Lumea reală arată mult mai rău decât lumea din realitatea conspiraţiei

Nu cred că nu v-aţi delectat până acum cu poveştile din zona realității conspiraţiei. Citindu-le ai impresia că intri într-o lume similară celei a poveştilor spuse în copilărie la gura sobei. Afli nume neştiute, conexiuni la care nu te-ai fi gândit niciodată într-o spirală de evenimente de-a dreptul halucinante. Extratereştrii se întrepătrund cu explozii ciudate, cutremurele sunt generate artificial de organizaţii necunoscute, viruşi din laborator sunt aruncaţi fără discernământ asupra unor oameni nevinovaţi s.a.m.d.

La un moment dat ţi se ia de-atâta polologhie şi simţi nevoia să te întorci în lumea reală. Chiar dacă fragmente din poveştile citite ţi se-ntorc obsedant în minte. Şi-apoi, văzând unele coincidenţe uimitoare, orice om normal se-ntreabă: oare nu cumva ceva din toată această nebunie este adevărat? Evident, răspunsul raţiunii vine prompt: „NU! Dacă doar 1% din ceea ce se afirmă acolo ar fi adevărat, atunci ar însemna că lumea e cu fundu-n sus”.

Cu ceva timp în urmă vă vorbeam despre organizaţia „Bohemian Grove”, o sectă ciudată care se strânge o dată pe an pentru a pune în scenă un dubios ritual păgân cu accente sataniste, din care nu lipsesc sacrificiile rituale şi consumul de sânge. Până la urma urmei, poate că nu m-ar fi interesat această organizaţie dacă nu aş fi aflat că, în secolul XX, cea mai mare parte a preşedinţilor americani s-au numărat printre membrii activi ai acestui cult. Mai mult, în timpul întâlnirilor, membrii sunt atent protejaţi de serviciile secrete americane. Oare ce importanţă poate avea un cult ciudat, astfel încât să fie protejat de instituţii – considerate serioase – ale statului? Philip Weiss, unul dintre cei doi curioşi care-au reuşit (până acum) să păcălească dispozitivul de securitate, spune în celebrul său articol din Spy Magazine:

„Știți că sunteți în interiorul Bohemian Grove când coborâți pe o potecă în pădure și auziți muzică de pian din mijlocul unui grup de corturi, apoi faceți o curbă pentru a vedea un bărbat cu o bere într-o mână și cu organul său sexual în cealaltă, urinând în tufișuri. Acesta este cel mai glorios ritual al taberei, libertatea bărbaților puternici de a face pipi oriunde doresc, un drept pe care clubul l-a invocat atunci când a încercat să lupte împotriva eforturilor guvernamentale de eliminare a discriminării sexuale și care este restrâns doar atunci când vine vorba de câţiva populari brazi roşii de coastă (arbori din familia sequoia) situaţi chiar în afara Cercului de luat masa.”

Însă nu descrierea organizaţiei este scopul acestui articol. Puteţi găsi, cu siguranţă, numeroase referinţe online. Ceea ce doream să subliniez este că, membru al ordinului menţionat este şi fostul preşedinte american Bill Clinton, soţul celei care a candidat apoi la preşedinţia SUA. Poate că am putea considera această apartenenţă o chestiune superficială, care are de-a face doar cu socializarea. Sau poate cu apartenenţa la un club din care familia şi-ar putea extrage o parte din numeroşii finanţatori ai penalei fundaţii pe care-o patronează. Într-adevăr, aşa ar putea fi, însă ce să crezi în momentul în care, printre mailurile publicate de către Wikileaks, găsim unul în care un oficial guvernamental de rang înalt îi transmite lui Hillary următoarele: „Ţinând degetele încrucișate, cu piciorul iepurelui bătrân afară din cutie în pod, voi sacrifica un pui în curte către Moloch”. Sună cool, nu-i aşa?

Mergând mai departe, găsim un alt mesaj ciudat, de data aceasta la şeful campaniei prezidenţiale a lui Hillary Clinton, John Podesta. Acesta este invitat, alături de fratele său, la un „Spirit Cooking dinner” la Marina Abramovic. Pentru mulţi este pentru prima dată când auziţi de aceste nume, astfel încât este util să zăbovim puţin asupra Marinei Abramovic. Dacă-i veţi studia biografia oficială, veţi afla că este o artistă de origine sârbă. Ar fi foarte util să zăboviţi puţin asupra „operelor” ei, unele dintre ele constând în a se afişa ca şi exponat pe la diverse muzee. În urma acestor „performanţe de o mare respiraţie artistică” a obţinut o groază de medalii. Ca să înţelegeţi însă cu adevărat despre cine e vorba, ar fi bine să vizionaţi segmentul Balkan Erotic Epic din seria Destricted. Pentru segmentul menţionat, Abramovic a avut mână liberă, fiind atât regizor cât şi prezentator al aşa-ziselor „ritualuri” erotice balcanice. Nu e nevoie de prea multă raţiune sau prea multe cunoştinţe de psihologie pentru a înţelege că avem de-a face cu un comportament deviant, parafilia duduii în cauză trădând cel puţin o tulburare bipolară sau schizoafectivă. De-aceea n-ar fi cazul să vă mire atunci când o veţi vedea fotografiată cu un cap însângerat de ţap în mână sau, ca să completăm grotescul tablou, când veţi afla că, în afara vieţii aşa-zis artistice, Marina Abramovic este mare preoteasă a unor ordine care-l proslăvesc pe… Moloch. Ca să vezi ce coincidenţă!

Întorcându-ne la acel „Spirit Cooking”, aflăm tot dintr-o „manifestare artistică” de-a duduii că este mixul dintre laptele de mamă şi spermă. Poftă bună!

De acelaşi Podesta se leagă şi un alt personaj, decedat între timp: Jeffrey Epstein. Fost bancher la Bear Sterns, Epstein ajunge miliardar şi-şi face pe o insulă din Caraibe un paradis al obsedaţilor sexual. Sclave, de multe ori minore, erau gata să satisfacă orice dorinţă sau fantezie a miliardarului şi a invitaţilor acestuia. Până aici nimic ciudat. Auzim zilnic de obsedaţi, astfel încât nu este nimic de mirare dacă mai dăm peste câte vreun miliardar care-şi pune în practică visele bolnave. Însă un scandal care-a izbucnit în urmă cu mai bine de patru ani a zguduit efectiv scena politică mondială. S-a aflat că insula plăcerilor interzise a lui Epstein a fost vizitată de marii granguri ai politicii mondiale, printre care şi preşedinţii în funcţie Clinton şi Bush. Mai mult, unele dintre fetele de-acolo erau utilizate în ritualuri mistico-sexuale satanice ciudate. Scandalul s-a extins nu numai în SUA, ci şi peste Ocean, unde una dintre odraslele casei regale a Angliei a fost acuzată de relaţii sexuale cu o minoră sechestrată pe insula lui Epstein.

După un boom teribil, la început, al tevaturii mediatice, s-a pus brusc batista pe ţambal în urma unei condamnări dubioase de-a lui Epstein la patru luni de închisoare pentru… relaţii cu o minoră. Restul acuzaţiilor au fost retrase de către reclamanţi, iar viguroşii procurori americani s-au prefăcut că nu mai e nimic în spate. Aceiaşi procurori care mergeau până-n pânzele albe în cazurile de pedofilie ale unor preoţi catolici – ajungându-se uneori aberant la incriminarea practicilor şi ritualurilor Bisericii – puneau acum elegant batista pe ţambal mulţumindu-se cu o condamnare formală, pe care oricum Epstein a executat-o într-un penitenciar de lux. Până la urmă, neavând încotro, ancheta a fost redeschisă anul acesta, iar Epstein a fost găsit mort în celula sa la scurt timp după ce a fost arestat.

Mergând pe firul narativ, din aproape în aproape şi utilizând numai surse oficiale, începe să iasă la iveală un tablou extrem de întunecat. Avem de-a face cu oameni în toată firea, de care depinde soarta lumii şi care se dedau unor jocuri de-a dreptul scârboase, se-nchină la zeităţi satanice ciudate în ritualuri hilare şi care trădează o doză uluitoare de prostie. Aceştia sunt cei care decid cu cinism soarta sutelor de milioane de oameni din Orientul Mijlociu, cei care sfătuiesc Europa să se lase înecată în valul ucigaş de refugiaţi s.a.m.d. Aceştia sunt cei care-au pus la cale marea farsă a comunismului bolşevic încercând să controleze oamenii prin instaurarea, în aproape o jumătate de lume, a regimurilor sângeroase conduse de devianţi telecomandaţi şi tot ei sunt cei care modifică brutal conştiinţele tinerilor din ce în ce mai ignoranţi, lipsiţi de direcţie şi valori. Întrebarea pe care şi-o pune orice om normal este cum de aşa ceva se petrece? Cum e posibil ca nişte prostălăi notorii să poată lua decizii de o semenea anvergură, cum de o gaşcă de inculţi demenți se joacă de-a războiul şi, mai ales, cum de-au reuşit să se caţere acolo?

Sunt întrebări justificate la care răspunsul, este – în acelaşi timp – simplu şi complicat.

P.S. Ca să vă pun suplimentar pe gânduri, vă voi spune că simbolul satanic de la Bohemian Grove este… bufniţa. Numeroase „frăţii” au ca simbol sacru această pasăre nocturnă care, în mainstream, este simbolul înţelepciunii. În această lumină, vă provoc să înţelegeţi puţin diferit motivul pentru care cucuveaua era mov şi mesajul pe care un băiat dorea să-l transmită atunci când se afişa cu bufniţele primite cadou pe TV.

Autor: Dan Diaconu

Citiţi şi:

Cei puternici şi bogaţi îşi fac de cap în tabăra de la Bohemian Grove

Elitele mondiale sunt implicate în traficul uman pentru pedofili, sataniști și sacrificiile umane ale aristocraților? (I)


 

yogaesoteric
12 decembrie 2019