Libertatea a ajuns să însemne doar libertatea lui Zuckerberg de a face ce vrea cu conturile noastre

Patologiile neoliberalismului contemporan în care corporații too big to fail și too big to control domină niște state tot mai neputincioase sunt evidențiate și de următorul paradox: în timp ce Facebook poate să-i suspende contul cu milioane de urmăritori al celui mai puternic om de pe planetă, ăla care poate oricând să apese pe butonul nuclear, la fel cum poate să procedeze cu conturile fiecăruia dintre noi, amărăștenii, distorsionând dezbaterea democratică și călcând pe dreptul la liberă exprimare cu dreptul de proprietate și libertatea antreprenorială nelimitată, forțele de ordine (altfel controlate, în mare parte, de democrați) nu sunt în stare să păzească sediul Congresului American, adică instituția menită să contrabalanseze puterea celui mai puternic om al planetei și să împiedice utilizarea abuzivă a acestei puteri.

În timp ce Facebook, Google și Twitter, împreună cu mijloacele de informare clasice, CNN, NBC, ABC (cartelul media) îl pot pune pe Președintele SUA în situația de a avea o libertate efectivă de a se face auzit care începe să semene din ce în ce mai mult cu libertatea efectivă a unui disident din spațiul ex-sovietic – mai este până acolo, dar ne apropiem –, statul minimal nu mai e în stare să-și apere instituțiile fundamentale. În timp ce Trump era dat afară de pe Facebook și Twitter, mulțimile furioase de susținători ai lui Trump reușeau să pătrundă pentru prima dată în istorie în Capitoliu.

Se pare că idealurile nouăzeciste ale intelectualilor libertarieni s-au materializat în sfârșit: trăim în anarhocapitalism, iar anarhocapitalismul nu înseamnă doar postdemocrație, ci și postliberalism. Libertatea a ajuns să însemne doar libertatea lui Zuckerberg de a face ce vrea cu conturile noastre. Că în rest, micile afaceri au fost falimentate și o puzderie de alte drepturi au fost suspendate pe termen nedeterminat pentru a scăpa planeta de covid. De acum, suntem liberi doar în online, iar Zuckerberg alături de prietenii de la Twitter și Google sunt liberi să facă ce vor mușchii lor de mari capitaliști cu online-ul nostru cel de toate zilele.