Lipsa de modestie duce apoi la boli ale inimii!

Cu cât suntem mai smeriţi, cu atât suntem mai aproape de Dumnezeu

Pornind chiar de la definiţia smereniei, care înseamnă să ne comportăm cu respect, modest, cu bună cuviinţă, este uşor de descifrat motivul pentru care ni se tot recomandă să fim smeriţi. Respectul pe care îl acordăm celorlalţi demonstrează, de fapt, cum suntem noi înlăuntrul nostru.

O atitudine arogantă creează relaţii disfuncţionale

Fiecare dintre noi avem la naştere un anumit bagaj energetic. Când spunem „modul chibzuit” pe care e necesar să îl abordăm în privinţa energiei, ne referim la o atitudine responsabilă, nu la inactivitate. Mai exact, a fi responsabili înseamnă a ne asuma în totalitate faptele noastre, fără a căuta să găsim vinovaţi pentru eşecurile noastre.

În momentul în care ajungem la concluzia că noi nu avem nicio vină că s-a produs un eveniment în nu ştim ce zi, dar susţinem că vecinul este răspunzător pentru asta, în noi a luat deja fiinţă aroganţa. Dintr-odată ne credem superiori. Dacă am avea simţul responsabilităţii bine întipărit în conştiinţa noastră, ne-am pune o simplă întrebare: „Cum am modificat eu realitatea, în ce sens am contribuit eu la această conjunctură care s-a creat?”.

Odată pusă această întrebare totul se clarifică, o să înţelegem şi care este partea noastră de vină, iar aroganţa pe care o manifestam cu câteva clipe înainte îşi pierde din intensitate. Dacă nu ne punem această întrebare, vom persista în aceeaşi atitudine de superioritate, ceea ce va genera o relaţie disfuncţională, toxică, generatoare de conflicte, cu vecinul pe care îl găsim drept ţap ispăşitor.

Lipsa de modestie duce apoi la boli ale inimii

Faptul că ne plasăm în permanenţă deasupra celorlalţi arată lipsa noastră de înţelegere faţă de aproapele nostru. Lipsa de înţelegere este, de fapt, o manifestare rigidă a sentimentelor noastre, este o atitudine de încordare permanentă, în fapt, o mare lipsă a iubirii manifestată faţă de aproapele nostru.

Aceasta nu este calea cea mai bună spre evoluţie, cale pe care avem obligaţia de a o urma, indiferent ce profesii practicăm! De asemenea, permanenta stare de încordare şi lipsa iubirii demonstrează că suntem bolnavi, că ne-am pierdut capacitatea de a iubi şi aceasta este o boală a sufletului în care este implicată în plan fizic inima.

Dacă nu iubeşte, inima se va îmbolnăvi!

Inima a fost creată pentru a pompa sângele în tot trupul, dar în plan spiritual ea este responsabilă cu iubirea, aceasta este misiunea ei.

Iată cum o simplă atitudine ne poate îmbolnăvi! Partea bună este că situaţia se poate transforma, că avem această posibilitate. Însă noi suntem aceia care este necesar să acţionăm în sensul vindecării, nimeni nu o poate face în locul nostru. Soluţia este să manifestăm înţelegere faţă de aproapele nostru şi să-i acordăm din tot sufletul iertarea noastră. După înţelegere şi iertare, iubirea se va instala automat. Acesta este cursul firesc în lume, Dumnezeu ne-a creat pentru a ne iubi indiferent de conjunctură…

Citiți și:

Câte ceva despre starea de umilinţă şi despre valoarea ei imensă în practica spirituală

Sufletul celui umil e ca marea: dacă arunci o piatră în mare, ea tulbură pentru un minut faţa apelor, după care se scufundă în adâncuri

Yoga deosebirii dintre starea divină şi starea demoniacă

yogaesoteric
23 octombrie 2019