Libertatea de exprimare nu e doar a celor care ne plac

Pe 25 octombrie, în Serbia a avut loc o schimbare de putere după paisprezece ani. Primul mare test al noii epoci este o televiziune. Un grup de protestatari a intrat în studioul Informer, post loial vechii puteri, și a întrerupt emisia în direct.

Regulatorul audiovizual REM a interzis, pentru șapte zile, emisiunea matinală a televiziunii Informer. În plus, treizeci și două de organizații cer retragerea licenței postului, iar SNS vorbește despre o vânătoare de vrăjitoare.

Dezbaterea pare să alunece repede spre o singură întrebare: merită Informer să existe? Argumentele criticilor sunt că monitorizările arată luni întregi de relatări aproape exclusiv favorabile lui Vucici și ostile adversarilor săi. Întrebarea este greșit pusă.

Libertatea de exprimare nu poate fi acordată după merit. Nu e o răsplată pentru jurnalism bun și nici o pedeapsă pentru jurnalism prost. Ea răspunde la altă întrebare: cine are dreptul să decidă ce se poate spune și cât de greu este necesar să-i fie să decidă.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a formulat acest principiu încă din 1976: libertatea de exprimare acoperă și ideile care ofensează, șochează sau deranjează. Nu pentru că ele ar fi valoroase, ci pentru că pluralismul nu există fără ele. Astfel, o libertate care îi protejează doar pe cei care o folosesc bine nu mai e o libertate, ci o autorizație.

Mai e ceva ce se uită ușor: libertatea de exprimare nu e doar dreptul celui care vorbește, ci și al celui care ascultă. Oricâți oameni s-ar uita la Informer, ei au dreptul să judece singuri ce văd, așa cum alții au dreptul să întoarcă spatele.

Apoi, instrumentele nu dispar odată cu cei care le folosesc. Orice criteriu privind vocile considerate prea toxice pentru a fi auzite va fi lăsat moștenire următoarei puteri, oricare ar fi ea. Regulile de azi vor fi aplicate mâine de alții, poate chiar împotriva celor care le aplaudă acum.

Studenții au câștigat cerând instituții care funcționează și reguli valabile pentru toți. Se pare că libertatea de exprimare este cea mai incomodă dintre aceste reguli, pentru că îți cere să aperi și vocea adversarului, inclusiv a celui care te-a denigrat.

Tocmai de aceea, este testul cel mai sigur. Libertatea de exprimare nu e a celor care au dreptate, ci este a tuturor sau nu e a nimănui.

Citiţi şi:
Libertatea de exprimare în spațiul comunitar – „0”
Ministerul Adevărului de la Bruxelles: Scutul „anti-democrație” al UE amenință libertatea de exprimare în Europa

 

yogaesoteric
19 noiembrie 202
6

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More