Legea pumnului în gură la SAS: Cum a devenit „vagabond” un delict de 20% din salariu, sub privirea ironică a manualului de mobbing al MAI! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș

În culisele întunecate ale Serviciului pentru Acțiuni Speciale (SAS), unde „inelul magic” al abuzului continuă să rotească destinele, iar „psihologii călăi” sunt gata de orice, se scrie o nouă pagină, la fel de absurdă, în saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș.

După luni de hărțuire, marginalizare și încercări disperate de a fi auzit în „clădirile goale ale securității”, sistemul a decis să-i aplice „legea pumnului în gură”. Și, ca o ironie supremă, o face sub patronajul unui document oficial al MAI care descrie, în detaliu, exact tipul de „teroare psihologică” pe care o practică.

Pumnul în gură cu epoleți: De la vorba liberă, direct la accesul confidențial tăiat!

Când obosești de atâtea petiții și răspunsuri în bătaie de joc, când structurile ierarhic superioare se fac că plouă la vederea probelor evidente, unii își mai pun speranța în dreptul la liberă exprimare, garantat, cică, de Constituție. Nu și la SAS, unde vocea liberă e taxată fără milă! Agentul Bendriș, cel care a avut „tupeul” să rupă tăcerea și să expună putregaiul din unitate (după cum a detaliat pe larg, în exclusivitate, Incisiv de Prahova), a aflat pe pielea lui că orice speranță de a fi auzit este o iluzie.

„Am sperat că mă va auzi cineva din acele clădiri goale ale securității, dar degeaba! Mai rău, mi-au pus pumnul în gură și, la nici zece zile distanță, mi-a fost ridicat accesul la informații clasificate. Pe motiv că? NIMIC! Doar ca să mă scoată din SAS”, mărturisește agentul Bendriș. O acțiune tipică de intimidare și represalii, un avertisment clar pentru oricine ar îndrăzni să-și ceară drepturile sau să critice sistemul. La Poliția Capitalei, libertatea de expresie are gust de……. restricție.

Circul „vagabondului” și dansul absurd al Controlului Intern: Când DEX-ul e ilegal și justiția, oarbă

Următorul act al farsei vine sub forma unui „Proiect de Raport de Cercetare Prealabilă”, întocmit cu o solemnitate demnă de o cauză națională de Serviciul Control Intern al DGPMB, la data de 12 martie 2025. Obiectul? Agentul șef de poliție Bendriș Wilhelm-Constantin, acuzat de „comportament necorespunzător în societate”, care aduce atingere onoarei, probității profesionale și prestigiului instituției.

Ce „crimă” a comis de data aceasta polițistul? A participat pe 16 septembrie 2024 la un protest sindical în fața MAI și, în cadrul unei transmisii live pe Facebook (contul „Kovacs Valer”), a îndrăznit să numească „vagabonzi” factorii de conducere ai Poliției Capitalei, inclusiv pe șeful DGPMB, Bogdan Berechet. Deși înregistrarea audio-video, proba supremă, nu este decât un fragment de 2 minute și 57 de secunde dintr-un discurs public, concluzia ofițerului desemnat, inspector principal de poliție Stolan Constantin, este clară: Bendriș e vinovat! Cuvântul „vagabond”, chiar dacă folosit în sens figurat (așa cum arată și DEX-ul, unde înseamnă și „om fără căpătâi, fără ocupație, care trăiește la întâmplare”), a fost interpretat ca o insultă directă, o dovadă de „insolență și lipsă de respect”.

Așadar, conform rigorilor de la SAS, dacă un șef e „inconstant între ceea ce spune și ceea ce face”, așa cum a explicat Bendriș, el devine un „vagabond” în sens figurat. Dar atenție! Oricât de corectă ar fi interpretarea lingvistică, Controlul Intern al Poliției Capitalei nu face diferența între sensuri, preferând să taxeze lipsa de respect față de epoleți, nu inconstanța sau, mai rău, abuzul șefilor. Un exemplu elocvent de cum o unitate de elită, menită să apere legea, interpretează limbajul și Constituția după bunul plac al propriei ierarhii.

Contestația unui polițist sătul: Adevărul, mărturisiri respinse și calificative copiate pe bandă rulantă

Sancțiunea aplicată, o diminuare de 20% a salariului de bază pe o perioadă de trei luni (o pedeapsă maximă, aleasă cu generozitate), a fost contestată pe 14 august 2025 de agentul Bendriș, printr-o acțiune ce demască, rând pe rând, toate aberațiile sistemului.

În primul rând, participarea la mitinguri sindicale este un drept statuat de legi organice, nu o abatere disciplinară. În al doilea rând, invocarea cuvântului „vagabond” a fost, în mod evident, respinsă fără motivare juridică, bazându-se doar pe „considerente subiective ale membrilor Consiliului de Disciplină”. Cine mai are nevoie de DEX, când există orgoliul șefilor?

Mai mult, nu există nicio plângere oficială de la domnul Berechet, iar prejudiciul de imagine invocat nu a fost cuantificat niciodată. Mărturiile propuse de Bendriș? Respinse „fără un temei legal”. Ca o cireașă pe tort, polițistul subliniază că membrii Consiliului de Disciplină și ofițerul desemnat cu cercetarea nu fac diferența între definițiile din DEX ale cuvântului „vagabond”, considerând explicația lor „hilară și bazată pe insuficienta cunoaștere a limbii române”.

Și nu în ultimul rând, ca probă-cheie a fost folosită o „caracterizare copy-paste” de la fostul său șef de la SAS, comisarul-șef Daniel Giurgiuveanu – același pe care Bendriș l-a reclamat în repetate rânduri pentru încălcarea legii, descriindu-l pe polițist ca „dificil”, „manipulativ” și „agresiv”. O rețetă clasică de „character assassination” împotriva unui angajat incomod, deja consacrată la SAS. Unde este logica, unde este dreptatea, când deciziile se iau pe baza unor aprecieri subiective și a unor documente deja contestate?

Manualul de „mobbing” al MAI: Rețeta perfecțiunii în hărțuire, sub ochiul vigilent al „aparatului Oprisor”

În mijlocul acestei farse disciplinare, o altă „noutate” apare la orizont: un document intitulat „Mobbingul sau teroarea psihologică”, redactat de comisarul de poliție Elena Caterina Zaharia de la Centrul de Psihosociologie al M.A.I. Un studiu detaliat despre hărțuirea psihologică la locul de muncă, etapele sale, efectele devastatoare și măsurile de prevenție. Documentul, care s-ar cuveni să fie o lumină pentru angajați, devine o ironie cruntă.

„Îi susține pe psihologi și metodele lor, e parte a sistemului. Și atunci……. de ce a mai publicat, doar ca să fie? În realitate toți care mișcă sunt STIGMATIZAȚI de aparatul Oprisor”, comentează, amar, o sursă internă.

Adevărul este că, deși România nu are o legislație specifică anti-mobbing, MAI are propriul manual despre cum funcționează „teroarea psihologică” – exact acele tactici de izolare, discreditare profesională, ridiculizare și compromitere a sănătății pe care sistemul SAS pare să le fi aplicat cu sârg împotriva agentului Bendriș. De la lipsa sarcinilor, la sarcinile inutile/umilitoare, până la acuzațiile de „comportament dezadaptativ” care au condus la suspendări și retragerea armei, toate sunt descrise cu o precizie rece în documentul MAI. Doar că, în cazul lui Bendriș, teoria se aplică practic……. chiar de către cei care ar fi necesar să prevină.

Verdictul absurdității: 20% din salariu și condamnarea la tăcere, in așteptarea ultimei Curți de Apel……. a bunului simț

Finalul acestei piese de teatru absurdă, scrisă și jucată de sistem, este un polițist cu salariul diminuat cu 20% pentru o „jignire” figurativă, cu accesul la informații clasificate tăiat fără motiv și cu cariera făcută praf. Toate acestea, în timp ce Controlul Intern al DGPMB, același care îl sancționează, a sesizat anterior Parchetul pentru „fals intelectual și abuz în serviciu” în legătură cu documentele care au stat la baza suspendării inițiale a lui Bendriș. O ipocrizie monumentală!!!

Când o instituție se auto-denunță că a comis posibile ilegalități, dar continuă să-l persecute pe polițist pe baza altor acuzații la fel de șubrede, culminând cu un raport de cercetare care, deși admite lipsa de probe esențiale, tot concluzionează „vinovat”, este clar că ne confruntăm cu un sistem putrezit până în măduvă. Poliția, sub pretextul apărării „prestigiului instituției”, își sapă singură groapa, preschimbându-se dintr-o forță de elită într-o glumă proastă cu epoleți și un „inel magic” care, de fapt, e un instrument de tortură psihologică și financiară.

Agentul-șef Bendriș continuă lupta în instanță, urmărind să spargă „inelul magic” al abuzurilor și să demonteze „tâmpeniile” și „aparatul Oprisor”. Rămâne de văzut dacă Justiția, acest ultim bastion al normalității, va reuși să aducă la lumină adevărul și să oblige această structură să se curețe de putrefacție. Altfel, SAS va rămâne un acronim pentru „Serviciul pentru Abuzuri Sistemice”, unde etica e doar o literă moartă, iar legea, o glumă bună de spus la un pahar……. de testosteron.

Citiţi şi:
Justiţia la ordinele acelora care acţionează din umbră şi care comandă cu mult înainte de judecata propriu-zisă sentinţa ce va fi dată
Ingrid Mocanu: „Ce s-a petrecut cu România de am ajuns aici?”

 

yogaesoteric
5 decembrie 2025