Liniştea interioară, semnul sănătății spirituale

 
Trăind în spațiul
urban, în miezul culturii de consum și în fluxul
neîntrerupt de date al societății informaționale, suntem
expuși neîntrerupt unor forme multiple de zgomot.
Rezultatele cercetărilor științifice aduse aici în
discuție arată că, în diversele lor forme, zgomotele
slăbesc vigilența, împrăștie simțirea și fragmentează
viața interioară. Observațiile Filocaliei se așază
firesc în acest context problematic: cultivarea vieții
spirituale este indisolubil legată de măsuri atente pentru o
viață ferită de zgomotele sonore, de perturbațiile senzoriale
și de bruiajul noetic al lumii.

Nu ne desprindem cu
ușurință de tumultul vieții cotidiene. Putem verifica acest
aspect îndepărtându-ne de oraș și de atracțiile lui
pentru câteva zile. La scurt timp, în cazul multora
dintre noi poate doar la câteva ceasuri, vom simți că
zumzetul aglomerărilor din spațiile comerciale și forfota
marilor piețe ne lipsesc deja…

În condiția lui
obișnuită, pustnicul, trăind departe de zgomotul așezărilor
omenești, poate constata cu multă limpezime felul cum zarva și
liniștea influențează gândurile și dispozițiile
lăuntrice. Deși la prima vedere pare puțin important,
liniștirea reprezintă un aspect esențial în cultivarea
vieții spirituale. Multe observații, formulate de autorii
filocalici, evidențiază acest aspect. „Fără
liniştire, formulează spre exemplu Petru Damaschinul, şi fără
tăierea voilor proprii nu poate cineva să înveţe vreun
meşteşug după toată ştiinţa şi amănunţimea”. Cum
era de așteptat, astăzi cultivarea liniștii lăuntrice
reprezintă o întreprindere anevoioasă. Aceasta și pentru
faptul că ea este strâns legată de mai multe aspecte de
viață. O liniștire lăuntrică ar presupune, printre altele,
liniștirea simțurilor, liniștirea gândurilor sau
liniștirea dinspre patimi.

În câteva dintre
aceste aspecte, unele cercetări din științele medicale
surprind foarte bine provocările ascunse în decorul
lumii, care ne împiedică să cultivăm liniștea. Mediul
în care trăim și în care ne-am obișnuit să ne
desfășurăm activitatea nu permite lucrarea liniștirii
interioare, încât sunt necesare o serie de măsuri
generale, care privesc viața în ansamblul ei. Pe de o
parte, e necesară îndepărtarea sau protecția eficientă
față de sursele de zgomot. Pe de altă parte, liniștea ca stare
spirituală, așa cum este descrisă ea de experiența autorilor
filocalici, depinde decisiv de o liniștire a simțurilor. De
fapt, acest al doilea strat al liniștirii se cultivă prin
înfrânarea simțurilor. 

În multe locuri din
Filocalie este subliniată importanța protejării
continue față de provocările senzoriale ale lumii materiale,
iar aceste observații sunt cu atât mai valabile astăzi,
sub asediul semnalelor și al stimulilor ce împânzesc
mesajele societății de consum. Și, dacă și această retragere e
bine păzită, un alt strat al liniștirii se întrevede tot
mai mult, cel care privește mișcarea gândurilor. Viața
spirituală este strâns legată și de liniștirea
gândurilor, întrucât calmul minții permite,
potrivit observațiilor autorilor filocalici, o lucrare
lăuntrică nefragmentată, rugăciunea, meditația sau
contemplația nefiind afectate de împrăștiere sau
fragmentare.

Dacă ar fi să ne oprim la
aceste aspecte importante în demersul liniștirii,
câteva constatări de pe urma unor cercetări științifice
ne-ar putea lămuri de ce astăzi lucrarea liniștirii
întâmpină foarte multe piedici.

Vacarmul urban
împiedică luciditatea și liniștea

Este evident că trăim
în cea mai zgomotoasă civilizație din toate timpurile.
Duduiturile motoarelor de mare capacitate, claxoanele
mașinilor, scrâșnetele frânelor, piuiturile
sistemelor de securitate, alarmele diverselor unități de
intervenție… un larg registru de frecvențe ne solicită
constant eforturi considerabile de adaptare. Și chiar și
atunci când aproape toate aceste mijloacele tehnice
lipsesc, zgomotul de fond al vieții urbane rămâne
încă prezent. Pentru că simpla prezență a unui număr
crescut de oameni într-un anumit spațiu oferă deja
forfota și zumzetul aglomerației.

Zgomotul afectează
funcțiile cognitive. Încă din anii ’70 s-a
evidențiat, în cadrul unui studiu, că elevii având
clasa amplasată într-o aripă a școlii situată în
apropierea unei linii de cale ferată, au avut
întârzieri considerabile în privința
aptitudinilor care vizează calculele matematice, în
raport cu cei situați în aripa diametral opusă, deși
avuseseră aceiași profesori. Într-un alt studiu,
cercetătorii au investigat modul în care performanțele
cognitive și atenția copiilor sunt influențate de situarea
în vecinătatea aeroportului. Măsurătorile au arătat
faptul că locuind în preajma unui aeroport, copiii aveau
afectate memoria pe termen lung, memoria pe termen scurt și
citirea. Mai mult chiar, expuși la zgomotul traficului aerian
mai multă vreme, copiii s-au adaptat fondului sonor, însă
odată cu această adaptare (desensibilizare) ei au pierdut din
viteza de răspuns la apelative, în cazul în care
erau strigați pe nume.

În fine, o cercetare
recentă a arătat că o expunere periodică la un zgomot de 100
decibeli, chiar pe durate scurte de un minut, poate determina,
pe lângă deteriorarea ireversibilă a receptorilor de
sunet, și o afectare severă a răspunsului neuronilor din
cortexul auditiv, ceea ce înseamnă de fapt o diminuare
severă a capacității de înțelegere a mesajelor
auditive.

Rezultate de acest fel ne
spun că, în situația în care urmărim să
dobândim o stare de liniște lăuntrică, nu putem ignora
zgomotele lumii. Sfântul Ioan Scărarul scrie că
„începutul liniştirii este în alungarea
zgomotelor ca a unora ce tulbură adâncul…”
De fapt, suntem mai degrabă echipați pentru liniște, pentru
sunetele liniștitoare ale naturii (susurul unui râu,
foșnetul frunzelor sau cântul păsărilor) decât
pentru zgomot. Aceasta ar însemna că nevoia de liniștire
reprezintă un semn al sănătății sufletești.

Cultura publicitară
– zgomot pentru simțuri și bruiaj
spiritual

Însă vacarmul produs
de artefactele și de utilajele industriale nu reprezintă
singurul factor perturbator de care este necesar să ne ferim,
în intenția de a cultiva liniștea interioară. Afișele
stradale, vitrinele puternic luminate, ecranele colorate,
aromele și mirosurile cu care ne întâmpină spațiile
comerciale, food-court-urile, aromele diverselor băuturi,
gusturile rafinate și complexe întâlnite în
varietatea impresionantă de mâncăruri ce îmbie
în multitudinea de restaurante din marile orașe,
cromatica și texturile fine din articolele vestimentare din
vitrinele marilor magazine formează împreună un torent
neîntrerupt de stimuli. Prezența lor în spațiul de
viață dovedește că trăim experiențe de suprasolicitare
senzorială. În tramvai sau în autobuz, în
stațiile de metrou, în aeroporturi, în panourile
publicitare de pe marginea autostrăzilor, în timpul
filmelor și emisiunilor tv, în centrul orașelor pe
bannere gigantice, peste tot și în diverse forme, suntem
însoțiți de un flux tot mai dens de stimuli.

Care ar fi problema? Unele
cercetări au arătat că suprastimularea senzorială
împiedică autoreflecția. Porțiunile cerebrale care
intervin în activitatea introspectivă și în aceea
care corespunde prelucrării senzoriale sunt distincte.
Cercetătorii au reușit să evidențieze o separare destul de
evidentă între regiunile creierului active în timpul
procesării senzoriale și cele care intră în joc în
momentele de autoreflecție. Atunci când suntem sub o
ploaie intensă de stimuli senzoriali, activitatea reflexivă se
diminuează simțitor.

Dar suprastimularea
senzorială nu ridică piedici doar în procesarea
semnalelor, ci și în reflecția pe marginea lor. În
fața numeroaselor reclame, care combină abil stimuli rafinați,
dorințele se trezesc și se multiplică, voința se consumă,
impulsivitatea crește, iar autocontrolul scade. De aici și
grija sporită a aspirantului de a păzi simțurile pentru a se
liniști. De aceea, liniștirea interioară e cumva diametral
opusă simțurilor tulburate, stârnite de stimuli puternici
din afară. Găsim o astfel de observație în textele
Filocaliei: „Liniştirea omoară simţurile
din afară şi le trezeşte pe cele din
lăuntru”.

Data smog –
un fond de bruiaj pentru minte

În fine, și în
privința celui de-al treilea plan al liniștii, care ține de
universul gândurilor, civilizația actuală ne ridică
provocări importante. Un amplu conținut informațional, cu
știri, mesaje, articole sau diverse texte, date de diverse
tipuri, semne și simboluri, se adresează, se cer receptate și
analizate în fiecare ceas.

În miezul culturii
informaționale trăind, în abundența de date aflate
în circulație în diferite medii, abundența
informațiilor de slabă calitate e inevitabilă. Pe de altă
parte, omul are anumite limite de procesare a informației.
Astfel că acest balast circulant, denumit „data-
smog”, produce supraîncărcarea cognitivă a oricărei
persoane care caută să rămână conectată la cerințele și
ofertele cotidiene.

Desigur, expunerea
prelungită la fluxul de informații împiedică liniștirea.
Unele studii au constatat că supraexpunerea la un flux de
informații e mai degrabă inamicul atenției decât
antrenorul ei. Herbert Simon, un economist laureat al
Premiului Nobel, avertiza că informația consumă atenție și că
o bogăție de informație înseamnă o sărăcire a
atenției.

În general, obișnuința
conectării prelungite la un flux de informații sau acțiuni
este însoțită, de la un moment dat încolo, de o
frică de deconectare și o slăbire a putinței de deconectare și
de autoliniștire. Utilizarea excesivă a tehnologiei digitale
pentru informare, corespondență și divertisment, combinată cu
manipularea și memorarea unor date și informații din sfera
profesională, provoacă dificultăți majore în atingerea
stării de calm.

Aici se poate vedea cum
cultivarea liniștii interioare necesită o selecție atentă a
datelor și știrilor și reprize de autoizolare informațională,
care să protejeze conştiinţa de împrăștiere, de tulburare
și de gânduri rele. Și în această privință, autorii
Filocaliei observă, de pe urma experienței lor, că
liniștirea interioară se obține prin tăierea curiozității
pentru aspecte nefolositoare. „Câştigă-ţi o
stare sufletească neiscoditoare ‒ scrie Sfântul
Ioan Scărarul ‒ căci curiozitatea poate întina
liniştea, cum nu o poate face altceva.”

Liniștea interioară
și cunoașterea duhovnicească

Toate formele de zgomot ne
împiedică să funcționăm la întreaga capacitate
sufletească. Iar starea de liniște se dovedește esențială
în parcursul spiritual, tocmai pentru că asigură
dispoziția potrivită pentru ca toate celelalte lucrări ale
sufletului să fie roditoare. Rugăciunea, scrie Petru
Damaschinul, e ajutată de citirea în linişte. Și
Sfântul Isaac Sirul subliniază apăsat folosul cititului
pentru viața spirituală, însă remarcă faptul că în
vremea lecturii este importantă liniștea. „Stăruie
citind în linişte, scrie el, ca astfel conştiinţa ta să
fie călăuzită pururea spre cele minunate ale lui Dumnezeu…
dar citirea ta să o faci liniştit din partea tuturor şi
în vremea ei să fii liber de multa grijă pentru trup şi
de tulburarea din partea lucrurilor, ca să te
împărtăşeşti în sufletul tău de cea mai dulce
gustare a celor dumnezeieşti, prin dulcea înţelegere cea
mai presus de toată simţirea, şi să le simtă sufletul în
îndeletnicirea lui cu ele.”

Suntem deci îndemnați
de autorii Filocaliei să cultivăm liniștea lăuntrică,
aceasta fiind esențială pentru viața spirituală. Nu este vorba
de o lucrare a liniștirii destinată exclusiv nevoitorilor
pustiei. Pentru a risipi această îndoială, Petru
Damaschinul scrie că „toţi oamenii avem trebuinţă de
această îndeletnicire fie în parte, fie în
întregime”.

În căutarea vieții
spirituale și trăind în cea mai zgomotoasă dintre
civilizațiile istoriei, suntem puși în fața unei sarcini
nesfârșite, aceea de a ne proteja cu înțelepciune de
multiplele zgomote ale lumii și de risipirea ființei care se
naște din ele. Aceasta pentru că lucrarea liniștirii lăuntrice
„… e mai mare decât toate, şi fără de aceasta
nu ne putem curăţa şi cunoaşte neputinţa
noastră…” și este imposibil să ajungă cineva
„la cunoaşterea duhovnicească şi la smerita cugetare
pentru a înţelege tainele ascunse în dumnezeieştile
Scripturi şi în toate făpturile”.

Citiţi
şi:

Mauna – un izvor
de linişte şi energie

Un exerciţiu simplu
pentru obţinerea unei cât mai profunde centrări
(echilibrări) interioare

Am renunțat la tot
pentru a-L descoperi pe Dumnezeu!

yogaesoteric

19 aprilie
2020