Lumea a fost la un pas de dezastru – SUA a bombardat nuclear Spania
Ziua de 16 ianuarie 1966 este ziua când SUA a bombardat nuclear Spania, iar lumea a fost la un pas de un dezastru major, ce ar fi putut schimba cursul istoriei.
În acea perioadă tulbure a războiului rece dintre SUA şi URSS, pentru a avea un timp bun de reacţie, bombardierele strategice ale armatei americane aveau misiuni zilnice de patrulare, având la bord bombe nucleare, gata pentru a fi lansate în cazul unui atac similar din partea duşmanului sovietic.
În ziua de 16 ianuarie 1966, o astfel de aeronavă B-52, pilotată de Charles J. Wendorf, un tânăr pilot american în vârstă de 29 de ani, avea misiunea de a zbura deasupra Atlanticului până în coasta de est a Italiei şi înapoi.
Datorită distanţei mari parcurse fără escală, bombardierul B-52 trebuia alimentat în zbor de patru ori. După ce a întors deasupra Mării Adriatice, pilotul Charles Wendorf s-a îndreptat cu aeronava spre teritoriul Spaniei unde era programată alimentarea cu combustibil pentru drumul de întoarcere.
Procedura de alimentare în zbor era una foarte dificilă, ţinând cont că avea loc la 10.000 de metri altitudine şi la viteze foarte mari. Cele două aeronave trebuiau să se sincronizeze perfect. Pilotul avionului cisternă KG-135 a sesizat că bombardierul avea o viteză mai mare decât procedura standard şi i-a cerut lui Wendorf să încetinească.
În acel moment s-a dezlănţuit iadul: cele două aeronave s-au acroşat şi au luat foc. Echipajul bombardierului B-52 a încercat să se salveze sărind cu paraşuta, lăsând cele patru bombe cu hidrogen pe care le transportau în aeronava care se prăbuşea cu mare viteză spre sol. Însă membrii echipajului aeronavei KG-135 nu au avut nicio şansă şi au murit în explozie, arşi de vii la bordul aeronavei.
Ca printr-o minune, bombele cu hidrogen de la bordul avionului nu s-au detonat atunci când au lovit solul, deși explozibilul convențional la două dintre acestea a explodat, fără însă a declanşa şi explozia termonucleară ce ar fi putut ucide milioane de oameni.
Un martor al tragicului eveniment, din satul pescăresc Palomares, a declarat că „din cer ploua cu foc”.
Un miracol a făcut ca niciuna dintre cele 4 bombe să nu explodeze. În primul rând bombele nu erau armate, ceea ce înseamnă că circuitele electrice ce declanşau explozia nu au fost activate, iar o serie de coincidenţe fericite au împiedicat producerea unui dezastru. O bombă a aterizat într-un râu secat, o alta în mare, iar celelalte două pe uscat, dar datorită vitezei cu care au căzut au fost îngropate adânc în pământ şi astfel, în urma deteriorării bombelor, materialul radioactiv nu s-a împrăştiat prea mult, iar cel care s-a împrăştiat a fost purtat de briza mării spre larg, salvând astfel localităţile din zona de contaminare radioactivă.
În urma accidentului, la câteva minute, la Casa Alba a avut loc o şedinţă de urgenţă ce avea ca scop recuperarea bombelor. Trei bombe au fost localizate şi recuperate în 24 de ore, dar a patra, ce se afla pe fundul Mării Mediterane, a fost recuperată abia în luna aprilie 1966, când a fost localizată cu ajutorul unui submarin.
Astăzi două dintre aceste bombe sunt exponate în Muzeul de Istorie Militară Americană, ca o amintire a evenimentului din ianuarie 1966 din Palomares, Spania, ce putea schimba în mod tragic cursul istoriei.
Citiţi şi:
Înşelătoria bombei atomice 1945 – 2015
Enigmele de la Cernobâl pot fi cu ușurință explicate
yogaesoteric
29 iunie 2017