Legea karmei şi consecinţele angrenării liberului arbitru
de Cristian Ion
Pentru a înţelege mai bine cum este posibil acest lucru, să analizăm cum funcţionează legea acţiunii şi a reacţiunii în viaţa noastră. Toate gândurile, intenţiile şi acţiunile noastre trecute au generat anumite “seminţe” karmice la nivelul corpului nostru cauzal şi acest proces se continuă neîntrerupt chiar şi în clipa prezentă. Aceste “seminţe” atrag în viaţa noastră în locul potrivit şi la momentul potrivit reacţiunile corespunzătoare sau, altfel spus, consecinţele corespunzătoare pe care trebuie să le suportăm.
Prin urmare, tot ceea ce trăim clipă de clipă este efectul rezultantei tuturor acestor reacţiuni sau consecinţe pe care trebuie să le suportăm. Legea karmei este cea care asigură feedback-ul pentru alegerile noastre din viaţă, este cea care ne obligă să trăim toate consecinţele faptelor noastre şi care determină astfel un mecanism, conştient sau nu, de autoreglare a alegerilor noastre… O fiinţă care ignoră existenţa legii karmei va avea destinul precum cel al unei bărci fără vâsle şi fără pânze, dusă implacabil către o destinaţie certă de curentul puternic al unui râu. În acest caz curentul este rezultanta tuturor reacţiunilor pe care trebuie să le suporte, iar râul este cursul aproape predestinat al existenţei sale. Acest curs este cel previzibil de către astrologi sau clarvăzători. Dar tot ei vorbesc despre predispoziţie şi nu despre o impunere absolută, căci ei ştiu că prin angrenarea cu discernământ şi înţelepciune a liberului arbitru destinul poate fi modificat.
Se ştie din fizică faptul că un sistem închis lăsat să evolueze liber se va îndrepta către starea cu entropie sau, altfel spus, grad de dezordine maximă. Pentru ca într-un astfel de sistem să apară şi să se menţină un proces ordonator trebuie să intervină o forţă din afara sa. O fiinţă umană care evoluează inconştient, doar în virtutea predispoziţiilor sale generale şi de moment, se va confrunta cu un proces de stagnare sau de dezordonare care, mai devreme sau mai târziu, prin suferinţa generată, va determina fiinţa să facă nişte alegeri fundamentale pentru a-şi transforma viaţa în mai bine, în sensul unei “ordonări” spirituale din ce în ce mai mari. Altfel spus, o va determina să-şi angreneze conştient liberul arbitru, care va acţiona atunci ca o forţă ordonatoare din afara sistemului (altminteri entropic – cu tendinţa naturală spre dezordine). Şi sensul ordonării spirituale a vieţii, altfel spus de reîntoarcere la esenţa noastră ultimă, Sinele Divin Nemuritor Atman, se va dovedi în final drept singurul sens care va duce la ceea ce se numeşte în tradiţiile spirituale autentice eliberarea supremă sau decondiţionarea completă a fiinţei umane şi transcenderea definitivă a oricărei forme de suferinţă. Aceasta este ceea ce căutăm, conştient sau nu, cu toţii. Maturizarea spirituală a unei fiinţe aflate pe o cale spirituală autentică este cea care face ca această căutare să devină conştientă.
Prin urmare, putem compara angrenarea liberului arbitru în sens ordonator (antientropic din punct de vedere spiritual) al fiinţei umane cu folosirea vâslelor, cârmei şi a pânzelor pentru a schimba direcţia şi sensul de mers al bărcii din exemplul anterior, în vederea atingerii destinaţiei dorite, indiferent de curentul râului. Indiferent de predispoziţiile din astrograma noastră, cu ajutorul angrenării liberului arbitru noi ne putem modifica destinul. Cantitatea şi calitatea modificărilor din destinul nostru, măsura în care putem să transcendem mai mult sau mai puţin din karma noastră – depind toate de modul în care ne angrenăm acest dar nepreţuit de la Dumnezeu, liberul nostru arbitru.
yogaesoteric.net
Also available in:
Français