LOVITURILE DE STAT SOFT. Mai nou, loviturile de stat se dau prin utilizarea în mod ostentativ a mijloacelor «legale și judiciare»…

… întărite cu un linșaj mediatic de proporții și cu mitinguri uriașe de stradă

Noua doctrină a loviturilor de stat în plină democrație sau chiar în state autocrate

În ceea ce ar putea fi numit „Noua Doctrină a Loviturilor de Stat date în plină Democrație”, se pare că rețeaua progresistă mondialistă și-a schimbat planul său de joc în răsturnarea guvernelor legitime. Mai nou, loviturile de stat se dau prin utilizarea în mod ostentativ a mijloacelor „legale și judiciare”. Practic, se abuzează de lege.

Loviturile de stat moderne nu se mai bazează pe unii generali trădători de la vârf (deși în Turcia s-a acționat după această schemă), de tipul Victor Atanasie Stănculescu, așa cum nu se mai bazează pe tancuri aduse în stradă la care lumea manipulată e pusă să strige „armata e cu noi”, înainte ca diversioniştii din servicii să-i facă pe oameni să se împuște între ei.

Între timp, loviturile de stat au devenit „soft” şi se bazează pe procurori, pe judecători, pe lideri ai partidelor de opoziție, pe editori de ziare și pe administratorii unor site-uri.

Forța revoluționară este asigurată de tinerii scoși în stradă, cu păpușile de hârtie sau pânză făcute după chipul adversarilor politici, cu luminițe şi candele, cu imprimate proaspete de pus pe tricouri, cu lozinci predefinite, cu steaguri și bannere. Ei sunt facilitatorii noilor revoluții tematice sau după vechea denumire marxistă, „brațul înarmat al revoluției”.

Aceste lovituri sunt uneori adevărate lovituri de stat, lovituri prin care preşedintele ales democratic este înlăturat de la putere, cum a fost cazul recent în Brazilia şi în Coreea de Sud. Alteori prin intermediul unor acțiuni juridice sunt înlăturați candidați nedoriți de Rețea (cum a fost cazul în Franța) sau doar decredibilizați unii adversari politici (cum s-a petrecut la noi la alegerile locale cu linșajele mediatice sau penale ale lui Marian Munteanu și Ludovic Orban, sau cu linșajul mediatic al lui Sevil Shhaideh atunci când a fost propusă prim-ministru).

Loviturile de stat „soft” totale au fost dublate, triplate, înzecite etc. de aşa-zisele lovituri politice „chirurgicale”, „soft” prin care adversarii politici sunt împiedicați să candideze sau chiar scoşi din viața politică cu ajutorul dosarelor penale sau a altor dosare (dosar la securitate, incompatibilități, plagiat etc.).
Aşa s-a petrecut la noi cu eliminarea din joc a lui Ludovic Orban şi a lui Marian Munteanu în timpul campaniei electorale de la locale, ceea ce a dus la prăbușirea electorală a PNL în avantajul altor partide şi candidați de pe același culoar. Evidentul câștigător al acestor lovituri electorale a fost USR-ul şi Nicuşor Dan.

Când nu se reuşește scoaterea totală din joc a unor persoane, atunci dosarele lor penale sunt folosite pentru discreditarea lor publică şi prăbuşirea în sondaje mai ales în timpul campaniilor electorale.
Aşa s-a petrecut și cu candidații de centru dreapta şi de dreapta națională din Franța. Atât Francois Fillon cât şi Marine Le Pen s-au trezit cu dosare penale care au explodat exact în timpul campaniei electorale.

Francois Fillon şi Marine Le Pen

Cum nu li s-a putut găsi vreo hoție sau vreo afacere oneroasă cu firme, mită sau corupție, ei sunt acuzați că şi-ar fi plătit fictiv consilierii parlamentari sau europarlamentari (fără ca aceștia să fi fost la servici).

Dacă în cazul lui Fillon dezastru cauzat este mare, fiind vorba chiar de soția lui (în Franța este legal să-ți angajezi soția la cabinetul parlamentar, dar s-au adus martori că soția nu a prea fost văzută pe acolo), în cazul lui Le Pen este vorba de bodyguardul şi de şefa ei de cabinet de la biroul de europarlamentar de la Bruxelles, ambii acuzați şi deja arestați, pentru că erau văzuți deseori prin Franța și nu la Bruxelles, când Le Pen era în Franța, aspect până la un punct normal (e normal să mergi pe teren cu şefa ta, la cererea ei).

În alte cazuri, când nu s-a ajuns la dosare penale s-a acționat prin linşaje mediatice şi dezvăluiri de aşa-zise fapte reprobabile: acesta a fost cazul linşajului mediatic la care a fost supusă Sevil Shhaideh, căreia i s-a insinuat fără a se aduce nicio dovadă, că soțul ei deşi primise cetățenia română este „un agent străin islamist”. Joc murdar la care s-a pretat şi Iohannis, care a refuzat fără a da nicio explicație, numirea lui Shhaideh ca prim-ministru.

Care sunt paşii:

1. Se stabileşte ținta, dușmanul neprogresist care trebuie înlăturat: el este fie președintele neprogresist, fie şeful partidului de guvernământ care a câștigat alegerile, fie actuali candidați la alegeri, fie toate la un loc.

2. Procurorii caută în trecutul persoanei țintă orice fapte care ar putea constitui elemente chiar subțiri sau slabe, şi încep să lucrez la un dosar penal.

Dilma Rousseff ‒ președinta Braziliei

În cazul președintei Braziliei, i s-a găsit că ea a fost şefa consiliului de administrație al companiei de stat petroliere Petrobras. Cum nu s-au găsit matrapazlâcuri făcute direct de ea, au început a fi căutate toate contractele date de directorii acestei companii, de-a lungul anilor când ea a fost şefa consiliului de administrație, pentru ca în final să se poată ajunge şi la președinte şi să i se arunce în cap toate aceste lucruri pe motiv că „nu i-a supravegheat bine pe directori”.

În Coreea de Sud, preşedinta nu fusese implicată în viața ei în vreo afacere mai ciudată cu vreo firmă sau în vreun consiliu de administrație, așa că i s-a găsit că avea o prietenă apropiată de vreo 30-40 de ani (preşedinta e orfană, ambii părinți fiindu-i asasinați), căreia „îi spunea secrete de stat şi care o ajuta la discursurile politice” şi că „prin influența acestei prietene malefice” președintele Coreei ar fi determinat ca firme coreene să verse bani în două fundații de cultură şi de sport.

3. Dosarele penale izbucnesc în anul alegerilor cu câteva luni înainte de alegeri.

În Brazilia dosarul penal făcut preşedintelui a izbucnit în martie 2014, iar alegerile prezidențiale erau în octombrie 2014.

În Franța, scandalul candidatului prezidențial Fillon a izbucnit în decembrie 2016, alegerile prezidențiale fiind în aprilie 2017. Scandalul cu dosarul candidatei la preşedinție Le Pen a izbucnit la procuratura din Franța în ianuarie 2017 (investigația OLAF de la UE fusese deja începută anterior), pentru aceleași alegeri din aprilie 2017. Avantajatul este în mod evident bilderbergul progresist Macron.

Ca să fim bine înțeleşi: nu mai este vorba de acuzații şi dezvăluiri de campanie care au existat de când e lumea. Este vorba de dosare penale deschise şi instrumentate de procurori împotriva unor preşedinți în funcție sau a unor candidați la preşedinție, care izbucnesc chiar înainte sau în timpul campaniilor electorale.

Exemple de folosire a „luptei împotriva corupției” pentru eliminarea adversarilor politici de către progresiști

1. Brazilia 2014-2016
– alegeri prezidențiale câştigate de non-progresişti;
– intervenția insidioasă a lui Soros și speculațiile la bursă;
– lupta anticorupție susținută cu mitinguri de stradă făcute cu 1 milion de oameni;
– suspendarea preşedintelui ales democratic şi acuzarea sa.

2. Coreea de Sud 2016

Președinta aleasă democratic Park Geun-hye, cu ambii părinți asasinați, înlăturată de la putere la fel ca și președinta Braziliei, prin manevre ale Justiției progresiste și prin mitinguri de stradă făcute cu 1 milion de oameni.

Park Geun-hye ‒ președinta Coreei de Sud

3. Franța

– drum liber pentru bilderbergul Macron;
– lovitură de stat „chirurgicală” dată de justiția progresistă franceză;
– candidatul forțelor de centru-dreapta pus sub acuzare și chemat la anchetă pe 15 martie, în plină campanie electorală.

4. Italia – „Mâini curate”

– cum se-nlocuieşte o întreagă clasă politică cu o alta;
– dezvăluiri în 2012 în Il Giornale și La Stampa: „A fost o regie ocultă americană în spatele luptei împotriva corupției din Italia, numită «Mâini curate»”.

5. PNL (la noi)

– PNL de la conducerea lui Brătianu la conducerea lui Soros;
– continuă eliminarea neprogresiştilor din PNL înainte de alegerile din partid;
– Gheorghe Falcă acuzat de conflict de interese;
– Dosarul ANI trimis la Parchet;
– Petrache, Robu și Orban au pățit la fel.

Citiți și:

CRIMINALII CE AU AJUNS SĂ FIE PERFECȚI AI FIINȚELOR UMANE (I)

Manipularea mediatică şi loviturile de stat. Cazul pseudo-revoluţiei române

Atentatele din Spania, lovitură de stat sub masca terorismului internaţional

Presa turcă acuză cu temei: Un general american și CIA au pus la cale lovitura de stat

 

yogaesoteric
23 decembrie 2017