Lumina fizică şi lumina spirituală

Unul din cele mai mari mistere ale lumii este lumina. Spaţiul şi timpul îşi extrag proprietăţile din constanţa vitezei luminii şi mai mult decât atât, sunt legate între ele. Einstein a postulat o singură realitate fixă: aceea a luminii.

Arthur Stanley spunea în cartea sa „Natura lumii fizice”: „În lumea fizică noi asistăm la un joc de umbre reprezentând drama noastră contemporană. Umbra cotului meu se odihneşte pe cea a mesei şi umbra cernelii acoperă umbra hârtiei. Toate acestea sunt simbolice iar fizicianul le lasă acest caracter. Atunci survine spiritul alchimist care transmută aceste simboluri… Pentru a conchide într-o constatare categorică, substanţa lumii este mentală (s.n.).”

Iar James Jeans spune în „Universul misterios”: „Gândirea modernă tinde din ce în ce mai mult spre o realitate nonmecanică, universul ne apare mai degrabă ca un gând uriaş decât ca o imensă maşinărie.” În aceste viziuni Universul material are o natură relativă şi mentală – pe care unii au numit-o iluzorie. O astfel de concepţie ne conduce la o explicaţie a fenomenelor parapsihologice, fiind concepută în viziunea iniţiaţilor yoghini contemporani.

Prima comandă Divină a creaţiei a fost „Dumnezeu a spus: Să fie lumină! Şi a fost lumină!” – lumina este deci esenţa structurală a lumii – HIRANYA GRABHA sau Embrionul de aur al budiştilor. Viziunile de lumină abundă şi la misticii creştini: „Dacă ochiul tău este sănătos, tot corpul tău va fi umplut de lumină”, spune apostolul Matei.

Înţelepţii Orientului afirmă că fenomenele parapsihologice pot fi realizate de toţi cei care au înţeles direct că esenţa creaţiei este lumina. Nu există minune care să nu poată fi redată prin efecte fotografice sau cinematografice. Din punct de vedere vizual cinematograful poate realiza orice minune: să se inverseze cursul obişnuit al fenomenelor, să se joace cu spaţiul şi timpul. Cinematograful realizează virtual minunile sfinţilor ce pot fi concretizate tot prin raze luminoase. Cinematograful poate fi folosit pentru a explica secretele creaţiei – un amestec de umbre şi lumini – planul cauzal, etc. Omul apare astfel ca o ţesătură de lumină sau, cum spune vrăjitorul yaqui Don Juan, “un ou de lumină”.

După ce am analizat fenomenul luminii atât din punct de vedere fizic cât şi spiritual, ne putem pune întrebarea dacă există vreo legătură între aceste două genuri de manifestări. Vom urmări să facem în continuare o paralelă, de altfel inedită, din câte ştim, nerealizată până acum, între lumina fizică şi lumina spirituală.