Lucian Sârbu: „După cum bănuiam, va fi un atentat major la economiile cetățenilor UE depuse în bănci”

Gata, Ursula a dat publicității așa-zisul „Plan de Uniune a Economiilor și Investițiilor”. După cum bănuiam, va fi un atentat major la economiile cetățenilor UE depuse în bănci.

Fraza-cheie e chiar în punctul 1 al comunicatului:

„1. Citizens and Savings: Retail savers already play a central role in financing the EU economy via bank deposits, but they should have the opportunity, if they wish, to hold more of their savings in higher-yielding capital-market instruments including in view of retirement.” („Cetățenii și economiile: Cei care fac economii cu amănuntul joacă deja un rol central în finanțarea economiei UE prin depozite bancare, dar ar fi necesar, dacă doresc, să aibă posibilitatea de a-și păstra mai multe economii în instrumente de piață de capital cu randament mai ridicat, inclusiv în vederea pensionării.”)

Practic, înțelegem de aici că li se va da voie băncilor comerciale, care sunt astăzi orientate în mod tradițional către economisire și creditare, să devină și bănci de investiții, adică să joace la păcănele banii deponenților. Este exact ceea ce a dus în SUA la dezastrul financiar din 2006-2008, după abrogarea legii Glass-Steagall în 1999, lege care fusese dată în 1933 și care separa clar activitățile băncilor comerciale (orientate spre economisire/creditare) de cele ale băncilor de investiții, tocmai fiindcă în marea criză din perioada 1929-1933, amestecarea banilor economisiți cu investițiile hazardate dusese la un dezastru total.

Teoretic, Comisia Europeană pretinde că „de data asta va fi diferit” deoarece va încuraja băncile să joace banii deponenților la păcănelele din capul lor (al comisarilor), adică mizeriile cu climate change, decarbonizare și security / înarmare care, chipurile, nu pot avea decât randamente pozitive. De asemenea, înțelegem că sunt încurajate investițiile transnaționale, adică o bancă din Olanda va putea juca mai ușor la păcănele banii deponenților săi în România, o bancă din România în Portugalia ș.a.m.d. Și mai înțelegem că băncile naționale (adică, la noi, BNR-ul lui Isărescu) își vor pierde din atribuții sau, dacă nu din atribuții, atunci măcar din putere, deoarece anumite atribuții din sfera reglementării și supravegherii ar fi nevoie să se transfere undeva „sus”, la Bruxelles, pentru ca planul să funcționeze.

În realitate se încurajează joaca iresponsabilă cu banii oamenilor.

„Teoreticienii” din fruntea UE se uită de multă vreme cu jind la americani, unde economiile private sunt, într-adevăr, mult mai animate pe piața investițiilor. Ce nu iau ei în calcul e faptul că America e orientată tradițional pro-business și e foarte ușor să-ți deschizi și să desfășori un business, spre deosebire de Europa noastră, unde hiper- și mega- reglementările îți scot peri albi, acestea fiind, de fapt, cauza principală (de natură birocratică) pentru care economiile europenilor se mișcă mult mai dificil în economia reală decât cele ale americanilor. În Europa ‒ nu doar la noi! ‒ dacă nu ești ditamai compania, chiar nu se merită să-ți deschizi o afacere, bătaia de cap fiind prea mare. Dacă faci o ciorbărie, vine Piedone a doua zi să te întrebe când ai înlocuit uleiul. Dacă faci un service auto, te iau la control inspectorii de la primărie că n-ai diplomă universitară de la Facultatea de Prezoane. Dacă vrei să faci zootehnie, afli că vacile tale sunt prea flatulente și omoară zen-ul climatic. Și tot așa. Ori ai capital suficient să te lupți cu toate prostiile birocratice, ori rămâi pe coada ta: angajat undeva, de preferință „la stat”, pensionar etc. E mult mai comod.

De-asta circulă greu în Europa economiile private, nu fiindcă oamenii nu ar vrea să dețină o mică afacere, un IMM care să le dea de muncă și altora și să creeze prosperitate tuturor. Dar birocrații din fruntea UE nu înțeleg asta: lor li s-a pus pata pe economiile din bănci ale oamenilor și cred că prin politici dirijiste vor pune cu cap în mișcare acest capital. Soluția politicilor dirijiste de capital s-a mai încercat. A mers o vreme, chiar binișor, până când n-a mai mers, adică societatea a colapsat. Experimentul s-a numit……. „URSS”.

Așa va fi și acum, doar că având în vedere viteza cu care se mișcă azi capitalurile, viteză stimulată de inovațiile tehnologice, colapsul nu va necesita 70 de ani (sau 45, dacă socotim de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial până la începutul anilor 1990) ci mult mai puțin. Aș zice undeva între 5 și 10 ani.

Ce-i de făcut? Momentan nu este cazul să ne speriem prea tare, deoarece depozitele sunt garantate în limita a 100.000 de euro (sau echivalent). Dacă aveți mai mulți bani la bancă, spargeți totul în depozite mai mici care să se încadreze în această limită. Însă ar fi bine, dacă nu ați făcut-o până acum, să vă gândiți să diversificați felul în care economisiți. Pe banii voștri deja au pus ochii birocrații bruxellezi.

Autor: Lucian Sârbu

Citiți și:
Fără să ceară permisiunea cetăţenilor, liderii europeni vor să le folosească economiile pentru finanţarea tranziţiei digitale şi ecologice
Dan Pavel: „E bine că România e în criză, că Europa se zvârcolește ca șarpele și Statele Unite rătăcesc într-un pustiu de principii, căutând o nouă cale”

yogaesoteric
30 martie 2025