Lupta contra Frumosului (estetic) și pionerii ei
La mijlocul anilor 1990, o serie de expuneri prezentate de London Independent cât și în alte părți au scos la iveală un secret întunecat. Mulți au fost surprinși de revelația că întreaga evoluție a artei moderne din secolul XX a fost regizată în mare măsură de CIA!
Aceasta nu a inclus doar finanțarea directă a pictorilor abstracți precum Jackson Pollock și Mark Rothko, ale căror lucrări se vând acum cu peste 100 de milioane de dolari bucata, dar și reviste literare puternice precum Salon and Encounter, școli de dans interpretativ și muzica atonală remarcabil de urâtă a lui Arnold Schoenberg și susținută de Teodor Adorno.
Adorno avea şi el păreri clare asupra muzicii moderne şi a rolului ei în societatea ce se urmărea să fie atent controlată. Astfel, el scrie: „Limbajul muzical este polarizat după extrema sa; spre gesturi de șoc asemănătoare cu convulsii ale trupului, pe de o parte, și, pe de altă parte, spre o oprire cristalină a unei ființe umane pe care anxietatea o face să înghețe pe urmele ei……. Muzica modernă vede uitarea absolută drept scop. Este mesajul supraviețuitor al disperării de la naufragiați.”
Instrumentul selectat pentru a remodela gusturile culturale occidentale în urma celui de-al Doilea Război Mondial a devenit cunoscut sub numele de Congresul pentru Libertate Culturală. Fondat în 1950 cu finanțare de la Fundațiile Rockefeller și Ford, Congresul a fost conceput pentru:
1) a promova denazificarea Germaniei și
2) a purta războiului cultural împotriva lumii comuniste, demers care tocmai fusese organizat de Sir Winston Churchill.
Logica Războiului Rece Cultural a afirmat că, deoarece comunismul și fascismul s-au bazat pe „iconografia realistă / rigidă” pentru a avansa, „lumea liberă” aflată de cealaltă parte a Cortinei de Fier ar fi indicat să se bazeze pe „libertate” abstractă, emoțională. Acolo unde comunismul s-a bazat pe sacrificiul ființei umane pentru „binele” întregului, această democrație din Războiul Rece a afirmat că nevoile întregului erau separate de libertatea arbitrară a ființei umane de a „face tot ce consideră bine”, liberalismul atroce ajuns la paroxism acum, în zilele noastre.
Gradul în care noul modernism ofensa ordinea, logica și estetica era proporțional cu gradul în care apăra „democrația și capitalismul liberal”.
Este de remarcat faptul că CCF a fost pusă în mare parte sub conducerea aceluiași lord Bertrand Russell, care cu doar câțiva ani mai devreme solicitase bombardarea preventivă a Uniunii Sovietice pentru a instaura un Guvern Mondial Unic, sub egida ONU.
Activitatea lui Russell de subminare a artelor nu ar fi indicat să fie văzută în afara opiniilor sale politice imperialiste sau a eforturile sale de a impune un sistem de încătușare a conștiinței oamenilor de știință, care vor deveni pentru totdeauna sterili din punct de vedere creativ datorită credinței că matematica fixă guvernează universul, așa cum este subliniat în Principia Mathematica.
Zeus nu poate tolera până la urmă cunoașterea focului (știință), libertatea de a-l folosi (politica) sau instinctele de a-l folosi bine (cultură). Numai gândind în termenii acestor trei aspecte interconectate ale condiției umane, se poate înțelege secolul al XX-lea sau istoria în general. Descriind punctul său de vedere asupra culturii, Russell a scris în Impactul științei asupra societății din 1951:
„Cred că subiectul care va avea cea mai mare importanță politică este psihologia de masă……. Importanța sa a crescut enorm prin dezvoltarea metodelor moderne de propagandă. Dintre acestea, cea mai influentă este ceea ce se numește «Educație».”
Citiți și:
Rod Dreher: Zig-zag prin războiul cultural
Despre mărturisire. Ideologiile care distrug lumea. Pe cine mărturisește corectul politic? Noul globalism si corectitudinea politică. Elite malefice și elite harismatice (I)
yogaesoteric
19 octombrie 2023