Leul şi sclavul – O povestire uimitoare care ilustrează legea universală a karmei

Un sclav cu numele de Androcles fugise de la stăpânul său într-o pădure şi locuia într-o peşteră. Într-o zi, auzi un răget de fiară sălbatică şi la gura peşterii apăru un leu. Nenorocitul om credea că nu mai are scăpare, însă fiara s-a apropiat încet, scoţând nişte urlete de durere, ca şi când ar fi cerut ajutor.

Androcles a prins curaj şi s-a apropiat mai mult; el a observat că leul şchiopăta, având o rană la picior. Sclavul a luat laba leului în mână, i-a umezit rana cu salivă, ca un doctor, şi i-a scos un spin mare care i se înfipsese în una dintre pernițe. Leul a suspinat adânc. Androcles i-a apăsat pe umflătură, a curăţat rana, a spălat-o, în timp ce leul suferea cu multă răbdare.

După un timp scurt, leul, simţindu-se mai bine și eliberat de dureri, a început a sări, a bate din coadă şi apoi a lins cu recunoştinţă mâinile şi picioarele doctorului său. De atunci încolo, Androcles a devenit prietenul animalului cu care a împărţit mâncarea zilnică timp de câteva luni, până când sclavul Androcles a fost prins de către nişte oșteni înarmaţi, care l-au dus la stăpânul de la care fugise.

Androcles a fost osândit la moarte, prin aruncarea ca hrană leilor. În acest scop un leu a fost lăsat fără hrană câteva zile pentru a-l mânca pe Androcles. În ziua osândei, lumea s-a adunat în jurul arenei. Răcnetul leului nemâncat se auzea puternic și peste mulțime se lăsă o tăcere înfiorătoare. Lumea aştepta cu sufletul la gură, cutremurată de ceea ce avea să vadă. Dar când Androcles fu adus în arenă, frica şi întristarea mulțimii se prefăcu în câteva clipe în uimire şi mare bucurie. Leul înfometat, în loc să-l sfâşie pe sclav, s-a învârtit pe lângă el și s-a culcat la picioarele lui ca un câine credincios pe lângă stăpânul său.

Uimit peste măsură, cârmuitorul ţinutului aceluia îi porunci lui Androcles să dezlege taina acestei nemaipomenite întâmplări. Androcles începu a povesti înaintea întregului popor adunat cum a întâlnit acel leu și cum conviețuise în pădure împreună cu el.

Toţi cei de faţă s-au bucurat, văzând că şi fiarele sălbatice, prin răbdare şi mulţumire, se domesticesc şi capătă simțiri de om. Atunci, toţi într-un glas s-au rugat de căpetenia ţinutului să-l ierte pe Androcles. Iar acesta nu numai că l-a iertat, ci îi mai dădu şi leul în dar, care prin recunoştinţa lui l-a scăpat pe Androcles de la moarte de două ori.

Morala: Bine faci, bine găseşti.

Citiți și:

Povestea picăturii

O poveste cu tâlc la care merită să reflectaţi fiecare dintre voi

 

yogaesoteric
28 mai 2017

Also available in: Français