banul) este mai important decât consumatorii (oamenii). (SIC!)

2. Industria este mai pricepută, mai hrănitoare şi mai vindecătoare decât Natura. (SIC!)

3. Locuitorii planetei, indiferent de naţionalitate, trebuie aduşi la un loc, în aceeaşi „turmă” globală, pentru a fi hrăniţi (a se citi: otrăviţi) corespunzător, conform celor mai înalte (a se citi: periculoase) standarde… (a se citi: De fapt, sunt prea mulţi şi trebuie împuţinaţi. Prin orice mijloace.).

4. Marea majoritate a oamenilor sunt prea ocupaţi şi prea grăbiţi ca să caute şi să ceară hrană sănătoasă, deci sunt uşor de convins (a se citi: manipulat) că organismul lor dezvoltă în timp o stare de adaptare la orice substanţe chimice toxice… (a se citi: Nu contează că la un moment dat se pot trezi cu un ochi în palmă şi o a treia mână, să devină incapabili să mai gândească pentru ei, sau incapabili să se reproducă… trăiască adaptarea!)

5. Lista continuă…

La începutul anului 2002, Prof. Dr. Joseph George Caldwell (http://immigration.procon.org/view.source.php?sourceID=002916, în 2004, candidat independent New Age la Casa Reprezentanţilor, SUA: http://www.foundationwebsite.org/PositionStatement.htm) îşi făcea cunoscute ideile „revoluţionare” în cadrul Proiectului Omega (Omega Project) privind stabilirea unei Noi Ordini Mondiale sustenabile din punct de vedere ecologic: http://www.foundationwebsite.org/TheOmegaProject.htm, http://www.foundationwebsite.org/TheEndOfTheWorld.htm#_Toc34744193, http://www.foundationwebsite.org/#Freemasonry, idei bazate, se pare, chiar pe modelul „Fundaţiei” lui Isaac Asimov. Ideile avansate de el pot fi uşor recunoscute, deşi nu sunt la fel de explicite, în toate politicile aşa-numitelor „organizaţii mondiale” (ONU, OMS, OAA, OMC, UE, Comisia Codex etc), care încearcă (în van!), cu orice preţ şi prin orice mijloace, pe ascuns sau pe faţă, să reducă populaţia acestei planete, în scopuri personale.

“The Vision
A single-nation global human population of ten million by 2012
Restoration of the biosphere to its state of five hundred years ago, within a century

The Mission
To accomplish the Vision, by facilitating the establishment of a single-nation world government that embraces the vision.”

Traducere
:

„ViziuneaO populaţie umană globală uninaţională de 10 milioane, până în 2012.
Restaurarea biosferei la starea sa de acum cinci sute de ani, într-un secol. [sublinierile autoarei]

Misiunea

Realizarea Viziunii, facilitând stabilirea unui guvern mondial uninaţional care îmbrăţişează viziunea.”

Ce părere are el despre oameni?

„The Omega Project does not advocate or promote war as a solution to the planet’s current environmental and ecological crisis. It is the author’s personal opinion that global war (or some other major catastrophe) is an inevitable consequence of global industrialization, and that the sooner such a war occurs the better it will be for the biosphere.”

Traducere:

„Proiectul Omega nu susţine sau promovează războiul ca soluţie pentru problemele de mediu curente ale planetei şi pentru criza ecologică.. Este opinia autorului că războiul global (sau orice altă catastrofă majoră) este o consecinţă inevitabilă a industrializării globale, şi cu cât mai repede un asemenea război are loc, cu atât mai bine va fi pentru biosferă.” [sublinierile autoarei]

Mai sunt şi alţii care gândesc aşa, de exemplu, laureatul Nobel Dr. Henry W. Kendall: „Dacă nu stopăm creşterea populaţiei cu dreptate şi compasiune (sic! Ce dreptate şi compasiune poate să fie în impunerea de „reguli de înmulţire” şi cine vrea să renunţe la viaţa lui doar pentru că nu ştiu cine spune că suntem prea mulţi! ), va fi stopată pentru noi de către natură, brutal şi fără milă – lăsând în urmă o lume devastată.”

Iată ce îi preocupă pe ei: biosfera şi speciile pe cale de dispariţie. Cu alte cuvinte, hai să ne omorâm noi semenii, ca nu cumva să ne-o ia Natura înainte şi să îi omoare brusc luându-ne satisfacţia de a o face noi înşine. Noi suntem mult mai plini de „dreptate şi compasiune” şi îi putem omorî în chinuri mult mai groaznice! …

Paradisul doar pentru câţiva este o idee mult promovată astăzi şi din nefericire, asemenea idei stranii şi amorale privind numărul semenilor noştri am avut tristeţea să le întâlnesc şi la oameni obişnuiţi. Citez un comentariu de la petiţia împotriva produsului cancerigen Initium (http://www.petitieonline.ro/petitie-p66425048.html):

„Merg prin Fast-Food-uri, ale căror produse sunt binecunoscute ca fiind perfect cancerigene. Ştiu, de la cremwusti şi parizer la salatele verzi crescute în bazine chimice, nimic din ceea ce consumăm nu mai este natural. Oul «nr 3» cu gălbenusul colorat sintetic, ouat de stresata «găină – sardină de întuneric» este un produs perfect sintetic cum este şi hrana ei, dar îl mâncăm de ani buni, deşi este impropriu consumului…
Nu pot însă, să nu mă întreb: la 6-7 miliarde de suflete câţi ne numărăm astăzi, ce ne-am fi făcut dacă nu ar fi existat aceasta hrană artificiala care – aşa cancerigenă cum este ea – tot nu ajunge tuturor?
Putem semna oricâte petiţii, ne putem certa între noi, ne putem imagina noi teorii ale conspiraţiei, problema însă nu este nici la conducătorii noştri, nici la cei ai lumii şi nici la fungicidul initium. Problema este ca ne-am înmulţit mai mult decât orice altă vietate a planetei. Şi asta cu preţul exterminării pădurilor, poluării apelor şi aerului, consumării a peste 85% din peştii fluviilor, mărilor şi oceanelor planetei; am produs până şi schimbări climaterice prin lăcomia activităţilor noastre nechibzuite şi iresponsabile.
Asta este adevărata problema a noastră, a omenirii… Fie că ne place sau nu să o recunoaştem!”

Când am citit acest comentariu, sincer, m-am revoltat şi mi-am spus:

„Cum este posibil să apară această idee că avem prea mulţi fraţi şi că unii dintre ei sunt o povară pentru noi? Nu oamenii sunt prea mulţi, ci războaiele şi industriile chimice şi celelalte care fac profit în detrimentul omului.

Eu nu am ferme de porci, nu am ferme de vaci şi crescătorii de păsări, nu tai copaci ca să fabric hârtie, nu deversez reziduuri chimice în râuri şi nu distrug pădurea amazoniană, stratul de ozon şi apele pământului. „EI” şi industriile lor o fac. Eu nu merg la război ca să îmi ucid fraţii şi nici nu stârnesc războaie ca să pot vinde cât mai multe arme fraţilor mei, care apoi le folosesc pentru a se măcelări reciproc. Nu arunc cu bombe asupra lor şi nici nu le vând bombe. Nu îmi înşel fraţii cu dobânzi, tranzacţii şi jocuri financiare ascunse şi nici nu îi sărăcesc cu împrumuturi de care nu au nevoie. Nu îi dau afară din slujbe ca să nu aibă cu ce-şi plăti ratele, astfel încât să le pot vinde, apoi, casele pe nimic, acoliţilor mei. Nu aştept ca această planetă să moară ca să mă bucur singură de pustiul rămas şi să îl controlez «aplaudându-mă singur la vederea banilor din ladă »…”

Nu fac nimic din toate acestea… Dar apoi mi-am dat seama că da, eu, personal, nu fac nimic din toate acestea… şi totuşi oameni obişnuiţi, ca mine, ucid pui de focă pentru distracţie, omoară câini şi pisici la ordin, vânează golind pădurile de specii pe cale de dispariţie… doar pentru distracţie… oameni obişnuiţi folosesc scrumiere din labe de gorilă şi îşi pun trofee pe pereţi ca să arate ce viteji au fost ei ucigând nişte făpturi faţă de care au avut din start câteva «avantaje»: arme şi dorinţa gratuită de a ucide.

Există un film pe care îl puteţi viziona aici http://video.google.ro/videoplay?docid=-4867469000009495453#, cu subtitrare în română. Vă avertizez că este un film dur. Eu nu am putut vedea decât câteva minute. Am nimerit la o scenă în care un căţel bolnav urma să fie „eutanasiat” în compactorul unei maşini de gunoi şi când l-au ridicat, a privit direct în camera de filmat… era atâta linişte în privirea lui, de parcă ar fi spus: „Te iert!”

Dacă tot vi se pare că suntem prea mulţi oameni şi prea multe animale (mai ales, dintre animale, prea mulţi câini şi pisici) pe această planetă, priviţi acest film. Sunt curioasă dacă veţi mai gândi la fel şi după vizionarea lui.

Da, oameni obişnuiţi, ca mine şi ca voi, sunt capabili de cele mai cumplite cruzimi. Şi totuşi, am realizat că, chiar dacă cei mai mulţi oameni nu gândesc astfel şi nu fac toate aceste lucruri înfricoşătoare şi cumplite, contribuie la ele în două feluri: prin indiferenţă şi comoditate.

În 1994, fotografia din dreapta a câştigat premiul Pulitzer. Poate o ştiţi. A fost făcută în timpul foametei din Sudan şi reprezintă un copil, aproape mort de foame, târându-se spre o tabără de provizii aflată la un kilometru depărtare. Vulturul aşteaptă ca acel copil să moară ca să îl mănânce. Nimeni nu ştie ce s-a petrecut cu acel copil, nici măcar fotograful, Kevin Carter, care a plecat după ce a făcut fotografia.

Privind această fotografie puteţi spune cu mâna pe inimă că suntem prea mulţi şi că unii dintre noi sunt în plus pe această planetă?

Fotograful a plecat… Departe de mine să-l judec. Numai că acesta este, însă, genul de atitudine cumplită, mult încurajată în ziua de astăzi, de care ne dăm seama de multe ori prea târziu.

Putem să ajutăm şi totuşi stăm cu mâinile încrucişate, sau plecăm mai departe.

Suntem programaţi, încetul cu încetul, zi de zi, prin alimentaţie, educaţie, mediu, legislaţie, mass-media etc., să devenim indiferenţi la durerea, la suferinţa făpturilor din jurul nostru, cuvântătoare sau nu. Despre această indiferenţă cutremurătoare vorbeam şi atunci când am discutat standardul Codex privind aflatoxina (aici: /moved_content.php?lang=RO&item=6290)… Şi cu cât vom deveni mai indiferenţi, cu atât vom fi mai „potriviţi” şi „pregătiţi” pentru Noua Ordine Mondială şi nu ne vom mai opune exterminării semenilor noştri.

„Opusul Iubirii nu este ura, ci indiferenţa.” Gregorian Bivolaru

Ei bine, „făcătorii” Codexului şi acoliţii lor nu pot decât să se felicite pentru uşurinţa cu care oamenii obişnuiţi le acceptă ideile fără să se informeze. Mulţi preferă să-şi accepte condiţiile de viaţă aşa cum le sunt date, pentru că nu au timp sau dispoziţie să îşi creeze ei înşişi unele noi. Însă,

„Numai cei care acceptă o viaţă în orice condiţii sunt victimele condiţiilor rele.” A. E. Van Vogt

Suprapopularea planetei a fost mereu folosită ca scuză pentru multe atrocităţi petrecute de-a lungul istoriei şi a ajuns o idee destul de larg acceptată chiar şi în ziua de astăzi. Numai că… Supra-popularea planetei a fost dintotdeauna şi continuă să fie UN MIT. Voi intra puţin în detaliu acum, deoarece acest subiect este foarte important şi se leagă de primul meu articol din această „nouă serie neagră”.

În 2001, Divizia pentru Populaţie a Departamentului pentru Probleme Economice şi Sociale a ONU (Population Division of the Department of Economic and Social Affairs of UN) a publicat un raport privind impactul creşterii populaţiei asupra mediului înconjurător, intitulat Monitorizarea Populaţiei Lumii 2001 (World Population Monitoring 2001) (documentul poate fi studiat aici: http://www.un.org/esa/population/publications/wpm/wpm2001.pdf), raport care afirmă în introducere, la pagina 10 a PDF-ului şi pagina 1 a documentului:

„From 1900 to 2000, world population grew from 1.6 billion to 6.1 billion persons (United Nations, 2001). However, while world population increased close to 4 times, world real gross domestic product (GDP) increased 20 to 40 times (DeLong, 1998), allowing the world not only to sustain a fourfold population increase but also to do so at vastly higher standards of living. Nevertheless, this rapid population growth and economic growth occurred unevenly throughout the world and not all regions have benefited equally from economic growth.” (sublinierile autoarei)

Traducere
:

„Din 1900 până în 2000, populaţia lumii a crescut de la 1,6 miliarde la 6,1 miliarde de persoane (Naţiunile Unite, 2001). Totuşi, deşi populaţia lumii a crescut de aproape 4 ori, produsul intern brut real al lumii (PIB) a crescut de 20 până la 40 de ori (DeLong, 1998), permiţând lumii nu numai să susţină o creştere a populaţiei de patru ori mai mare, dar, de asemenea, să o facă la standarde de viaţă mult mai mari. Totuşi, această rapidă creştere economică şi a populaţiei a avut loc inegal în lume şi nu toate regiunile au beneficiat în mod egal de creşterea economică.”

Tot în 2001, Institutul Familei Catolice & Drepturilor Omului (Catholic Family & Human Rights Institute) citând acest raport (aici: http://www.c-fam.org/publications/id.206/pub_detail.asp ), afirma:

„A new UN report studying the effects of population growth on the environment provides information that challenges some of the most fundamental assumptions of population control, assumptions used to justify sterilization, abortion and contraception. […]

The most common argument against population growth is that the earth has a «carrying capacity», a threshold number of humans beyond which civilization will descend into chronic famine, disease, poverty and civil strife. According to the report, however, «Over the period 1961-1998, world per capita food available for direct human consumption increased by 24 per cent, and there is enough being produced for everyone on the planet to be adequately nourished.»
[…]

Population control advocates also argue that growth will strip the world of nonrenewable resources like oil and minerals, thereby throwing economies into disarray. But, the Population Division report says, «During recent decades new reserves have been discovered, producing the seeming paradox that even though consumption of many minerals has risen, so has the estimated amount of the resource as yet untapped.»

The latest argument concerns the environmental effects of population growth, including pollution, habitat destruction and the extinction of species. The report contends that population growth may contribute to some of these problems, especially fisheries depletion and water contamination, but «In general, population growth appears to be much less important as a driving force of such problems than is economic growth and technology». Even global warming will be «mainly due to modes of production, not to the size, growth and distribution of population.»
[…]

The report could bring into question the ever-constant UN goal of decreasing birth rates worldwide as a primary means of addressing demographic problems.”

Traducere
:

„Un nou raport al ONU care studiază efectele creşterii populaţiei asupra mediului furnizează informaţii care pun sub semnul întrebării unele dintre cele mai de bază supoziţii ale controlului populaţiei, supoziţii folosite pentru a justifica sterilizarea, avortul şi contracepţia.
[…]

Argumentul cel mai des întâlnit împotriva creşterii populaţiei este acela că Pământul are o «capacitate de transport», un număr prag de fiinţe umane dincolo de care civilizaţia va ajunge la foamete cronică, boli, sărăcie şi conflicte civile. Conform raportului, totuşi: «În perioada 1961-1998, hrana mondială pe cap de locuitor disponibilă pentru consumul uman direct a crescut cu 24 la sută şi este produsă suficient de mult pentru ca toţi locuitorii planetei să fie hrăniţi în mod adecvat.»
[…]

Susţinătorii controlului populaţiei argumentează, de asemenea, că, creşterea va deposeda lumea de resurse non-regenerabile precum petrolul şi mineralele, aruncând, aşadar, economiile în haos. [oare de ce economia, banii, trec mereu, ca importanţă, înaintea omului? – n. a.]. Dar, raportul Diviziei pentru Populaţie spune: «În ultimele decenii, rezerve noi au fost descoperite, producând aparentul paradox că, deşi consumul multor minerale a crescut, la fel a crescut şi cantitatea estimată de resurse încă nefolosite.»

Ultimul argument priveşte efectele creşterii populaţiei asupra mediului, inclusiv poluarea, distrugerea habitatelor şi dispariţia speciilor. Raportul afirmă că, creşterea populaţiei poate contribui la unele dintre aceste probleme, în special la sărăcirea pescuitului şi contaminarea apelor, dar: «În general, creşterea populaţiei pare să fie mult mai puţin importantă, ca forţă ce pune în mişcare astfel de probleme, decât creşterea economică şi tehnologia.» Chiar şi încălzirea globală va fi: «în principal, din pricina modurilor de producţie, şi nu din pricina mărimii, creşterii şi distribuţiei populaţiei.»
[…]

Raportul ar putea aduce în discuţie mereu-constantul ţel al ONU de descreştere a ratelor naşterilor la nivel mondial, ca mijloc principal de rezolvare a problemelor demografice.”

Institutul de Cercetare a Populaţiei (Population Research Institute) (http://overpopulationisamyth.com/food-theres-lots-of-it#FAQ1 ) afirma în 2004:

„Food is a lot like money: just because some people have none doesn’t mean that there isn’t enough of it – it’s just spread unevenly.”

Traducere
:

„Hrana este precum banii: doar pentru că unii oameni nu au deloc, nu înseamnă că nu este destulă – este doar răspândită inegal.”

Şi furnizează un raport privind producţia mondială de cereale, care poate fi studiat aici: http://www.fas.usda.gov/grain/circular/2004/10-04/hist_tbl.xls , ce arată creşterea producţiei raportată la suprafaţa cultivată, din 1993 până în 2004.

În martie 2010, Fred Pearce, un cunoscut scriitor ştiinţific şi jurnalist britanic (http://en.wikipedia.org/wiki/Fred_Pearce#cite_note-0) scria (http://www.prospectmagazine.co.uk/2010/03/the-overpopulation-myth/):

„Many of today’s most-respected thinkers, from Stephen Hawking to David Attenborough, argue that our efforts to fight climate change and other environmental perils will all fail unless we «do something» about population growth. In the Universe in a Nutshell, Hawking declares that, «in the last 200 years, population growth has become exponential… The world population doubles every forty years.»

But this is nonsense. For a start, there is no exponential growth. In fact, population growth is slowing. For more than three decades now, the average number of babies being born to women in most of the world has been in decline. Globally, women today have half as many babies as their mothers did […]”

Traducere
:

„Mulţi dintre cei mai respectaţi gânditori din ziua de astăzi, de la Stephen Hawking la Davind Attenborough, argumentează că eforturile noastre de a lupta împotriva schimbărilor climatice şi a altor pericole grave vor eşua toate dacă nu «facem ceva» în legătură cu creşterea populaţiei. În «Universul într-o coajă de nucă», Hawking declară că: «în ultimii 200 de ani, creşterea populaţiei a devenit exponenţială… Populaţia lumii se dublează la fiecare patruzeci de ani.»

Dar aceasta este o absurditate. Pentru început, nu există creştere exponenţială. De fapt, creşterea populaţiei încetineşte. De mai mult de trei decenii, deja, numărul mediu de copii născuţi de femeile din cea mai mare parte a lumii este în scădere. Global, femeile din ziua de astăzi au cu jumătate mai puţini copii decât au avut mamele lor […]”

Mai sunt încă multe date ce demonstrează faptul că supra-popularea planetei este UN MIT şi O ABERAŢIE. Şi veţi vedea în cele ce urmează de ce afirm aceste lucruri.

Plasticul care ne deformează

Prima parte

„

Raiul pe pământ este o alegere pe care trebuie
sa o faci, nu un loc pe care trebuie sa îl găseşti.”
Wayne Dyer

„Nimeni nu este mai puternic înlănţuit decât
cel care crede, în mod greşit, că este liber.”
Goethe

„Cei care au privilegiul de a
şti, au datoria de a acţiona.”
Albert Einstein

Dacă vă făceaţi griji că există la ora actuală vaccinuri şi medicamente sau chiar alimente care provoacă sterilitate, ei bine, e cazul să încetaţi! Deja s-a avut grijă de acest aspect! Suprapopularea lumii, în condiţiile de viaţă actuale, nu mai este demult posibilă! Şi aceasta pentru că, începând din anii ’50, sistemul nostru endocrin a fost expus la trei factori poluanţi extrem de distructivi: detergenţii, pesticidele şi… şi…

şi PLASTICUL!

Acum câteva luni, un amic care locuieşte în Anglia, pasionat de bioinformatică, îmi povestea despre descoperirile făcute în unele râuri britanice, descoperiri referitoare la peşti. La început, sincer, am spus şi eu ca ţăranul din poveste: „Aşa ceva nu poate să existe!”… apoi am început să studiez subiectul şi să caut informaţii… Dumnezeule Mare!

Am aflat lucruri cu atât mai cutremurătoare cu cât ele ne-au fost şi ne sunt în mod constant ascunse.

Primele semnale de alarmă serioase privind aceste aspecte au fost trase în 1993. De atunci, au continuat să apară informaţii noi referitoare la aceste aspecte, dar ele nu sunt, în mod deliberat, aduse la cunoştinţa publicului larg.

Voi reda în cele ce urmează câteva documentare ştiinţifice şi clipuri video, care vorbesc foarte clar despre pericolul îngrozitor la care suntem expuşi în mod constant şi despre care puţini au curajul să vorbească, în paralel cu standardele Codex pentru substanţele în discuţie şi comentariile mele şi ale unor oameni de ştiinţă referitoare la aceste aspecte.

Spun curajul, deoarece aşa cum veţi vedea şi în primul documentar de mai jos, numit Atac asupra bărbatului, industria şi guvernele au mereu un cuvânt de spus în ceea ce priveşte aflarea adevărului.

Documentarul de mai jos, a fost realizat în 1993. La notele difuzării unei versiuni actualizate, în 1996, (http://web.archive.org/web/19970617074128/http://www.bbc.co.uk/horizon/95-96/960226.html) se poate citi:

„
Who can imagine a world where man and animals can no longer reproduce – a sterile planet where life is destined to fail? The ultimate fear may still be fiction now, but the pattern is becoming increasingly clear – falling sperm counts, rising levels of breast cancer, and increasing testicular and prostate cancer. Each element of the pattern is pointing in the same direction – mankind is surrounded by a sea of oestrogens which may seriously effect it’s ability to reproduce in the future.

New chemicals are identified every day that are potential contributors to these effects on fertility. Although they come from many different areas of production and industry, they have one chilling factor in common – the ability to mimic the fundamental human sexual hormone, oestrogen. When males are exposed to abundant levels of the female sex hormone, their own sexual system is thrown into disarray. Incorrect messages are sent around the body, preventing male sexual organs from functioning normally, or even causing male systems to behave like female ones. Examples are becoming so frequent in wildlife and humans that they can no longer be ignored. Females are also under threat, with vastly increased levels of breast and other sexually linked cancers suspected to have a similar cause.

This week’s BMJ publishes new evidence which establishes beyond a doubt that the sperm count declines. That was first feared over a decade ago is really happening. Dr Stewart Irvine’s evidence is currently under press-embargo but will be screened on the programme, and will show clearly the extent to which men’s sperm quality has deteriorated during the last few decades, and the implications should the decline continue at the current rate.”

Traducere
:

„Cine îşi poate imagina o lume în care omul şi animalele nu se mai pot reproduce – o planetă sterilă în care viaţa este destinată să eşueze? Teama fundamentală poate fi încă ficţiune, acum, dar şablonul devine din ce în ce mai clar – numărul de spermatozoizi în scădere, niveluri crescute de cazuri de cancer la sân şi incidenţa crescută de cancere testiculare şi de prostată. Fiecare element al şablonului arată în aceeaşi direcţie – omenirea este înconjurată de o mare de estrogeni, care îi pot afecta foarte serios capacitatea de a se reproduce în viitor.

Noi substanţe chimice sunt identificate în fiecare zi, colaboratori potenţiali la aceste efecte asupra fertilităţii. Deşi ele provin din diverse domenii ale producţiei şi industriei, au în comun un factor care îţi îngheaţă sângele în vene – abilitatea de a mima hormonul sexual uman fundamental, estrogenul. Când bărbaţii sunt expuşi la niveluri abundente de hormon sexual feminin, propriul lor sistem sexual este aruncat în haos. Semnale incorecte sunt trimise în jurul corpului, împiedicând organele sexuale masculine să funcţioneze normal, sau provocând sistemele masculine să se comporte ca unele feminine. Exemplele au devenit atât de frecvente în natură şi la oameni, încât nu mai pot fi ignorate. Femeile sunt, de asemenea, în pericol, cu niveluri crescute enorm de cancere la sân sau genital, corelate şi suspectate de a avea o cauză similară.

Săptămânile acestea, BMJ [un site pentru medici: http://www.bmj.com/ , http://www.bmj.ro/ – n. a.] publică noi dovezi care stabilesc dincolo de orice îndoială faptul că numărul de spermatozoizi scade. Lucrul de care s-au temut prima oară cu mai mult de un deceniu în urmă chiar se petrece. Dovezile Dr. Stewart Irvine sunt la ora actuală sub embargoul presei, dar vor fi incluse în program [se referă la ediţia actualizată a documentarului, din 1996; la aceste actualizări mă voi referi în detaliu în partea a doua a acestui articol.] şi vor arăta clar măsura în care calitatea spermei bărbaţilor s-a deteriorat în ultimele decenii, şi implicaţiile care vor apărea dacă acest declin continuă în ritmul actual.”