Lumea fără leadership, pe marginea prăpastiei?
Occidentul a pierdut leadership-ul planetar, şi o lume în care fiecare se va lupta pentru el se profilează la orizont. Este concluzia mai multor analişti francezi, în contextul în care politica externă a preşedintelui Trump, dar şi unele dintre măsurile sale pe plan intern, continuă să suscite consternare. Cum este cazul cu sugestia sa ca profesorii să poarte arme pentru evitarea unor noi masacre cu arme de foc în şcoli.
Propunerea lui Donald Trump este emblematică pentru gândirea sa de tip „western”. În timp ce opinia publică se indignează din cauza masacrelor care se repetă, Donald Trump nu găseşte nimic mai bun de propus decât combaterea violenţei prin mărirea numărului de purtători de arme.
Pentru întreaga lume această idee are ceva halucinant. Trump consideră pur şi simplu că un profesor, aflat în spatele catedrei, ar putea să-şi asume şi misiunea forţelor de ordine şi a agenţilor speciali, şi eventual să tragă în orice elev care brusc ar scoate la iveală un pistol.
Propunerea sa a provocat deja reacţii de indignare şi printre mulţi americani, dar ea este de fapt perfect coerentă cu viziunea de ansamblu asupra lumii a lui Donald Trump. Deviza sa „America first” a fost deja un mesaj clar către întreaga planetă: descurcaţi-vă singuri, America nu mai vrea să fie lider mondial ci doar să-şi apere interesele.
De mai multe ori, Donald Trump a făcut declaraţii în acest sens, şi la Forumul economic internaţional de la Davos, şi de la tribuna Organizaţiei Naţiunilor Unite. O viziune „western” înlocuieşte rolul tradiţional pe care şi l-a asumat America încă din anii primului război mondial. Fiecare deci să se descurce singur, eventual să se înarmeze cu un pistol. În această logică Donald Trump le-ar putea propune şi studenţilor să meargă la cursuri înarmaţi.
Oricum, în America, după cum scriu multe ziare, este mai uşor azi pentru un adolescent să-şi cumpere o armă de foc decât să fie servit cu o bere într-un bar. Cine nu are vârsta majoratului nu este servit cu alcool, dar când un tânăr îşi cumpără un pistol mitralieră, vânzătorul de arme nu verifică dacă acesta are sau nu vârsta legală în vederea acestui tip de „shopping”.
Recent, Conferinţa pe tema securităţii de la München a avut o temă principală formulată în felul următor: „Pe marginea prăpastiei şi înapoi”. Si, pe bună dreptate, există o percepţie, în multe capitale de pe glob, şi mai ales în cele europene, că lumea se apropie în mod periculos de „marginea prăpastiei”. Prin prăpastie este necesar să fie înţeles haosul, o lume fără reguli, un război al tuturor împotriva tuturor. Avem deja imaginea unui astfel de haos în Siria. Dacă America va ataca Iranul, dezordinea mondială se va amplifica.
Pentru europeni marea problemă este că ei nu s-au pregătit în ultimele decenii pentru a-şi asuma leadership-ul mondial în caz de abandonare a rolului de către Statele Unite.
Editorialista Sylvie Kaufmann arată în Le Monde că singura mare putere care mai are în prezent o viziune globală este China. Mai rămâne de văzut dacă restul lumii este dispusă să adopte regulile pe care le-ar dori China pentru economia mondială, securitatea globală şi pacea pe planetă. Sigur, şi alte puteri, precum Rusia sau India îşi pot propune serviciile pentru a ocupa postul vacant de leader mondial… În toate aceste cazuri apare însă evident un aspect: Occidentul şi-a pierdut vocaţia de şef, de deschizător de drumuri, de busolă morală, de apărător al unor valori considerate universale, precum democraţia.
Sigur, pentru moment, inevitabilul nu s-a produs încă, haosul nu s-a generalizat, dar lumea are nevoie de o strategie urgentă pentru a se îndepărta de marginea prăpastiei. Franţa are, în acest context, nişte idei, şi abia aşteaptă ca la Berlin să se limpezească lucrurile pentru a putea propune, împreună cu Germania, reconstrucţia edificiului european. Si poate un nou rol pentru Europa în lume.
Citiți și:
Occident, 2019: sub asediu, în căutarea suveranităţii (I)
În căutarea unui nou jandarm al lumii
yogaesoteric
11 iunie 2019